Prima casa – experienta mea
Prima casa, prin experienta mea personala
Pentru ca suntem pe un portal dedicat imobiliarelor, m-am gandit ca v-ar fi util sa cititi un articol scris de mine in urma cu aproximativ doi ani de zile, referitor la experienta mea cu programul Prima Casa. Va doresc lectura placuta si sper sa va fie de folos.
“Pentru ca sunt proaspatul proprietar al unui apartament achizitionat prin programul guvernamental “Prima Casa” (vorba unui prieten: ” Prima si ultima casa… “) m-am hotarat sa va povestesc putin din experienta mea, poate sunteti si voi interesati sa faceti acest pas.
Prima oara am incercat sa obtin acest credit in luna septembrie 2009 (“Prima Casa 1”), insa aceasta “tentativa” a esuat din cauza calculului veniturilor mele. Avand lunar venituri, atat din drepturi de autor (drepturi de proprietate intelectuala), cat si din salariu normal, calculul privind acordarea acestui credit a fost un pic mai complicat. La BCR (banca prin care am si contractat acest credit), se iau in considerare salariile din anul curent, dar sunt calculate 75 % din media drepturilor de autor castigate in anul precedent. Astfel, in 2008 castigand mai putini bani din DDA-uri decat in 2009, banca nu imi putea acorda suma de care aveam au nevoie pentru achizitionarea unui apartament cu doua camere.
Astfel, a trebuit sa renunt la acest program, asteptand sa treaca anul 2009 si sa mi se ia in considerare veniturile realizate in acel an. Si bine am facut, deoarece, daca la “Prima Casa 1” asteptarea pentru incheierea contractului putea sa dureze si 3 luni de zile (daca nu mai mult, in cazul consilierei mele de la banca durand 5 luni), atunci cand a inceput “Prima Casa 2” timpul de asteptare s-a redus cu mult, raspunsul de la Stat venind in mai putin de 10 zile lucratoare.
Analizand ofertele mai multor banci, primite in “tentativa” “Prima Casa 1” m-am hotarat sa incerc din nou la jumatatea lunii Aprilie, tot cu BCR-ul. Asta pentru ca: au venit cu cea mai buna oferta, consilierul de acolo chiar dorea sa ma ajute, veniturile pe care le realizez le incasez prin BCR, ceea ce m-a ajutat foarte mult la dovedirea castigurilor realizate, fara sa trebuiasca sa le aduc sute de acte.
In primul pas al intregului proces, banca a trebuit sa imi analizeze veniturile si sa hotarasca ce oferta imi poate face (cati bani se risca sa dea pentru achizitionarea imobilului, conform veniturilor realizate). Nu mi-au trebuit foarte multe acte, intrucat, dupa cate v-am spus si mai devreme, banca a folosit extrasele mele de cont pentru dovedirea veniturilor. Mi-au trebuit urmatoarele acte: copie dupa declaratia 200, prin care se dovedea faptul ca am platit impozitul la stat pentru drepturile de autor castigate, copie dupa fisa fiscala, copie dupa contractul de munca si cartea de munca, copie dupa actul de identitate, o declaratie autentificata de notar conform careia nu am si nu am avut vreun apartament in posesie.
A durat cam 4 zile pana cand banca mi-a analizat dosarul si mi-a facut oferta de credit. Imediat semnata si aprobata oferta lor de credit (mi-au aprobat 54900 de euro valoarea creditului) am inceput sa imi caut apartamentul. Intrucat am ales varianta prin care aveam doar oferta de credit aprobata, aveam la dispozitie 90 de zile pentru a imi gasi imobilul.
Am avut norocul sa gasesc un apartament imediat cum am semnat. Un apartament de doua camere, in zona Eroilor Revolutiei, 55 de metri patrati, toate imbunatatirile facute. Si foarte important: am discutat direct cu proprietarii, ceea ce a insemnat o economie de aproximativ 1500 de euro, bani pe care ar fi trebuit sa ii fi platit unei agentii imobiliare, daca nu gaseam direct la proprietar vreun apartament. Pretul de achizitie al apartamentului a fost de 57000 de euro. 5 % din aceasta suma, adica 2850 de euro, i-am platit ca avans, banca urmand sa acopere restul de 54150 de euro.
Apartamentul achizitionat se afla intr-un imobil vechi, intrucat in imobilele nou construite nu am putut gasi absolut nimic la un pret rezonabil, o locatie cat de cat apropiata de mijloacele de transport in comun (mai ales metrou) si sa fie si de calitate. Ori costa putin, dar erau la 10 km de Bucuresti, ori costau cat de cat putin dar materialele folosite erau de o calitate indoielnica, iar de rezitenta lor in timp sa nu mai vorbesc (am intalnit blocuri la care grosimea peretilor exteriori era de 10 cm).
Odata gasit apartamentul, a trebuit sa ma duc la banca cu actele respectivului imobil pentru a se vedea daca sunt in ordine. In 2 zile s-a rezolvat si acest aspect, constatandu-se ca totul este in regula si cu actele. Urmatorul pas a fost incheierea antecontractului de vanzare-cumparare. Un aspect foarte important la incheierea acestui antecontract fiind perioada pe care l-am incheiat, adica 3 luni de zile, si faptul ca am stipulat in antecontract ca pot primi avansul inapoi de la proprietari, daca din motive neimputabile mie nu mi se va mai acorda creditul. Incheierea antecontractului la notar a costat in jur de 150 de lei noi.
Am dus antecontractul la banca, impreuna cu restul de acte ale imobilului (cadastru, intabulare, contractele de vanzare cumparare anterioare, copie dupa actele de identitate ale proprietarilor, cateva facturi de la utilitati, extrasul informativ de carte funciara), banca urmand sa isi trimita evaluatorul pentru a constata valoarea apartamentului. A mai durat 3 zile pana sa vina evaluatorul. Pentru acesta, banca m-a mai taxat cu inca 300 de lei plus tva. Foarte interesant a fost faptul ca evaluatorul nu a dorit sa primeasca nici o “mica atentie”. Felicitarile mele. Se pare ca mai avem o sansa in aceasta tara, ca inca mai exista OAMENI.
La 4 zile dupa ce evaluatorul a vazut apartamentul am fost sunat de catre consilierul meu pentru a fi anuntat ca imobilul a fost evaluat la 57000 de euro (exact pretul de achizitie ) si ca totul este in ordine. Daca imobilul era evaluat la o suma mai mica, diferenta de la acea suma si pana la suma de achizitie trebuia sa o achit tot eu.
Trecand si de acest pas, trebuia sa mai aduc inca un extras informativ de carte funciara la dosar pentru ca acesta sa poata pleca la Fondul de Garantare. Si, bineinteles ca nimic nu poate fi usor, a trebuit sa astept doua saptamani dupa acest act, pentru ca domnii de la cadastru erau in greva pe o perioada nedeterminata.
Dar a trecut si greva lor, am obtinut si acest act (care poate fi cerut de catre notar), iar dosarul meu a plecat catre fond. Ma asteptam ca aici sa stea cel putin 3 saptamani pana sa fie aprobat, dar dupa nici o saptamana sunt sunat de la banca pentru a fi instiintat ca a venit dosarul aprobat de la fond si ca trebuie sa ma duc sa semnez contractul de garantare cu statul, ceea ce am si facut.
Urmatorul pas a fost semnarea contractului de vanzare – cumparare. Am facut o programare la notariat, m-am prezentat impreuna cu proprietarii apartamentului si totul a fost in regula. La notar, in total, eu am platit in jur de 4200 de lei: onorariul pentru contract, inscrierea in cartea funciara, autentificarea contractului de credit, etc. Proprietarii au trebuit sa plateasca si ei in jur de 4300 de lei, suma reprezentand impozitul statului pentru aceasta tranzactie. Imediat dupa semnarea contractului de vanzare-cumparare, am fost impreuna cu notarul la sediul bancii pentru a semna si autentifica contractul de credtitare cu banca.
Proprietarii nu au primit banii in ziua semnarii contractului, intrucat a trebuit sa duc bancii noul extras informativ de carte funciara, in care apaream eu ca proprietar, iar ipoteca era in favoarea statului. De la semnarea actelor au mai durat aproximativ 3 zile pana cand proprietarii au avut restul banilor in contul lor.
Per total procesul a durat in jur de doua luni, asta de cand m-am dus in prima zi la banca, si pana cand banii au intrat in contul proprietarilor. Din aceste doua luni, doua saptamani au fost pierdute din cauza grevei celor de la cadastru. Am cheltuit in jur de 6000 de euro, acesti bani reprezentand: avansul pentru apartament – 2850 de euro; diversele taxe notariale – circa 1500 de euro, depozitul comun de garantare consituit la banca ( echivalentul a 3 rate ) – circa 700 de euro, asigurarea locuintei, plata evaluatorului, diversele comisioane platite bancii si taxa de analiza a dosarului platita catre fondul national de garantare a imobilelor.
Daca va hotarati si voi sa faceti acest pas, nu va pot spune decat sa va grabiti ca nu se stie cat o mai tine, si … BAFTA MULTA !
Articolul original poate fi citit aici.
Ultimele comentarii