Succesul se invata ! – partea a zecea

 

Creativitatea si moralitatea – factori de succes!

 

MOTTO:

“ Creativitatea fara moralitate nu are nici o importanta! “

 

1-    Creativitatea

Dragi cititori, va puteti imagina o societate fara creatori originali? Nimeni n-ar mai descoperi sau inventa ceva. Toata lumea s-ar multumi cu munca reproductiva din momentul aparitiei pe Terra. Oamenii ar fi ca trasi la xerox, cu aceleasi performante intelectuale si fizice. Nimeni n-ar mai cauta raspunsuri la marile intrebari care ne framanta pe noi: Cum am aparut pe Terra? Cine sunt nevazutii inspiratori ai civilizarii noastre? Incotro ne indreptam? etc.

Datele oferite de mai multe stiinte ( antropologie, arheologie, istorie, genetica, anatomie etc. ) ne demonstreaza clar ca oamenii terrani au evoluat din salbaticia bestiala din urma cu zeci de milenii catre actualul nivel de dezvoltare si continua sa evolueze din ce in ce mai rapid. Motorul acestei evolutii este compus din cunoastere stiintifica si creativitate utila. Marele dictionar al psihologiei Larousse defineste creativitatea ca fiind capacitatea de a produce noi opere, de a dobandi noi comportamente si de a gasi noi solutii la problemele vietii.

Cercetatorii romani constata ca a crea inseamna sa produci ceva nou in raport cu ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Noutatea este evaluata dupa gradul de originalitate. Cota de originalitate este distanta dintre produsul nou si ceea ce preexista ca fapt cunoscut si uzual in domeniul respectiv. Talentul, despre care am vorbit deja, corespunde creativitatii de nivel superior.

Toti oamenii dispun de potential creativ, dar nu de acelasi nivel.Savantul C.W. Taylor a facut urmatoarea clasificare a nivelurilor creativitatii:

–       Creativitatea de expresie – intalnita mai ales in teatru;

–       Creativitatea procesuala – tine de originalitatea cunoasterii;

–       Creativitatea de produs  manifestata in descoperiri;

–       Creativitatea inovativa materializata in inovatie;

–       Creativitatea inventiva, autoare a inventiilor;

–       Creativitatea emergenta care consta in descoperirea sau punerea in actiune a unui principiu care revolutioneaza un intreg domeniu al cunoasterii, artei etc. Exemple: Teoria evolutionista a lui Charles Darwin, Teoria relativitatii a lui Einstein, Teoria sonicitatii a lui Gogu Constantinescu etc.

Ce trebuie sa retinem despre creativitate?

a)    Ea este motorul evolutiei cunoasterii si activitatii umane.

b)    De regula, creativitatea este mai ridicata la persoanele cu un grad ridicat de originalitate.

c)    Originalii extremi sunt non-conformisti, fapt pentru care pot pune problemele si altfel decat marea masa. Daca masa populara nu este pregatita pentru inventia sau descoperirea originalului creator, el poate sfarsi rau, cum li s-au mai intamplat lui Giordano Bruno si altor savant din perioada medievala. Reactii similare au fost la adresa teoriei darwiniste. Dupa un timp, oamenii se invata cu noutatea si n-o mai privesc ca pe un atentat la siguranta lor.

d)    Toti putem deveni creatori originali, daca ne activam gene pozitive si studiem cu pasiune domeniul de activitate care ne place. Nimeni nu poate fi creator original in toate domeniile de activitate umana. Cu cat ne concentram mai mult pe domeniul nostru, cu atat avem sanse sa descoperim si sa inventam ceva nou si util.

e)    Oricat ar parea de ciudat, trebuie sa fii creator original sau genial pentru a pune mari intrebari din anumite domenii si a le cauta raspunsurile. Nu oricine poate intreba ceva de valoare. De pilda, eu nu stiu ce sa intreb despre IT, deoarece nu ma pasioneaza domeniul. Daca liderii politici ar intelege ca nimeni nu le poate sti pe toate, am trai mult mai bine. Regula Omul potrivit la locul potrivit ar impune meritocratia si normalitatea in framantata noastra natiune.

f)     Creativitatea este sustinuta de intregul sistem psihic uman, incepand de la simplele senzatii, pana la gandire si imaginatie. Ca atare, perfectionand parti din sistemul psihic, asa cum am invatat pana acum, perfectionam si creativitatea. N-am invatat in zadar psihicul uman. L-am invatat pentru a-i spori creativitatea si eficienta activitatii, conditii necesare realizarii profesionale ori in plan stiintific.

g)    Toti oamenii terrani sunt obligati de legile evolutiei si progresului sa-si perfectioneze creativitatea prin studiu si munca concreta. De ce sunt obligati? Deoarece toti trebuie sa contribuim la progresul umanitatii terrane, nu numai talentele de exceptie, respectiv, geniile. Geniile isi fac datoria constiincios, asa cum vedem din multiplele inventii si descoperiri aparute zilnic. Noi preluam rezultatele muncii lor si le adaptam la specificul activitatii noastre. Daca n-as fi citit si studiat lucrarile unor personalitati geniale, n-as fi putut scrie acest serial de arta succesului in viata. Nu putem sta cu bratele incrucisate, asteptand ca geniile sa ne faca fericiti pe toti. Fiecare trebuie sa invatam si sa cream cat mai bine si mai mult, pentru a atinge succesul si fericirea.

 

2-    Moralitatea

Dragi amici, moralitatea este o conditie esentiala a progresului uman si un scut impotriva necazurilor produse de diferente de opinii. Ea se compune din totalitatea normelor de conduita umana prescrisa de obste, transmisa oral sau in scris si insotite de pedepse morale, aplicate de membrii comunitatii afectate de incalcarea lor. Morala s-a nascut inaintea dreptului, in zorii civilizatiei umane terrane actuale. Folosesc mereu termenii umanitate terrana, civilizatie terrana etc. pentru a va atentiona ca, in mod sigur, nu suntem singurele fiinte rationale si civilizate din galaxia noastra, Calea Lactee.

Morala s-a dezvoltat gratie unor reformatori curajosi si s-a impus mai puternic decat normele de drept. Chiar si societatea umana terrana din urma cu 10 milenii poseda norme simple de morala, cum ar fi interzicerea incestului, fratricidului, paricidului si genocidului, interzicerea violentelor intergentiale si intertribale, obligarea tuturor la munca in folosul comunitatii etc. Pedepsele din vechime erau mult mai aspre decat acum. De regula, vinovatul era exclus din obste si murea in singuratate. Asa s-a dezvoltat sentimentul fortei obstesti, sentiment pe care niste iresponsabili vor sa-l inabuse sub un val de imoralitate, egoism si iresponsabilitate.

Morala strabunilor  era aspra si curata, incat Herodot observa ca geto-dacii “ sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci “. Ea patrunsese atat de adanc in mase, incat nu mai era nevoie sa fie impusa cu pedepse grave, cum era ostracizarea practicata la greci. Geto-dacii scriau putin, cu alfabetele latin si elen, dar si-au incifrat regulile de morala in proverbe si zicatori. Astfel, ele au trecut mileniile pana in zilele noastre. Va reamintesc doar cateva:

–       Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! ( regula )

–       Prostul nu-i fudul, daca nu e prost destul. ( sanctionarea ingamfarii ).

–       Decat cu un prost la castig, mai bine cu un destept la paguba ( regula ).

–       Copiii sunt lumina ochilor.

–       Fata care nu-i fecioara e femeie de ocara ( sanctiune ).

–       Lenea e cucoana mare, care n-are de mancare.

–       Sa nu ridici ochii, nici mana asupra parintilor tai!

–       Sa nu furi nici macar prin atingerea unui lucru!

–       Sa nu ucizi decat pentru a te apara pe tine sau neamul tau!

–       Banul e inselator, dar Dumnezeu e drept.

–       Nu interzice nimanui sa-si divinizeze zeii sai!

–       Norocul e rar, dar munca e sigura.

–       Nu risipi vorbele inainte de a le gandi!

–       Nu te lasa robit de nimeni!

–       Cine se imprumuta ajunge rob.

–       Un barbat poate avea o singura femeie, iar o femeie un singur barbat ( regula impotriva poligamiei si poliandriei ).

–       Respecta si asculta pe cei mai batrani, caci stiu mai multe!

–       Nu cauta cearta cu nimeni!

–       Prietenul la nevoie se cunoaste.

–       Ajutorul dat la nevoie este mai puternic decat orice dar obisnuit.

–       Cine este sanatos si bun de munca e destul de bogat.

–       Minciuna are picioare scurte, dar adevarul iese ca uleiul deasupra apei.

–       Chiar daca gaina vecinului ti se pare curca, nu sari parleazul!

–       Lenesul mai mult alearga si scumpul mai mult pagubeste.

–       Decat cu o punga plina, mai bine cu un prieten bun.

–       Masoara de zece ori si taie o data!

Va dati seama ca nu pot reproduce miile de proverbe romanesti, mostenite atat de la geto-daci, cat si de la rudele lor romane. Ele reglementau aproape toate relatiile dintre oameni in mod corect. Chiar si dupa decaderea moralei din Imperiul Roman, geto-dacii au continuat sa se comporte conform normelor de morala mostenite din strabuni.

De ce este atat de importanta morala?

–       Morala uneste intregul popor prin aceleasi credinte etice si aceleasi reguli de convietuire. Ea da puterea obstii de a se apara de imoralii care ar vrea sa abata cursul ascendent al evolutiei.

–       Morala obliga fiecare cetatean sa-i respecte normele, de frica oprobiului public sau a unor pedepse mai aspre. Exemple de pedepse aplicate in comunitatile daco-romane pana in zilele noastre:

• Fata dovedita ca nefecioara in noaptea nuntii este legata de o grapa si trimisa la parintii ei.
• Barbatii adulterini sunt dezbracati la piele, unsi cu catran, dati prin fulgi de pasare si purtati cu latul de gat prin sat. Concomitent, sunt loviti sa strige Cine-o mai face ca mine, tot ca mine sa pateasca!
• Hotii prinsi sunt batuti la sange si determinate sa strige Jur ca n-o sa mai fur!

Prin anii ’50-’60 aceste pedepse se mai aplicau, asigurand curatenia morala. Valul de imoralitate venit dinspre Vest ne-a afectat cateva generatii.

–       Morala de nivel national priveste relatiile dintre lideri si cetateni. Stiintele din ultimii 200 de ani ne-au ajutat sa facem un mare salt in cunoastere, dar nu si in morala. Ca orice element din psihologia sociala, morala a ramas in urma fata de conditiile de viata moderne. Asa se face ca mai avem lideri cu obiceiuri gangsteresti, ca furtul, inselaciunea si coruptia ne sugruma. In momentul in care jurnalistii americani au demonstrat ca George Bush si Tony Blair au mintit ca niste borfasi de rand, pornind un razboi injust impotriva Irakului, mi-am spus ca suntem pe marginea prapastiei. In politica, nu mai exista nici morala, nici drept, nici limite sigure pentru viata noastra pasnica.

–       Morala este un factor de progres al intregii umanitati terrane, fapt pentru care trebuie impusa, cu sanctiuni mai drastice din partea obstilor. In aceasta directie, parerile difera de la natiune la natiune. Asiaticii sunt mai severi in aplicarea normelor de morala: homosexualii sunt ucisi, hotilor li se taie o mana, indivizii care incalca normele de curatenie publica sunt obligati sa poarte o inscriptie de tipul Sunt un mizerabil ( murdar ), adulterul femeii este pedepsit cu moartea etc. Europizii au eliminat pedepsele infamante si inumane din regulile morale, lipsindu-le de forta coercitiva. Nici un european nu a codificat inca normele principale de morala, astfel ca au aparut multe bajbaieli si abateri.

–       In mod normal regulile de morala internationala trebuie introduse in Statutul ONU si insotite de pedepse clare: embargou, intreruperea relatiilor diplomatice, interventie armata etc. In prezent, puterea armata dicteaza relatiile internationale. SUA si-a permis sa incalce in mod repetat normele ONU si hotararile Consiliului de Securitate, fara a fi sanctionata in vreun fel. Protejatul SUA, Israelul, si-a procurat arma nucleara cu incalcarea normelor ONU din domeniu si incearca sa determine un nou razboi nuclear, incepand de la un conflict local cu Iranul.

In concluzie, morala ne este la fel de necesara ca aerul. Regresul Romaniei din ultimii 31-32 de ani s-a datorat incalcarii normelor de morala, atat de catre lideri, cat si de catre multi cetateni. Socialismul romanesc, instalat dupa desprinderea de URSS ( aprilie 1964 ), a avut sansa de a oferi o viata mai buna majoritatii covarsitoare a populatiei. El a fost distrus de imoralitati de tipul pile, nepotism, cultul personalitatii, promovarea non-valorilor, lipsa meritocratiei si multe alte rele cunoscute de generatiile mai in varsta.

Amicii mei cititori, ati inteles de ce folosesc mereu sintagma creator-moral? Una fara alta din valori nu are importanta. Ele trebuie unite in personalitatea fiecarui cetatean, incat sa facem primii pasi catre o societate a viitorului, un fel de societatea creatorilor morali. Eu scriu in acest spirit, deoarece cred ca numai un nou tip de societate, al saselea, ne poate salva de la distrugere. Cu mana pe inima, va chem cinstit sa devenim din ce in ce mai multi dintre noi creatori si morali,caci suntem extrem de putini cei care nu actioneaza conform legii efemere Traieste clipa! Impreuna, putem fauri noul tip de societate.

 

3-    Povesti moralizatoare

Fenomenul Himalaya

La poalele muntilor Himalaya, cei mai inalti munti din lume, trei turisti dornici de a urca pe cel mai inalt varf contemplau inaltimile; erau coplesiti de stancile semete, de dificultatile pe care le anticipau, dar doreau cu orice pret sa ajunga pe varful cel mai inalt.Uitandu-se pe harta, au inceput sa discute despre strategia de a urca. In aceasta privinta, nu puteau cadea de acord. Unul dintre ei, mai ambitios din fire, dorea sa urce varful dintr-un singur efort, pe o cale mai abrupta dar mult mai rapida. Ceilalti doi se gandeau sa aleaga panta mai lina, dar care le-ar fi luat mult mai mult timp. In final, se despartira, fiecare pe drumul ales.

Cel cu firea ambitioasa isi pregati cu grija un rucsac imens in dimineata zilei urmatoare. Incarca o mare cantitate de provizii si echipament, astfel incat, desi era un tip voinic, tot simtea greutatea excesiva in spate. Se uita la stancile abrupte din fata sa, si isi spuse ca isi doreste prea mult sa ajunga la visul sau, si asta intr-un timp foarte scurt. El nu avea rabdare; el stia ca va reusi. Isi spunea asta in fiecare zi. Avea o vointa fantastica si se pregatise din greu, atat fizic, cat si mental. El stia ca poate urca orice stanca, oricat de abrupta, indiferent de greutatile pe care le-ar fi intalnit si indiferent cat de mare era greutatea din spatele lui. Asa ca incepu urcusul. Efortul era imens, rucsacul greu, stancile taioase. Merse cateva zile, pana cand o furtuna il invalui din toate partile si se prabusi in gol, rostogolindu-se la vale. Se trezi din amorteala si din soc, se uita in jur si isi spuse ca trebuie sa se intoarca in vale; nu mai putea continua. Nu astazi. Mai mult mort decat viu, se intoarse la tabara de la baza muntelui. Acolo isi refacu fortele cateva zile, dupa care facu o noua incercare. Urca un pic mai sus, dar din nou trebui sa se intoarca. Oricat incerca sa urce panta cea abrupta, la un moment dat trebuia sa abandoneze. Pur si simplu, nu putea. Era o munca de sisif. Chiar incepu sa se gandeasca ca Divinitatea nu-l mai ajuta si ca obstacolul era imposibil de trecut. Se uita in fiecare zi la varful semet pe care dorea sa-l atinga, si-i dadeau lacrimile. Simtea ca nu poate sa-si indeplineasca visul…

Intre timp, ceilalti doi turisti, care alesesera calea mai lenta dar mai sigura, hotarasera sa mearga impreuna. Urcusul era greu, rucsacele grele, dar erau impreuna. La sfarsitul zilelor lungi se opreau, instalau corturile si povesteau in fata focului de tabara. Uneori se intalneau cu alti turisti – unii urcau, altii coborau. Cand venea noaptea, isi instalau corturile impreuna, se ajutau reciproc si cele cateva ore inainte de somn erau petrecute impartasind impresii, informandu-se cu privire la cele mai bune trasee de urcat si mai ales cunoscand turisti din alte tari, cu limbi, obiceiuri si credinte diferite. Deja, calatoria lor lua aspectul unei calatorii spirituale, pentru ca era o placere sa afle cum traiesc alte popoare, ce povesti de viata au ceilalti si ce valori ii calauzesc. Cum s-ar spune, “ drumul devenise mai important decat destinatia “. Din loc in loc, pe Himalaya, sunt amenajate tabere mari. Aici cei doi amici calatori puteau sa isi faca provizii de mancare, sa lase o parte din echipamentele vechi si sa faca rost de altele. Nu trebuiau sa duca tot echipamentul in spate, precum facea primul calator. Pe munte, ai nevoie de un anumit tip de echipament cand mergi prin padurea de la poale, dar pe masura ce se apropiau de varf, peisajul devenea pietros, si aveau nevoie de alt fel de incaltari, de corzi de alpinism si de haine mai groase. Cateva sute de metri mai sus, au intrat in zona zapezilor. Aici erau taberele de mare altitudine, unde au putut sa schimbe echipamentul de munte cu cel pentru mers pe teren alunecos si pe zapada. Pana si alimentele erau diferite acum, special pentru aceste altitudini. Uneori au trebuit sa petreaca mai multe zile intr-o tabara, pentru a-si ingriji sanatatea.

Intr-o zi, cei doi se trezira si, privind varful care acum se afla la mai mare apropiere de ei, incepura sa mediteze. Nu mai erau aceiasi oameni care plecasera de la poalele muntelui; erau mai rezistenti la furtuni si la dificultatile de pe munte, erau mai intelepti, se imbogatisera sufleteste din povestile pe care le auzisera de la turistii cu care se intalnisera pana aici, si chiar echipamentul lor era total diferit de cel cu care incepusera urcusul. Erau niste oameni noi, cu abilitati noi, adaptate noilor situatii. Pornira din nou spre varf, insa incepura sa observe o schimbare: in partea superioara a muntelui se intalneau cu mai putini turisti, pentru ca erau putini cei care ajunsesera pe aici. Uneori petreceau noaptea singuri. Aerul era mai rarefiat si greu de respirat, furtunile mai puternice, taberele permanente mai mici si la distante mai mari.

Intr-o seara, in fata focului, unul dintre cei doi spuse ca nu mai doreste sa urce in continuare; stia ca poate urca pana sus, stia ca poate face fata, dar ducea lipsa oamenilor cu care se intalneau, a povestilor la lumina focului. Varful era neospitalier si oricum peisajul unde erau ei era superb. Celalalt calator se opuse; el vroia cu orice pret sa ajunga in varf; asta era scopul sau final si motivatia sa de la inceput. Cei doi calatori incepura sa discute in contradictoriu, dar primul era hotarat sa nu mai urce; pentru el, varful cel semet nu mai constituia un obiectiv; pana la urma, oricand putea sa urce pe el, pentru ca era aproape. Dar el valoriza mai mult peisajele de unde erau ei si experienta de a povesti cu cei care treceau pe acolo. In final, cei doi calatori isi luara ramas bun, si ultimul pleca spre varf. A merge pe drumul tau e greu; aerul rarefiat, putini oameni se aventureaza pe cele mai inalte varfuri. Calatorul ducea dorul prietenilor de pe munte, dar in fiecare zi se uita la varful care era mai aproape si mai aproape, si isi spunea ca mai are putin. Intr-o zi, puse piciorul pe cel mai inalt varf din lume; senzatia de implinire era plenara. Se uita in jurul sau si isi spunea ca “ visul i-a devenit realitate “. Da, el era invingatorul! Reusise. Contempla peisajul multe ore. Curand insa, sufletul sau incepu sa fie cuprins de tristete. Se gandi ca, acum, de vreme ce urcase pe cel mai inalt varf si isi atinsese obiectivul, ce urma sa faca? Nu mai era pe lume un varf mai inalt ca acesta. Nu mai era nici un vis de indeplinit. Brusc, nu mai gasea un alt obiectiv mult mai grandios decat acesta pe care tocmai il atinsese. Brusc, incepu sa se simta neimplinit. Avea tot ce-si dorea si totusi…nu mai era nimic altceva de cucerit. Era de ceva zile in varf, vedea rasaritul si apusul din cel mai inalt punct din lume, si totusi nu se simtea bine. Ii era dor de ceilalti oameni, de serile in fata focului. Cu sufletul ranit, hotari intr-o dimineata sa plece inapoi. Nu stiu nici azi daca si-a respectat hotararea sau daca tentatiile inaltimilor l-au determinat sa ramana pe varf.

Metafora Himalaya este o poveste esentiala de viata. In psihoterapie, povestile sunt probabil cele mai puternice metode de a sugestiona pe cineva si de a-l introduce intr-o usoara transa hipnotica. Povestile par nevinovate, dar de fapt determina o deschidere a subconstientului si o evitare a constiintei rationale. Povestile se spun copilului din noi. Sunt sigur ca, citind povestea, ati vazut in fata ochilor mintii pe cei trei calatori. Cred ca ati putea preciza si forma sau culoarea echipamentului lor; ati asistat alaturi de ei la un rasarit de soare pe cel mai inalt varf din lume si acum puteti inca simti caldura focului de tabara sau auzi suieratul furtunilor de pe munte. E o experienta pe care nu o veti mai putea uita. Ea devine o experienta traita in imaginar si creste numarul de optiuni pe care le puteti genera in viata voastra.

Nu voi preciza morala povestii; fiecare se poate imbogati din ea functie de nivelul propriu de intelegere. Suntem calatori prin viata. Povestea aceasta vorbeste despre obiectivele intermediare, necesar a fi atinse inainte de obiectivul final, si pune intrebarea: Oare obiectivul final e chiar atat de important a fi atins?

Daniel Serbanica

Viitor om de succes impreuna cu dumneavoastra!