MOTTO:

“A sti sa iei o hotarare este o mare arta!“ – Stendhal

De la bun inceput, precizez ca prin afacere vom intelege orice fel de activitate dusa pe cont propriu: creatie, servicii, productie, cercetare, comert. Ma adresez in primul rand persoanelor care lucreaza sau vor sa lucreze pe cont propriu, deoarece ele sunt mai putin obisnuite cu noua activitate.

Si mai bine spus, folosesc notiunea de afacere in sens larg, ca orice activitate care ne aduce venituri, indiferent de marimea lor, incepand cu cele mai mici activitati (persoane autorizate ca meseriasi, artizani, prestatori de servicii), continuand cu mici intreprinderi particulare (microferme, microintreprinderi de industrie alimentara, etc.) si pana la intreprinderi mijlocii, cu pana la 249 de angajati, din sectorul agricol, constructii, prestari servicii, comert etc. Pentru a putea stapani si exploata in bune conditii oricare din aceste intreprinderi particulare, de la cel mai mic butic si pana la fabricuta de piese electrocasnice, trebuie sa cunoastem perfect cele trei instrumente ale organizarii afacerii: decizia (hotararea), prognoza economica si planul economic.

1. 1.    Decizia economica – prima parte

Toti stim ce inseamna o decizie sau hotarare. In fiecare zi, luam zeci de decizii, de la cea mai simpla, cum sa ne imbracam, de pilda, si pana la decizii dintre cele mai complexe, cu implicatii profunde asupra sortii noastre, ca de exemplu, hotararea de a ne casatori, de a intra intr-o afacere, de a investi sume mari de bani etc. Functie de calitatea deciziei, obtinem rezultate mai bune sau mai rele ori esuam in intreprinderile noastre. Majoritatea esecurilor din viata unui om nu sunt determinate de intamplari potrivnice (ghinioane), ci de decizii gresite, proprii, ale parintilor (pentru copii), ale sotilor, ale liderilor politico-economici si administrativi. Acest adevar ar trebui scris cu litere de-o schioapa pe panouri publicitare amplasate in centrul fiecarei localitati, avertizand cetatenii despre importanta covarsitoare a deciziilor. N-am dreptate? Va rog sa va rememorati cele mai mari necazuri din viata dumneavoastra si sa le cautati cauzele concrete de producere! Vi le-a trimis Divinitatea, ca o pedeapsa, cum tind sa gandeasca misticii? Nu! Majoritatea vi le-ati facut dumneavoastra sau alte persoane, prin decizii gresite (la mine asa s-a intamplat in mod sigur). Deciziile gresite ale liderilor politici, economici si administrativi ne afecteaza profund, pe fiecare in parte. De ce trebuie sa suferim pentru hotararile gresite ale altor oameni? De ce trebuie sa suferim pentru hotararile eronate ale parintilor, sotilor, copiilor, liderilor, partenerilor de afaceri, angajatilor? Nu e drept, dar un raspuns exista: in Romania, nimeni nu ne-a invatat sa luam decizii corecte, pe baze stiintifice, fapt pentru care fiecare ne-am format propriul stil de decizie, dupa ureche, experienta sau prin imitare si invatare.

Luarea unei decizii (hotarari) este un proces constient, specific numai omului, prin care analizam temeinic toate variantele de rezolvare a unei probleme de viata, alegand-o pe cea optima. In acest proces, omul implica cele trei instante psihice de care dispune (inconstientul, constiinta si hiperconstiinta), spre deosebire de animale care folosesc exclusiv instinctele mostenite si rudimente de informatii dobandite din experiente de viata.

Din punct de vedere psihologic, viata este o inlantuire de probleme care trebuie rezolvate prin luarea unor decizii mai mult sau mai putin importante, functie de cum sunt si problemele. Noi nu ne dam seama de adevarul acestei definitii, deoarece am invatat sa luam majoritatea deciziilor in mod automat si sa consideram decizii (hotarari) numai pe cele importante. Sa luam un exemplu, sa vedem cum elaboram deciziile si ce implicatii au acestea asupra vietii noastre! Sa spunem ca sunteti femeie si v-ati trezit dimineata, dupa un somn normal. Care e prima problema pe care o rezolvati? Sa nu-mi raspundeti cu gluma rautacioasa: Ma imbrac si ma duc acasa, sa nu afle sotul ca am “dormit“ la altul! Functie de personalitatea proprie (mai ales de obisnuinte), problemele si deciziile difera de la om la om. De exemplu, unele femei isi fac mai intai o cafea, o beau, tragand alaturi si o tigara, apoi isi fac toaleta. Ce fac mai intai, ma spal sau beau cafeaua, sa ma trezesc pe deplin? Iata prima intrebare (problema) care va cere o hotarare simpla. Urmeaza alta intrebare, ceva mai complicata: Cum ma imbrac? Creierul va aminteste ca aveti si intalnire cu iubitul, fortandu-va sa alegeti ceva cu care sa-l cuceriti ori sa-l mentineti in mreaja. Tot creierul va vesteste ca afara ploua, fapt pentru care nu orice imbracaminte e potrivita. Nici un creier normal nu va sugereaza sa alegeti o rochita de vara, intr-o zi de iarna. Iata cateva probleme pe care le rezolvati prin framantari decizionale mai mari sau mai mici. Personalitatile feminine voluntare, sigure de ele, elaboreaza hotararile foarte rapid, convinse ca nu gresesc niciodata. Firile sovaielnice intarzie foarte mult intr-o lupta interioara, in confruntarea dintre mai multe variante posibile, fiecare motivate de cate ceva, cum ar fi: Ii va placea cum m-am imbracat? Sa ma imbrac cu asta, sa crape Popeasca de invidie? E potrivita sau nu este? Functie de decizia luata, va aranjati figura si va imbracati intr-un anumit mod, care va poate avantaja sau nu (iata consecintele deciziei). In continuare, va intrebati daca sa mergeti cu autobuzul sau sa luati un taxi etc. Intelegeti ca tot timpul avem mai multe variante de actiune? Ca suntem fortati sa alegem una sau alta dintre ele, pentru a ne rezolva problemele obisnuite de viata? Situatia devine si mai serioasa cand trebuie sa rezolvam probleme importante, de tipul celor exemplificate (casatorie, divort, afaceri etc.).

In opinia mea, cele mai importante decizii sunt cele care privesc alegerea profesiei din care vom trai intreaga viata sau, cel putin, ani multi, cele privind casatoria cu o persoana alaturi de care vom trai pana in ultima clipa a vietii (in momentul casatoriei, nimeni nu se gandeste la divort), cele privind emigrarea si cele economice. Cred ca ati remarcat ca fiecare din deciziile precedente implica si un aspect economic: nu va maritati cu orice boschetar, nu emigrati pentru a va plimba, ci pentru a trai mai bine etc. Nu iau in considerare ca decizii normale, “decizii“ capitale dar iresponsabile cum ar fi sinuciderea, crima (uciderea altei persoane), savarsirea unor infractiuni grave, cu consecinte dramatice asupra vietii dumneavoastra si a altor persoane. Astfel de decizii nu sunt normale, fapt pentru care nu le analizam aici. De asemenea, nu analizez deciziile grave luate de lideri politici, economici si administrativi, deoarece acest serial este destinat liberilor intreprinzatori si altor persoane care doresc sa traiasca cat mai bine prin activitati liber alese. Am atins tangential deciziile privind relatiile interumane (patron-angajat) in mini-serialul “Folositi corect capitalul uman! “.

V-ati convins ca viata inseamna un sir de probleme pe care le rezolvam prin actiuni precedate de hotarari (decizii)? Nici un om rational nu actioneaza inainte de a hotari daca e cazul sa actioneze sau sa se abtina, cum sa actioneze etc. Desigur, pragmaticul, mai mult decat oricare alt tip, se intreaba imediat: Ce folos am, daca actionez sau daca nu actionez? Astfel, pune in miscare procesul decizional.

A.   Etapele luarii deciziei (elaborarii hotararii)

Sa presupunem ca va deplasati cu autoturismul impreuna cu un amic liber intreprinzator, printr-o zona agicola si-l vedeti oprind din cand in cand, pentru a verifica preturile diferitelor produse oferite la vanzare de catre tarani. Dumneavoastra nu-l intelegeti,deoarece, de pe pozitia de intelectual sau alt bugetar, nu sunteti obligati sa vanatii lei in piata libera (acestia va vin prin salariul fix pe care il primiti). Ce deosebire este intre dumneavoastra si el? Liberul intreprinzator are o problema importanta, pe care dumneavoastra n-o sesizati si nici nu va intereseaza, aceea de a descoperi diferentele de pret prin care poate castiga cat mai mult.

Un exemplu si mai edificator. Mai multe persoane de diferite profesii citesc unul si acelasi ziar. Fiecare subliniaza informatiile care il intereseaza, dovedind ca fiecare are propriile probleme de viata pe care simte nevoia sa le rezolve. De exemplu, un liber intreprinzator va sublinia cateva stiri economice care privesc afacerea sa, un om de cultura si arta, stirile referitoare la evenimentele cultural-artistice, un tanar pasionat de muzica, informatiile referitoare la un spectacol, un mistic, predictia zodiacala etc.

Iata ca am aflat prima etapa a procesului decizional – identificarea problemei de rezolvat. Ea declanseaza intregul proces decizional prin intrebari rapide, deseori inconstiente: Ma intereseaza chestia asta? As putea castiga ceva? Doamne, ce m-as distra la spectacolul acesta! Sa ma duc sau nu? Cumpar ce ofera acesta sau nu? etc. De la inceput, problema ridicata prezinta urmatoarele variante de actiune: acceptarea, respingerea, amanarea luarii deciziei pana la obtinerea unor informatii mai complete sau mai sigure, acceptare sub rezerva modificarii partiale a situatiei sau problemei. De exemplu, intreprinzatorul cu experienta citeste informatia din ziar sau din oferta unui partener si porneste procesul decizional de la cel putin doua variante, acceptarea sau refuzul, variante care se lupta in creierul sau, fiecare sustinute de argumente stiintifice sau partial stiintifice.

A doua etapa a luarii deciziei consta in lupta dintre variantele posibile, variante stabilite de fiecare persoana in parte, functie de nivelul de cultura generala, experienta de viata si profesionala, informatiile pe care le are. Pentru a exista lupta, trebuie sa existe cel putin doua variante dar, de regula, deciziile importante iau in considerare mai multe. Alaturi de acceptare si refuz, apar amanarea luarii deciziei pana la completarea informatiilor, decizia de a face o contraoferta, adica de a modifica datele initiale ale problemei etc. In cazul exemplificat, liberul intreprinzator gandeste rapid, cam in acest stil: Ce castig daca accept? Atatia bani, atat profit, o noua relatie de afaceri, un nou client, o noua piata etc. Ce risc daca accept? Posibil sa pierd atatia bani. Imi permit acest risc? Posibil sa pierd cutare afacere, daca investesc in aceasta. Care e mai rentabila? Ce pierd daca refuz oferta? Pierd un posibil castig in valoare de atatia bani. Pierd un client, pierd un partener etc…Fiecare om analizeaza variantele pro si contra dupa propriul stil decizional, pana ajunge la o concluzie care nu e neaparat decizia de a face sau a nu face, de a accepta sau de a refuza.

De regula, in afaceri serioase, deciziile de a amana luarea unei hotarari pro sau contra sunt foarte frecvente, datorita necesitatii unor informari suplimentare sau a schimbarii clauzelor contractuale. In afaceri, in care suntem interesati sa castigam cat mai mult si sa riscam cat mai putin, luam frecvent decizia de a completa informatia (oferta, problema de rezolvat) prin verificari de tipul celor analizate anterior. Ca atare, liberul intreprinzator din exemplul nostru amana luarea deciziei, pune mana pe telefon, fax sau e-mail, cheama un angajat sau un specialist, verifica scripte etc., pana ce obtine suficiente informatii pro sau contra afacerii. De exemplu, poate afla ca ofertantul este un client serios, bun platnic, de conditie (de cuvant), detinatorul unor sume si afaceri importante etc., fapt pentru care decide sa accepte. La fel de bine, poate aduna informatii din care sa rezulte ca afacerea propusa este riscanta sau o pacaleala, caz in care va decide sa refuze, sa se abtina. La fel cu liberul intreprinzator, actioneaza fiecare om care are de cumparat sau de vandut un bun important. Mai bine zis, asa ar trebui sa actioneze, nu la un simplu impuls, cum se intampla de multe ori. Tot atat de posibila este si varianta in care, dupa verificarea si completarea informatiei, liberul intreprinzator din exemplu decide ca e cazul sa faca o contraoferta, sa propuna scaderea pretului, schimbarea unor clauze referitoare la livrare, modalitati de plata, etc. Acesta este procesul decizional corect, in care toate variantele posibile sunt analizate minutios, sunt completate cu informatii corecte, utile si oportune, incat sa ne asiguram de luarea unei decizii juste, favorabile noua.

Ati inteles ca a treia faza a procesului decizional consta in alegerea variantei considerate optime de catre noi, din toate variantele posibile? Considerata optima nu inseamna neaparat si optima, cea mai favorabila sau cea mai avantajoasa, deoarece nu toate persoanele stapanesc bine stiinta luarii deciziilor, fapt pentru care unele sufera si esecuri. Noi ne straduim sa invatam regulile cele mai sigure de luare a deciziilor, incepand cu verificarea si completarea informatiilor pe baza carora trebuie sa facem analiza minutioasa si temeinica . Continuam cu formularea corecta a tuturor variantelor posibile si organizam lupta rationala intre acestea, cu scopul de a asigura victoria celei mai bune. Din momentul in care o varianta a castigat lupta. ea devine decizie si intram in faza urmatoare a procesului decizional – aplicarea deciziei.

Aplicarea hotararii poate dura cateva secunde, cat sa cumparam un suc ori un tricou, ori cativa ani, pana ce punem pe picioare o fabrica pornita de la zero (de la constructia cladirilor). Principala regula de care trebuie sa tinem seama este urmatoarea: De indata ce ai luat o decizie corecta, ea devine obligatorie si pentru tine, astfel ca trebuie s-o aplici cu tenacitate, atata timp cat e necesar pentru a produce efectele scontate. Ea poate fi modificata numai in cazuri de exceptie, cand datele initiale s-au schimbat ori s-au dovedit partial false, cand in mod vadit nu exista sanse de succes ori a intervenit un caz de forta majora. Sovaiala in aplicarea deciziei este strict interzisa, deoarece inseamna noi cheltuieli in energie psihica (pentru reluarea procesului decizional), pierderea unor sanse sau a cheltuielilor banesti si materiale deja facute etc. Stiti si dumneavoastra ca oamenii hotarati (decisi) castiga mereu, in timp ce sovaielnicii (indecisii, nehotaratii) se zbat mai mult, dar fara succes. Desigur, in acest caz, avem de a face si cu un fenomen  pe care-l vom analiza curand in celalalt serial (“Succesul se invata!“) si anume: credinta oamenilor in Dumnezeu, in fortele proprii si-n oamenii corecti. Deci,daca stiti ca ati luat o decizie corecta, nu sovaiti, caci ati cheltui inutil bani, timp si energie umana (psihica si fizica)!

Cand stim cu exactitate daca am luat o decizie buna, mediocra sau proasta (gresita)? In ultima faza a procesului decizional, pe care majoritatea teoreticienilor si practicienilor o uita, desi e de importanta capitala pentru toti oamenii, in toate cazurile: analiza rezultatelor aplicarii deciziei. Cel mai adesea, oamenii obisnuiti se pierd pe drum, nu mai refac mintal traseul parcurs de la prima informatie si pana la luarea deciziei plus aplicarea ei in practica, astfel ca nu invata nimic din succese si greseli. Poate ca din greseli sa mai invatam ceva, deoarece paguba (esecul) ne obliga sa gandim dureros, sa ne intrebam unde am gresit, sa refacem traseul de care am vorbit. In multe cazuri, pagubasii nu fac analiza, ci dau vina pe ghinion ori pe alte persoane, fara a observa ca ei sunt vinovati de decizii gresite. Intelegeti ca rezultatul fiecarei decizii importante trebuie analizat, chiar si cand este pozitiv, cu scopul de a trage invataminte pentru viitor, a castiga experienta si a gasi cai de a-l imbunatati? Acest sfat este valabil pentru toata lumea, de la gospodina si pana la marele producator sau angrosist. Am facut treaba asta si am obtinut acest rezultat. Ma satisface? Nu! Sa-mi fie invatatura de minte! Ma satisface? Numai partial. Pe viitor, trebuie sa casc mai bine ochii (in concret, sa gandesc mai corect, sa decid mai bine)! Ma satisface? Da, perfect! Ia sa vedem cum am procedat, sa mai procedez si alta data, sa mai castig!

De ce va pisez atat de mult cu regulile luarii unor decizii corecte? Deoarece romanii sunt faimosi pentru decizii gresite (pripite, lente, incompetente etc.), prin care pagubesc moral si material. Inainte de a ma contrazice, va rog sa studiati rata divorturilor, sa vedeti cate casatorii s-au incheiat pe decizii gresite, luate sub imperiul emotiilor sau instinctelor? Va rog sa rememorati sutele de mii de perdanti la tot soiul de jocuri piramidale, fonduri de afaceri etc. si sa va intrebati daca au decis rational sau manati de impulsuri primitive (lacomie, naivitate etc.)! Va rog sa va informati despre zecile de mii (n-am exagerat) de romani care si-au pierdut locuintele ipotecate, in urma unor decizii gresite, in care n-au analizat cum trebuia factorii de risc! In urmatoarele lectii vom analiza si factorii de risc. Va rog sa verificati cum au falimentat aproape o jumatate de milion de firme particulare, in ultimii sapte-opt ani si veti descoperi un sir de decizii economice gresite! Va rog… Intelegeti ca una din principalele cauze ale saraciei romanilor consta in necunoasterea procesului decizional corect? Intelegeti…

 

2.    Sugestii de afaceri

Confectii si tricotaje

In perioada socialista, eram atat de buni la tricotaje, incat imbracam jumatate din imperiul sovietic. La confectii, stateam mai modest, din cauza fanteziei mai reduse a creatorilor de moda. Industria prea masiva a confectiilor din socialism se adapta mai greu la noile modele si cerinte de piata, fapt pentru care ramanea in urma tendintelor generale mondiale. Aceasta facea ca noi atunci cand eram in adolescenta sau prima tinerete sa aruncam priviri lacome peste granite, dupa marfuri mai interesante, mai iesite din comun. Dupa 1989, confectiile si tricotajele romanesti au intrat in declin, din cauza sabotajului intern si pierderii marilor piete externe. Putine obiective au supravietuit, privatizate prin metoda MEBO, dar si majoritatea acestora lucreaza in lohn; mai direct spus, exporta forta de munca ieftina.

In ciuda declinului de care am vorbit, dupa 1989, au aparut liberi intreprinzatori inteligenti si inspirati, care s-au grabit sa intre in locul marilor obiective de textile si tricotaje disparute. Am citit in anii trecuti despre mai multi mici intreprinzatori care au pornit ateliere de confectii si tricotaje modeste, in mici hale, cu masini second hand, luate din industria romaneasca si din import. Unii s-au dezvoltat excelent, cu un singur produs, ajungand sa exporte in Republica Moldova, Ucraina, Rusia si alte tari. De exemplu, un domn din aceasta categorie a dat lovitura numai cu geci-sport matlasate cu care a umplut estul Europei. Felicitari! Succesul sau m-a determinat sa gandesc la micile afaceri in acest domeniu si sa scriu despre acest sector de afaceri.

De la bun inceput, trebuie sa ne fie clar ca micii producatori de confectii si tricotaje au niste avantaje fata de marile firme. In primul rand, ei nu au o birocratie atat de stufoasa, ci numai oameni direct productivi. In al doilea rand,ei isi pot adapta rapid productia functie de moda si cerintele pietei, in timp ce marile firme se misca greoi. In al treilea rand, micile firme pot intra pe terenul marilor firme, deschise prin reclama si productie, cu modele imbunatatite fata de cele ale gigantilor. Astfel, ei profita de reclama si moda impusa de marile firme pentru a-si vinde propriile produse. In al patrulea rand, micii intreprinzatori din domeniu nu au nevoie de investitii initiale mari. Ei se pot lansa cu cateva masini de cusut sau de tricotat, sub forma unui atelier si cu un singur produs mult solicitat de piata. Cea mai scumpa investitie a micului intreprinzator din domeniu este sub 45000 de euro, in prezent. In anii ’90, se putea lansa in afaceri si cu 10 000 dolari SUA, asa cum au procedat multi dintre cei care, in prezent, sunt mari producatori de confectii si tricotaje.

Secretul reusitei in acest domeniu consta, dupa modesta mea parere, in inventarea unui produs nou si apreciat de cumparatori. Imitatia unor produse ale marilor firme poate aduce venituri mai modeste, deoarece marfa copiata nu va costa niciodata cat originalul. Deci, daca doriti sa va lansati intr-o astfel de afacere, asigurati-va de creatori de moda buni, inzestrati cu fantezie si cunoscatori ai gusturilor categoriei de cumparatori pe care o “atacati“ (adolescenti, tineri, femei etc.). Puteti recruta acesti specialisti din randul inginerilor si maistrilor care au mai lucrat in domeniu precum si din randul tinerilor straluciti, iesiti de pe bancile facultatilor de profil. In nici un caz, nu porniti afacerea fara a fi sigur ca aveti cel putin un angajat care se pricepe foarte bine la productie! Restul personalului se poate califica si din mers, asa cum ati vazut in economia noastra. In unele firme s-au adus muncitoare tocmai din China, care nu cunosteau nici limba, nici meseria, dar treaba a mers, gratie specialistilor.

De unde va luati modelele si culorile pentru confectii si tricotaje? Inspiratia singurului specialist pe care il aveti nu poate fi singura sursa de creatie, deoarece are si ea limitele ei. Casele de moda nu va prea pot inspira, deoarece si-au pierdut caracterul de masa; ele produc ciudatenii pentru un cerc restrans de persoane. Pe dumneavoastra va intereseaza sa produceti si sa vindeti catre un cerc larg de persoane care au bani: clasa medie (copii, adolescenti, femei, barbati). Am lasat barbatii pe ultimul loc, deoarece studiul de piata arata ca ei sunt mai slabi cumparatori decat adolescentii si femeile, categorii care se zbat sa se tina in pas cu o anumita moda.

Televiziunea poate fi o importanta sursa de inspiratie pentru confectii si tricotaje, atat in ceea ce priveste modelele, cat si culorile folosite. Aceasta inseamna ca, in fiecare zi, trebuie sa treceti cu privirea prin cat mai multe posturi de televiziune romanesti, dar mai ales straine. Bine ar fi ca si designerul dumneavoastra sa procedeze la fel. Cu aceasta ocazie, veti descoperi o sumedenie de modele si culori interesante. De exemplu, eu n-as fi crezut ca un pulover fin, de culoare violet aprins, ar sta bine pe un barbat creol, pana ce n-am vazut un prezentator american imbracat astfel (la emisiunea Cele mai vesele animale, din postul Animal Planet). Atunci mi-am dat seama ca noi, romanii, am mostenit de la socialism obiceiul culorilor terne (negru, gri, maron etc.). Cat de bine arata insa culorile vii (rosu corai, albastru deschis, galben luminos etc.) in tinutele de sport si drumetie ale unor persoane, chiar si mai in varsta! Nu ezitati sa le folositi cu indrazneala!

A doua sursa importanta de inspiratie pentru modelele si culorile pe care trebuie sa le folositi in atelierul dumneavoastra de confectii si tricotaje este tendinta de purtare in societate. Puteti observa in mod meticulos, zile in sir, cam ce modele si culori prefera publicul comparator. Dupa ce va faceti o parere sigura, adaptati-va rapid productia si faceti oferte de vanzare!

Vedetele adevarate sau persoanele-simbol din natiune pot indica o directie a modei vestimentare. Nu ma refer la vipistele dezbracate si la realizatorii de emisiuni televizate proaste, ci la adevaratii “idoli“ cu care adolescentii, tinerii si femeile vor sa semene, prin vestimentatie.

In aceasta afacere, nu conteaza ce credeti dumneavoastra ca este frumos si poate fi purtat, ci numai ce cred si ce prefera cumparatorii. Respectati cu strictete aceasta regula de piata si veti obtine succese! Ati inteles regula?

Daca dispuneti de putere financiara mai mare, puteti face sondaje in randul potentialilor cumparatori (femei, adolescenti, copii, mai ales). In acest scop, puteti folosi o firma de specialitate, care va va cere o gramada de bani si va va da un sondaj general, fara prea mare valoare orientativa. Un sondaj facut cu ajutorul angajatilor dumneavoastra, care cunosc produsele si stiu ce intrebari sa puna persoanelor intervievate, va poate da o imagine mai realista asupra produselor pe care publicul comparator le asteapta de la dumneavoastra. Puteti face acest sondaj, dupa ce ajungeti la o fabricuta cu mai mult de 50 de angajati si cu o productie pe masura.

De regula, eu scriu acest serial pentru persoane cu capital modest, care fac primii pasi tematori pe drumul liberei initiative. Daca sunteti in aceasta pozitie, respectati un minim de reguli, pe langa cele expuse deja!

1. Nu lansati produse scumpe, ci de valoare medie si scazuta! Fiecare om doreste sa cumpere chilipiruri.
2. Nu lansati multe modele deodata, deoarece ati cheltui multi bani si nu v-ati lamuri care sunt cele mai rentabile! Dupa studiul de piata, creati si lansati unul-doua modele, pe care le considerati cele mai reusite! Urmariti cum se comporta cumparatorii si adaptati-va productia functie de cerintele lor!
3. In momentul in care un model, de o anumita culoare, are cerere mare de piata, toate clipele libere au disparut din viata dumneavoastra si ale angajatilor. Produceti si vindeti cat puteti mai mult, caci bataia pestelui nu tine o vesnicie! Vi se pare o regula incorecta, deoarece presupune munca in ture de zi si de noapte (foc continuu), renuntarea la weekend si la sarbatori legale? Pai, amicii mei, asa lucreaza toti oamenii de succes. Deci, asa trebuie sa lucrati si dumneavoastra, si angajatii. E bine sa le explicati de ce trebuie sa lucreze intens, in anumite perioade (pentru exploatarea momentelor favorabile vanzarii) si sa-i recompensati material si moral pentru efortul lor. Daca unii angajati nu va inteleg, renuntati la ei si gasiti altii dispusi sa lucreze in orice conditii!
4. Inca din faza de pregatire a afacerii, cautati-va parteneri seriosi de vanzare en gross si en detail! La inceput, cand nu sunteti cunoscut si nu se stie ce succes vor avea marfurile dumneavoastra, veti gasi mai putini si cu precadere din randul detailistilor. Folositi fiecare partener (vanzator) cu pricepere, incat sa-l “legati“ de dumneavoastra pentru perioade indelungate de timp! Dupa ce marfurile dumneavoastra vor obtine succes, veti fi cautat de vanzatori din ce in ce mai puternici, en gross.
5. Cand stabiliti pretul unui produs pentru piata, calculati-l cat mai stiintific, incat sa va acopere toate cheltuielile si sa va aduca un beneficiu modest dar sigur! Daca veti proceda astfel, vi se va duce vestea ca aveti marfa buna si ieftina, astfel ca veti vinde mai multe produse si, in final, veti scoate un beneficiu mai mare decat daca ati fi vandut scump.
6. Cand unul dintre produsele dumneavoastra este la mare voga si la mare cautare, puteti mari pretul peste nivelul calculat, cu scop de a obtine beneficiu suplimentar (mai mare), cu care sa va intariti capitalul si sa compensati eventualele pierderi de la alte produse.
7. De la bun inceput, stabiliti un nume de firma atractiv, pe care sa-l poarte produsele dumneavoastra! Elegant, superb, comod, super etc. poate deveni o marca cunoscuta si apreciata de cumparatori, intr-un timp mai indelungat. Dupa ce marca dumneavoastra se impune pe piata, veti beneficia de reclama gratuita, asa cum beneficiaza marile case de moda, caci numele firmei va trece din gura in gura.

 

N-am gasit bibliografie care sa trateze acest subiect, asa ca trebuie sa invatati de unde puteti: de la specialisti, din internet, de la televiziuni etc. Am insa si eu preferinte de comparator de confectii si tricotaje pe care nici o firma cunoscuta, chiar si cele célèbre, nu mi le-a satisfacut. Probabil, la fel ca mine, simt si prefer zeci de mii de romani maturi si de varsta a treia sa zicem. De exemplu, eu consider ca un costum barbatesc elegant trebuie sa aiba sacoul mai larg, nu slim, sau pe corp, cu revere mai mari decat ce se poarta acum iar pantalonii, largi si poate si cu mansete (stil asemanator celui al mafiotilor americani din anii ‘ 20). Apoi, mai cred ca niste combinatii de tricotaje cu piele naturala ar fi foarte sic. Modelele pe care le teseti in tricotaje sunt foarte importante. Ele trebuie sa fie cat mai discrete si plasate numai in dreptul pieptului. Ghiveciurile de culori pe care le vedem la puloverele de inspiratie socialista nu sunt deloc elegante.

Vi se pare ca am exagerat expunand preferintele mele? Am facut-o cu un anumit scop: eu sunt unul dintre potentialii cumparatori. Pentru cunoasterea preferintelor cumparatorilor, puneti intrebarile rezultate din confesiunea mea, alaturi de altele, rezultate din alte discutii cu clientii! In final, veti obtine un raspuns care va va indica cu precizie ce trebuie sa produceti cu prioritate si sa vindeti cu un pret mai ridicat.

 Iata si alte intrebari foarte bune: Ce fel de imbracaminte vor purta oamenii viitorului? Care vor fi cele mai uzuale materiale de confectii si cele mai cautate modele? Ce putem inventa si inova in aceasta directie? Sper ca urmatoarele sugestii va vor folosi: modelele de imbracaminte au o anumita evolutie istorica, cunoscuta dumneavoastra din filme sau albume de arta. Din studiul evolutiei imbracamintei putem trage concluzia ca oamenii obisnuiti au tendinta fireasca si sigura de a simplifica continuu aceste produse, in favoarea stilului lejer, simplu, durabil, ieftin, multifunctional. Succesul mondial al inventiei blue-jeans o dovedeste pe deplin. Incarcaturile si extravagantele sunt proprii unor persoane, putine la numar, din clase privilegiate (sotii de bani gata, actrite bogate, intretinute etc.). Regula inventiei rentabile va obliga sa faceti produse pentru foarte multi consumatori. In ce priveste materialele folosite in viitor, tot cele naturale vor fi mai cautate si mai scumpe, deoarece sunt mai sanatoase. Trageti concluziile care se impun si treceti la produs borangic, in, tesaturi de lana si bumbac etc.!

Daca vi se pare ca sunteti prea mic pentru a incepe o afacere cu tricotaje si confectii, va inselati. V-am spus la inceput despre domnul care a inceput o afacere in anii ‘ 90 cu 10 000 de dolari SUA si a transformat atelierul in fabrica (cel cu gecile matlasate). Pentru a capata curaj, incepeti si dumneavoastra cu ceva mai simplu si mai putin costisitor: tricotaje! Dupa ce veti impune primele modele si veti castiga primii bani grei, banii va vor invata ce trebuie sa faceti in continuare!

 

Succes!

 

 

Daniel Serbanica,

Viitor om de succes si prosper impreuna cu dumneavoastra!