Folositi corect capitalul uman! (7)
Critica nu place nimanui. Ea poate repara, dar poate si strica foarte mult.
Conduceti stiintific angajatii!
PARTEA B.
8. In relatia cu angajatii, folositi cu pricepere critica! Oamenii nu sunt usi de biserica, au si destule trasaturi negative de personalitate, fac si destule greseli. Unii chiar persevereaza pe drumul prost, astfel ca trebuie sa luati masuri disciplinare impotriva lor. Cea mai cunoscuta pedeapsa este critica, adica o atentionare a individului care a gresit, in forme variate, potrivite cu gravitatea faptei si cu personalitatea faptuitorului. Aceasta este foarte important: critica sa tina cont de gravitatea faptei si de personalitatea faptuitorului. Nu putem critica la fel de aspru un angajat cu o fire sensibila, care a gresit usor, pentru prima data si un recidivist care savarseste abateri grave, in mod repetat si are “ soriciul gros “, insensibil la critica simpla (il doare in cot de parerea noastra).
Critica nu place nimanui. Ea poate repara, dar poate si strica foarte mult, fapt pentru care, alaturi de cele doua criterii enuntate mai sus (gravitatea faptei si personalitatea faptuitorului), va rog sa luati aminte la urmatoarele metode de manipulare abila a celor care au gresit:
a. Fiecare om are eul sau, orgoliul sau, care se cere a fi protejat intr-un fel. Evitati sa raniti prin critica orgoliile angajatilor, deoarece veti obtine efecte negative: sentimente de ura, dorinte de razbunare, incercari ale angajatilor de a va minti ori de a da vina pe alte persoane, justificari si discutii inutile, consumatoare de timp si nervi!
b. Critica insotita de lauda este o pilula care vindeca mai bine decat simpla critica. Metoda a fost imprumutata de psihologie din farmacie si medicina. In productia de medicamente, pilulele foarte amare se drajefiaza, adica se acopera cu un strat subtire de substante dulci, astfel incat pacientii le iau fara efort, chiar cu placere. Psihologii au preluat idea, propunandu-si sa imbrace in forme atractive, placute pacientilor lor (oamenii, nu neaparat bolnavi, ci nestiutori, derutati) toate informatiile care nu plac, nu atrag, sunt respinse etc. A rezultat o metoda de manipulare cu sens pozitiv, in care oferim interlocutorilor cam ce-ar vrea sa auda si sa stie, impreuna cu ideile pe care dorim noi sa le introducem in creierele lor.
In cazul analizat, critica insotita de lauda mentine relatia pozitiva dintre patron si angajat, nu-l sperie pe angajat ca a pierdut stima si simpatia “stapanului“, dar il atentioneaza ca a gresit, ca poate pierde aceasta simpatie, daca nu-si repara greseala. Formula cea mai potrivita este o discutie aparent intamplatoare, in care angajatul sa fie atras in dialog pe un ton normal. Daca am organiza o discutie special pentru a-l critica cu ton aspru, ridicat sau nervos, am gresi, caci omul tras la raspundere se strange ca un arici, gata sa intepe si sa se apere. In cadrul discutiei “intamplatoare”, ii spunem omului ca suntem multumiti de el, il apreciem si-l consideram un angajat de nadejde , apoi il rugam sa-si repare greseala pe care o apreciem ca pe o scapare, o intamplare netipica, o eroare etc.”Sunt multumit de activitatea dumneavoastra, insa in treaba cutare n-ati dat tot ce puteati da, astfel ca vom pagubi amandoi, daca nu o reparati “, este formula prin care nu indepartam angajatul, nu declansam discutii inutile, nu determinam explicatii, minciuni, scuze etc. Incercati formula!
c. Critica insotita de autocritica coalizeaza angajatul si patronul pentru depasirea situatiei negative si indepartarea efectelor negative ale greselii. Ea consta in recunoastere deschisa a patronului ca o parte din vina pentru esec (greseala) ii apartine, deoarece n-a trasat bine sarcina, n-a facut control la timp, n-a intervenit mai devreme etc. Cel criticat nu poate nega nimic, nu poate apela la fuga de raspunderea colectiva (el plus patronul), astfel ca va intelege ca a gresit si trebuie sa puna osul la treaba pentru a repara paguba (greseala). In momentul criticii, patronul analizeaza impreuna cu “pacatosul“ schema de actiune pentru repararea greselii, isi impart sarcinile si raspunderile etc. Nu vi se pare ca metoda este net superioara crizelor de nervi pe care le fac multi patroni, indepartand si mai mult angajatii? Ce rezulta din criza de nervi? O stare de nervozitate generala in firma, demobilizarea angajatilor prin sugestie negativa (frica, nervozitate, indignare etc). Stapaniti-va nervii, lucrati omeneste cu angajatii si veti castiga mult mai mult! Nu va permiteti sa cheltuiti capitalul uman pentru crize de isterie, neproducatoare de valori traductibile in bani. Scopul final al activitatii firmei este castigul material (banii), nu descarcarea sau usurarea nervoasa a unuia sau altuia. Cu acest scop bine infipt in creier, nu veti scapa haturile din mana niciodata.
d. Critica mascata sau indirecta se adreseaza persoanelor foarte sensibile, pe care o critica aspra si directa le-ar demobiliza, le-ar bloca psihic si le-ar scadea eficienta in munca. Metoda este inspirata din proverbul “Bate saua, sa priceapa iapa!“. Acest tip de critica cere multa fantezie din partea patronului, mult umor, multa intelepciune si multa stapanire de sine. Cel mai adesea, ea se aplica prin glume, prin aluzii indirecte, prin expresii care nu jignesc, dar sunt suficient de clare, incat sa fie receptionate perfect de catre “pacatos“. De exemplu, constatati ca acesta a intarziat la serviciu si, in loc sa-i faceti morala traditionala, sa iasa scantei, ii aruncati ceva de felul : “Maine, sa ma astepti si pe mine, sa intarziem impreuna! Cald si bine in pijamaua nevestei, nu-ti mai vine sa pleci la serviciu, nu? Iar mi-a luat-o ceasul inainte, ca doar n-ati intarziat la serviciu !” etc.
9. Ajutati concret si diferentiat angajatii aflati in situatii grele sau disperate! Viata nu cuprinde numai evenimente pozitive, astfel ca oricare dintre angajati poate ajunge intr-o situatie neplacuta, in care are nevoie de niste bani, de cateva zile libere, de un sfat, de o recomandare, de o interventie la un organ de stat sau la o personalitate care va este accesibila. Nu ezitati nici o clipa sa sariti in ajutorul angajatului dumneavoastra, nu pentru ca ati fi un bun samaritean, ci pentru ca el este capitalul uman din dotarea dumneavoastra, aflat in pericol de degradare! Desigur, si sentimentele omenesti isi spun cuvantul, adica omenia din dumneavoastra va indeamna sa-l ajutati. Eu, insa, v-am subliniat interesul economic din ecuatie, pentru a fi sigur ca veti reactiona normal, ca nu veti refuza o mana de ajutor unui om necajit.
Binele facut nu se masoara in volum, ci in oportunitate. Din aceasta cauza, tinem minte toate persoanele care ne-au ajutat la greu, chiar cu maruntisuri (un sfat, un mic imprumut etc.), dar nu memoram marile cadouri primate in momente normale. Ca atare, faceti angajatului binele in mod oportun, atunci cand are nevoie de el si va va tine minte toata viata, recompensandu-va cu devotament! Un fleac de bine refuzat in momentul greu nu este uitat niciodata, deoarece omul in necaz, cuprins de emotie, percepe acel bine ca pe colacul sau de salvare. Din contra, un bine cat de mic, facut la necaz, este perceput ca marele bine, primit de la marele om, de la singurul care i-a sarit in ajutor. Ati inteles exact cum trebuie sa procedati?
10. Nu dati vina pe angajati pentru esecurile dumneavoastra sau ale firmei, deoarece aceasta este o dovada de slabiciune si de caracter prost format! Cine are painea si cutitul (dreptul la decizie), primeste partea leului din beneficii, dar si din esecuri. Socialismul a creat cei mai perversi sefi, care isi insuseau rezultatele pozitive ale subalternilor, semnand lucrari intocmite de acestia, dar aruncau intreaga vina pentru esecuri in spatele subordonatilor, in baza regulii “Seful nu greseste niciodata !” Ca patron, nu mai puteti actiona astfel, deoarece v-ati pierde autoritatea, stima si simpatia angajatilor, ati scadea puterea capitalului uman din subordine. Daca ati inregistrat esecuri personale, nici nu e cazul ca angajatii sa le afle, deoarece nu va fac nici un serviciu. Prin exceptie, le pot afla angajatii fideli si competenti, pe care va bazati pentru a va scoate din necaz.
Daca esecul cade in sarcina intregii firme, e normal sa-l dezbateti cu angajatii, cu scopul de a gasi cele mai potrivite solutii de remediere. In acest scop, trebuie sa actionati calm si detasat, pastrand controlul asupra mintilor care vi s-au incredintat. Nu speriati angajatii prin exagerarea dimensiunilor esecului (cum fac multi patroni), deoarece ii veti demobiliza! Nu dati vina pe colectiv pentru esec, deoarece nu reprezinta adevarul si, prin invinovatire, indepartati persoanele corecte! Daca exista un vinovat, pedepsiti-l pe masura faptei (inclusiv cu excluderea din firma), dar nu faceti din judecata si pedeapsa scopul final al convocarii colectivului! Scopul final trebuie sa fie, in toate cazurile limitarea si recuperarea prejudiciilor materiale si morale produse prin greseala sau esec! Aceasta inseamna pragmatism, nu vanatoarea de vrajitoare si tragerea in teapa a vinovatilor. Recuperarea pagubelor e scopul, nu uitati!
Asumarea unei parti de vina de catre patron dezvolta credinta angajatilor ca patronul e un om cinstit, realist si drept in judecati, astfel ca veti fi sustinut in activitatea de limitare a prejudiciului si de recuperarea a pagubelor. Folositi inteligenta colectivului pentru a gasi cele mai sigure solutii pentru atingerea scopului propus (enuntat mai sus)! Oricum, ei sunt mai putin tulburati decat dumneavoastra, deoarece n-au pagubit direct, nu se asteapta sa sufere pe plan financiar. Nu faceti greseala de a retine pagubele din salariile nevinovatilor, caci veti pierde si capitalul uman! Pagubele se recupereaza prin munca bine organizata, chiar cu munca suplimentara, la care puteti angrena angajatii, prin apelarea la sentimentul de coeziune si raspundere solidara!
11. In alineatul precedent, am abordat problema pedepsirii unui angajat. E normal sau nu sa-l pedepsim? Cum ii aplicam pedeapsa? Cat de intinsa poate fi aceasta?
Regulile de stabilire, gradare si aplicare a pedepselor sunt urmatoarele:
a. Nu aplicati pedepse interzise de Codul Muncii si legile romane! Nu aveti dreptul de a pedepsi o incalcare de lege cu o alta incalcare de lege.
b. Gradati pedeapsa functie de gravitatea faptei savarsite, de pagube si de personalitatea faptuitorului, incat sa aiba rol educativ, nu sa va stirbeasca autoritatea si sa trezeasca resentimente la adresa dumneavoastra!
c. In cazul savarsirii de infractiuni prevazute si pedepsite de legile romane (penale, civile, comerciale etc.), nu ezitati o clipa, nu acoperiti vinovatii, caci veti deveni partasi! Sesizati de indata organele de urmarire penala sau depuneti imediat plangere si cerere de recuperare prejudicii! Orice intelegere dintre patron si infractori scade autoritatea si disciplina, arunca patronul in tabara infractorilor.
d. Nu iertati niciodata faptele grave si savarsite cu intentie, care dovedesc rautate si perversitate din partea faptuitorului! Eliminati din firma astfel de indivizi, sa nu-I molipseasca si pe altii!
e. Inainte de a aplica o pedeapsa, verificati cu atentie faptele si responsabilitatile, pentru a nu lovi in nevinovati! Un nevinovat lovit pe nedrept poate deveni foarte periculos, incat sa va urmareasca ca o umbra, intreaga viata.
f. Nu pastrati pentru nimic in lume in firma mincinosi, deoarece dezinformarea produce pagube in afaceri, pe de o parte iar pe de alta parte, cine minte va ajunge sa fure, cu siguranta! Nu pastrati negativisti, certareti, nervosi, violenti si chiulangii, deoarece va vor distruge colectivul de munca!
g. Nu aplicati pedeapsa sub imperiul nervilor, deoarece nu va fi gradata suficient! Calmati-va, analizati exact cat merita “pacatosul” si aplicati-I exact! Nu intarziati in aplicarea pedepsei, deoarece n-ar mai produce efect educativ si s-ar putea ca, intre timp, individul sa va produca noi pagube!
h. Nu aplicati pedepse dezonorante, care afecteaza orgoliul si personalitatea angajatilor sensibili, caci veti produce mai mult rau decat bine (ii demobilizati si-i inraiti impotriva dumneavoastra)! Faptasul trebuie sa inteleaga ca nu aveti nimic impotriva lui, ca nu-i purtati pica, insa ii aplicati pedeapsa meritata pentru fapta rea. In situatii deosebite, in care faptuitorul e o persoana sensibila, de care aveti nevoie in continuare, aplicati pedeapsa intre patru ochi, in scop de a-i salva eul, orgoliul! Aceasta este o exceptie de la regula potrivit careia pedeapsa se aplica public, in fata colectivului de munca, sa fie pilda si atentionare pentru toti!
Sfarsitul partii a saptea!
Va urez sanatate, succese, pace in suflet si lumina in minte!
Ultimele comentarii