Home > Diverse, Pregatire si specializare > Crede in oamenii corecti !

Crede in oamenii corecti !

Succesul se invata! – capitolul treisprezece

nu renuntati la increderea justificata in oameni

Nu renuntati la increderea justificata in oameni

 

Crede in oamenii corecti !

 

MOTTO:

“Increderea in oameni intareste personalitatea si sansele de succes, in timp ce suspiciunea (paranoia) slabeste si uzeaza personalitatea! “

 

Vi se pare o regula buna acest indemn? Vi se pare o regula proasta? Sunteti adeptul proverbului Cine da cu imprumut isi face dusmani sau al zicalei Cei mai buni prieteni ai omului sunt punga cu bani si sacul cu faina? Poate ca, in alte vremuri, mai salbatice, aceste proverbe ascundeau un sambure de adevar, dar nu neaparat cu caracter de generalitate. Lipsa de sociabilitate, mizantropia si suspiciunea (ce poate ajunge paranoia) sunt sentimente negative care franeaza serios ascensiunea unui om. Desigur, naivitatea, credulitatea excesiva si lipsa de discernamant in alegerea prietenilor sau a colectivului de munca ne poate afecta in aceeasi masura. Intre cele doua rele, gasim binele pe care il vom discuta acum – increderea in oamenii culti, cinstiti, buni si harnici, oameni cu personalitati pozitive, in general. Iata cateva reguli specifice domeniului pus in discutie.

a.    Nici un om nu e singur pe lume.

Toti traim intre oameni cu care trebuie sa colaboram in conditii excelente, pentru a reusi in viata. Societatea umana a evoluat de la turma si hoarda primitiva, prin ginta si triburi, catre familia si natiunea moderna. Relatiile interumane actuale sunt guvernate de morala moderna, coeziune familiaal, simpatie, incredere si intrajutorare, cel putin intre membrii grupurilor mici, daca nu si intre cei din grupurile numeroase. Inca din faza primitiva, oamenii au inteles ca fiecare membru al grupului depindea de ceilalti, ca numai in comun se putea apara de agresori, isi puteau procura hrana sau alte bunuri necesare traiului. Aceasta constatare i-a determinat sa fixeze reguli foarte aspre de aparare a unitatii grupului, reguli din care au derivat normele de morala si drept.

De exemplu, in scop de a apara vigoarea grupului (tribului), spartanii obisnuiau sa ucida nou nascutii insuficient de dotati fizic, cu malformatii si handicapuri. O comisie de batrani studia fiecare nou nascut si, in caz ca nu corespundea normelor de vigoare si sanatate stabilite, il aruncau de pe stancile Tarpeii. Grecii au introdus in viata tribala ostracizarea, adica alungarea vinovatului de incalcarea unor cutume comunitare. Cel alungat nu reusea sa supravietuiasca prea mult singur, deoarece era sfasiat de fiare sau ucis de adversarii din alte triburi, cand nu murea pur si simplu de foame. Ostracizarea este radacina izolarii moderne a infractorilor, in inchisori, departe de societatea ale carei legi le-au incalcat.

Ce urmareau cei vechi prin aceste reguli aspre? Sa se distreze pe seama suferintelor unor proscrisi? Sa-si bucure sufletele primitive cu fapte bestiale, cu uciderea celor care incalcasera obiceiurile (cutumele) tribului? Nu, oricat de salbatici erau, cei vechi nu urmareau aceste obiective, ci cu totul altele, care ar putea fi sistematizate astfel:

  • Interesele majoritatii sunt superioare individului izolat, deoarece colectivitatea poate trai numai strans unita. Un copil-problema putea afecta interesele intregii colectivitati, o putea pune chiar in pericol, in cazul in care nu dispunea de trasaturile fizice absolut necesare tribului primitiv. Un infirm ar fi fost o gura in plus de hranit, un trup de aparat de catre altii ori de carat in fuga etc. Reminiscente ale acestei reguli aspre le mai intalnim la laponi, populatie la care batranii care nu-si mai pot mesteca hrana se retrag departe de sate, pe banchize si mor inghetati ori sfasiati de animale.
  • Numai impreuna suntem puternici si putem supravietui era idea care lovea pe cel ostracizat pentru incalcarea unor reguli menite sa mentina coeziunea si increderea intre membrii tribului. Proprietatea comuna si mica proprietate particulara erau aparate impotriva hotiei, distrugerii si degradarii, prin astfel de legi aspre. Viata fiecaruia era aparata de legea talionului – Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi (si moarte pentru moarte). Prin amenintarea cu ostracizarea, s-au introdus primele reguli morale, cum ar fi interzicerea incestului, fratricidului si paricidului, pedepsirea lenei, hotiei si inselaciunii, limitarea pana aproape de disparitie a misticii (prin care cei vechi intelegeau divinizarea altor zei decat cei proprii) etc.
  • Cine incalca vointa majoritatii, exprimata prin vot si interesele majoritatii, materializate in cutume, trebuie sa moara, pentru a servi drept pilda altora care ar fi tentati sa savarseasca aceleasi abateri.

Datorita acestor reguli, gradul de incredere si de intrajutorare intre membrii tribului era foarte ridicat, ei comportandu-se ca o mare familie. Nimeni nu se temea ca va fi inselat, lovit, ranit, ucis sau furat de un membru al tribului sau, astfel ca sentimentele negative de suspiciune, gelozie si invidie nu-i afectau. Sunt gata sa pun pariu ca si in societatea moderna destui cetateni viseaza la o astfel de siguranta in relatiile interumane, inclusiv la pedepse la fel de aspre ca legea talionului. De ce viseaza asa ceva? Deoarece unii lideri din societatea noastra pun in pericol grav siguranta nationala, incepand cu siguranta economica si cu siguranta vietii fiecarui cetatean, prin furt, mita, inselaciune, subminare economica, coruptie, omoruri, talharii etc. Nu e adevarat?

In lumea moderna nu mai putem folosi eugenia (eliminarea exemplarelor nereusite) sau ostracizarea, fapt pentru care am inventat un intreg sistem de reguli morale si de drept, pentru a apara siguranta, increderea si coeziunea membrilor grupului (familie, grup de prieteni, de munca si obstesc, grup national). Regulile morale provin din cutumele primitive si se transmit prin forta colectivitatii, prin educatie, prin pedepse morale (oprobiul public, facerea de rusine, izolarea vinovatului) si prin recompense morale (lauda, stima, respectul colectivitatii).

Toate normele de comportare care nu sunt preluate de sistemul de drept sunt de esenta morala si se aplica prin forta morala a colectivitatii. Ele sanctioneaza fapte cum ar fi incalcarea cuvantului dat, lenea, necinstea, palavrageala, tradarea prietenilor aflati in situatii dificile, nerespectarea batranilor si femeilor, lipsa de grija pentru copii etc. Teoretic, cu aceste norme, fiecare membru al colectivitatii este constrans sa se comporte civilizat si moral, sa respecte persoanele din acelasi grup cu el, incepand cu membrii de familie, sa se teama de gura lumii, de facerea de rusine, de blamul public si de alte pedepse morale. Din nefericire, in practica vietii sociale romanesti, ca si in multe alte natiuni “ civilizate “, forta moralei tinde catre zero, astfel ca pentru mentinerea climatului de ordine sociala, e nevoie de coercitia organizata prin stat si drept. In anumite perioade tulburi din evolutia societatii, nici macar coercitia (constrangerea) nu asigura climatul de incredere si siguranta necesar bunei convietuiri.

Ce interese am sa respect morala si dreptul ? se intreaba razvratitul in contra ordinii sociale. Abia cand este izolat in inchisoare, intelege valoarea vietii libere si sigure din societate. Fiecare om este dator societatii omenesti, in general si grupului in care s-a nascut, in particular. Copilul nascut este un candidat la umanizare, care poate ajunge om sau animal, functie de conditiile in care este crescut si educat. Daca societatea nu ne-ar instrui si educa prin familii si organizatii specializate (camine, crese, gradinite, scoli), am ramane animale. N-am stii sa vorbim si sa scriem, n-am sti sa ne comportam omeneste si n-am cunoaste nimic din marele tezaur al Umanitatii, concentrat in stiinte, astfel ca am trai foarte prost. De asemenea, daca natiunea noastra ne-ar ostraciza pentru incalcarea normelor de morala sau drept si nici o alta natiune nu ne-ar primi, am trai foarte prost sau am muri.

Ostracizarea a fost folosita de englezi pana in secolul al 18-lea, sub forma de exilare in Australia sau in America a raufacatorilor. Putini au supravietuit conditiilor vitrege, lipsite de facilitatile vietii moderne. In ce ma priveste, as opta si in prezent pentru ostracizarea celor care savarsesc infractiuni abominabile (pedofilie, incest, fratricid, paricid, viol, omor deosebit de grav etc.). Nu e greu de gasit o zona cu conditii aspre de trai, in care infractorul sa invete valoarea vietii, a sigurantei si increderii nascute din constiinta faptului ca traieste intr-o societate care il va ajuta la greu.

Concluzia? Nu suntem singuri pe lume. Putem conta pe interventia grupului din care facem parte in ajutorul nostru, in caz de nevoie. La randul nostru, trebuie sa ne abtinem a incalca normele de morala si drept, trebuie sa ajutam la nevoie alti membri de familie, tovarasi de munca, vecini, consateni si concetateni. Din pacate, in societatile moderne, aflate in evolutie prea rapida, se constata un proces de insingurare, alienare si izolare a individului sau a grupurilor sociale de baza (mici), cum ar fi familia, grupul de prieteni, grupul de munca. Societatea moderna pare a uita lectiile istoriei, permitandu-si sa slabeasca coeziunea, unitatea si increderea intre membrii sai. Priviti in jur si-mi veti da dreptate! Normele morale sunt incalcate zilnic, in proportie de masa. Infractionalitatea a atins pragul de alarma, astfel ca fiecare om cinstit, cum sunt majoritatea cetatenilor, e in pericol de a fi victima unui jaf, viol, omor, schilodiri etc. Prea putini tineri sunt educati sa se comporte civilizat in familie, pe strada, in mijloacele de transport in comun, la scoala, in locuri publice etc. Din copiii “ teribilisti “ de azi, vor rezulta retrograzii si trogloditii cruzi de maine. Atentie! O societate cu morala-n pioneze este o societate in pericol!

Trebuie sa invatam copiii, inca din faza prescolara, despre valoarea extraordinara a coeziunii sociale, a normelor de morala si de drept, gratie carora fiecare in parte devine mai increzator, mai sigur, mai optimist de perspectivele proprii si ale grupului. Educatia in spirit egoist, asocial si suspicios sau lipsa oricarei forme de educatie pune in pericol viitorul copiilor nostri. Ei devin, de la o zi la alta, foarte singuri intre multi oameni la fel de singuri. Aceasta duce la alienarea de care am vorbit anterior. Cum putem contracara acest fenomen nociv, aflat in plina derulare? Prin intarirea relatiilor de simpatie, prietenie si incredere in grupurile sociale de baza – familie, grup de amici, grup de munca, obste sateasca, comunala, de cartier sau oraseneasca, grup de vecini etc. Daca vrem sa traim normal, sa actionam in aceasta directie!

b.    De regula, munca in comun, in familie, echipa, colectiv de munca etc. e mai usoara si da rezultate mai bune.

De la aceasta regula, fac exceptii persoanele care presteaza munci specific-individuale, cum ar fi cele din domeniul literar-artistic (scriitorii, pictorii, sculptorii), stiintific (nu neaparat) si mai rar din domeniul economic, unde colaborarea cinstita si continua este o regula a succesului. E adevarat ca munca in colectiv e mai usoara? Persoanele normale, extravertite, sociabile si prietenoase nici nu-si pot imagina cum ar lucra singure, lipsite de companie, de parteneri de munca si discutii, de cineva cu care sa se sfatuiasca etc. Cand muncesti in comun, sarcinile par mai usoare, bucuria realizarilor este mai mare, socul produs de esecuri este mai mic (deoarece se imparte), necazurile sunt mai mici si sentimentul de apartenenta la un grup se manifesta din plin, cu toate efectele lui benefice (siguranta, increderea in oameni, buna dispozitie contagioasa, optimista).

E adevarat ca munca in grup da rezultate mai bune? Membrii grupului procedeaza inconstient sau constient, la brain-storming, facand schimburi de informatii care mobilizeaza, trezesc interese si produc iluminari mai greu de intalnit la cei care muncesc singuratic. Fiecare membru al grupului are propriul bagaj de cunostinte si propria sursa de inspiratie. E normal ca informatii provenind din surse multe si variate sa fie superioare celor obtinute dintr-o singura sursa. Exceptiile, singuraticii geniali, sunt destul de rare.

c.    Increderea in oameni, in general si in oamenii corecti, in special, este un sentiment deosebit de pozitiv.

Din el, deriva altele, la fel de pozitive si necesare in obtinerea succesului: siguranta de sine, optimismul, sentimentul apartenentei la un grup puternic, simpatia sau chiar dragostea pentru cei din aceeasi specie (Umanitatea), rasa, natiune, grup mic. Din contra, sentimentele opuse increderii si simpatiei pentru oameni (mizantropia, suspiciunea, egoismul) sunt sentimente negative puternice, care determina mari cheltuieli de energie psihica fara folos, obosesc prematur organismul, il imbolnavesc, il schilodesc sau chiar il pot ucide. Individul atins de ele seamana cu un salbatic din jungla, ajuns intamplator intr-un mare oras, care se teme si de umbra lui, de toate minunile tehnicii, de oamenii imbracati altfel, care vorbesc altfel,etc. Dupa parerea mea, suspiciosul e chiar un salbatic, deoarece in psihicul sau au inviat temerile primitive fata de semenii sai. Cum au inviat aceste temeri? Prin educatia proasta in familie si microgrup, in care viata este prezentata ca o conceptie extrema (lupta), in care toti din jur sunt potentiali dusmani, gata sa-ti ia bucatica de la gura, averea, laurii victoriei, femeia sau barbatul iubit etc. De asemenea, salbaticul suspicios mai poate invia in creierele celor care au suferit socuri psihice mari ori repetate (deziluzii, inselaciuni, esecuri, nedreptati etc.). Ati intalnit destule persoane de acest tip in societatea de tranzitie, in care inselarea, “ tepuirea “, pacalirea, tradarea, jefuirea celor mai naivi sau mai slabi a devenit un soi de regula comportamentala. In urma unor astfel de experiente triste, cei mai slabi de inger (psihic) cedeaza, devenind suspiciosi si retrasi. Prin aceasta insingurare, pierd enorm, fara a castiga nimic in schimb.

Nu insela si nu vei fi inselat! Este prima regula a relatiilor civilizate dintre oameni. Aceasta prezumtie de corectitudine din partea celorlalte persoane ne asigura conditii pentru a dezvolta relatii bune cu oameni de orice rasa, natiune, sex, credinta religioasa sau limba folosita, punand bazele colaborarii moderne. Chiar daca ai fost inselat de o persoana, nu te-au inselat toate persoanele, fapt pentru care trebuie sa acorzi in continuare incredere oamenilor intre care traiesti si muncesti, o alta regula de bun simt, insa incalcata destul de des. Tendinta omului slab psihic si redus intelectual este de a plati inselaciunea cu inselaciune sau cu pierderea increderii in toti oamenii. Ati intalnit destule cazuri de acest fel. Femeia inselata in asteptari, care decreteaza toti barbatii sunt porci. Barbatul inselat de o singura femeie, care generalizeaza, la fel de incorect si de nedrept, toate femeile sunt curve. Cunoasteti destule generalitati gresite de tipul toti romanii sunt lenesi, toti angajatii fura de la patron, toti tiganii sunt hoti etc.

Cugetati cateva clipe la cele expuse mai sus si intrebati-va unde poate duce suspiciunea, lipsa de incredere in oameni! La oboseala rapida si prematura a sistemului nervos, vesnic in stare de vigilenta, vesnic incordat, sa nu mai fie inselat. Impotriva acestui sindrom paranoic trebuie sa luptati toata viata, prin rationamente de tipul Cine inseala pe el se inseala sau prin autosugestii si comportare voluntara in spiritul increderii.

Concluzia? Daca vreti sa ajungeti departe si sus pe scara succesului, nu renuntati la increderea justificata in oameni! Ce inseamna incredere justificata? Increderea verificata in practica, in zeci de evenimente in care mastile persoanelor din anturaj au crapat, aratandu-ne adevaratele lor “ fete “. E usor sa fii inselat de o persoana care iti declara simpatie, respect si admiratie, care te tamaiaza de parca ai fi un sfant sau vreun zeu. Nu vei fi niciodata inselat de un prieten care nu se sfieste sa te critice, sa discute deschis cu tine si sa-ti arate greselile. Cunoasterea oamenilor din anturaj (colegi de munca, subalterni, angajati, sefi si patroni) face obiectul altei lectii pe care o gasiti tot pe blog intitulata “ Folositi corect capitalul uman! “, fapt pentru care nu insist. In acest capitol  am vrut sa va demonstrez ca increderea in oameni intareste personalitatea si sansele de succes, in timp ce suspiciunea (paranoia) slabeste si uzeaza personalitatea, astfel ca posibilitatile de succes scad dramatic.

Cu acestea, s-a incheiat capitolul  Crede in oamenii corecti!

 

Povesti moralizatoare

 

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea

In miezul zilei, un tata mergea pe strazile prafuite dintr-un oras cu fiul sau si un magar. Tatal incalecase pe magar iar baiatul il conducea.

“ Bietul copil “ spuse un trecator, “ picioarele lui mici si scurte incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul acela sa stea atat de lenes pe magar, cand vede ca baiatul se osteneste? “ Tatalui ii mersesera drept la inima aceste cuvinte, astfel ca el cobori de pe magar la coltul urmator si-l lasa pe baiat sa urce. Dar nu trecu mult pana un alt trecator ridica iarasi vocea si spuse: “ Ce rusine! Obraznicatura sta acolo ca un sultan, in timp ce bietul si batranul lui tata fuge alaturi! “ Aceasta remarca il duru foarte mult pe baiat si ceru tatalui sau sa stea in spatele lui, pe magar. “ Ai mai vazut vreodata asa ceva? “ murmura o femeie de pe strada dupa alte cateva minute, “ o asemenea cruzime fata de animale? Spatele bietului magar se lasa si neispravitul acela batran si cu fiul sau stau tolaniti ca si cum ar fi un divan… Biata creatura! “.

Cei criticati asa de aspru se uitara unul la celalalt si, fara sa spuna un cuvant, coborara de pe magar. Dar abia facusera cativa pasi, cand un strain facu haz de ei, spunanad: “ Multumesc cerului ca nu sunt atat de prost! De ce va plimbati magarul daca nu va e de nici un folos, cand nici macar nu va duce pe vreunul din voi?” Tatal indesa o mana de paie in gura magarului si isi lasa mana pe umarul fiului sau: Indiferent ce facem, exista cineva care nu e de acord. Cred ca trebuie sa stim noi singuri ce credem ca este bine!

In viata, deseori, nu exista situatii perfecte. Fiecare dintre noi, in sinea noastra, purtam nemultumiri si incercam sa facem tot posibilul pentru a ne rezolva problemele. Multi dintre noi suntem pusi in fata unor alegeri intre un rau mai mare si unul mai mic, fara a avea optiunea de a alege o varianta mai buna. Asta se intampla pentru ca nu putem avea controlul absolut asupra vietii noastre si nici nu putem controla alegerile pe care le fac cei din jurul nostru. Nu putem controla necontrolabilul. Oricum vor incerca sa mearga impreuna cei doi eroi din poveste cu magarul lor, tot prost va iesi. Nu exista solutia perfecta. Oricat ne-am chinui, daca avem o solutie proasta cu copiii nostri, cu soacra sau cu nora, in ciuda eforturilor noastre de a ne schimba, situatia va ramane precara sau conflictuala. Asta se intampla pentru ca o situatie depinde si de noi dar depinde si de ceilalti. Alterori, depinde de forte / persoane exterioare protagonistilor din conflict. Fiecare dintre noi putem gasi in viata noastra o situatie comparabila cu cea din poveste. Important este sa intelegem ca in acest tip de situatii trebuie sa alegem varianta care ni se pare mai buna, dupa o matura judecata si sa ne asumam faptul ca situatia nu va fi niciodata perfecta. A spera intr-o solutie perfecta la conflictul povestii se numeste expectanta nerealizabila sau asteptare utopica. Viata fiecaruia dintre noi abunda in expectante irealizabile dar nu suntem constienti de ele. A sta si a nu face nimic pentru tine, dar a astepta ca ceva sa se intample este o expectanta irealizabila. Probabilitatea ca “ sa pice ceva din cer “ si sa-ti rezolve problema este extrem de mica. In mod similar, dupa un divort de exemplu, este utopic sa astepti o reconciliere cand fostul partener s-a casatorit deja cu alta persoana. Este utopic sa crezi ca un sot betiv si violent “ se va indrepta “ dupa ce ani de zile si-a distrus familia. Este utopic sa crezi ca mentalitatea oamenilor din aceasta tara se va schimba intr-un timp scurt sau ca tara va deveni foarte bogata daca nimeni nu produce nimic, nu planifica, nu are o viziune. Si exemplele pot continua.

In cazul expectantelor irealizabile, exista o mica sansa ca ele sa se indeplineasca. Totusi, eu recomand sa nu ne bazam pe miracole ci sa incercam sa ne rezolvam problemele – intr-un fel sau altul – prin noi insine.

 

Cu acestea, s-a incheiat capitolul  Crede in oamenii corecti!

 

Va urez sanatate, succese, pace in suflet si lumina in minti!

Daniel Serbanica

Daniel Serbanica

Pregatire personala prin studiu de manuale dezvoltare personala, tehnici de vanzare si comunicare.

More Posts - Website

Citit de 5,773 ori.
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

*