La Multi Ani! la un nou inceput de an!

 

Nu stiu cu ce vise si sperante ati intampinat noul an dar eu sunt prea plin de ele (vise si sperante adica, desi 2013 sperie pe multi cu asa zisa cifra fatidica 13)! Mi-a fost dor sa scriu, astfel ca iata-ma din nou pe “ metereze “. Nu am intentionat sa incep anul cu un astfel de articol dar azi, 18.01.2013 in timp ce conduceam spre munca mi-a venit ideea acestui tip de articol, idee nascuta din  ultimele intamplari din viata mea dar si din altele auzite. In concret, fara sa dau nume am intalnit si auzit in ultimele luni urmatoarele tipuri de comportamente la ceva colegi de breasla dar si la clienti (cumparatori si vanzatori de proprietati):

 

1. Publicare anunturi oferte false (poze false dar si preturi false, mai mici decat spunea proprietarul);
2. Incercarea de a forta nota a unor asa zisi cumparatori la negocierea unor proprietati care sunt cu mult sub pretul pietei actuale, asa zisele “ocazii” sau ceea ce unii numesc “pleasca”;
3. Meteahna mai veche a unora, din ce in ce mai putini insa, de la an la an, cred eu, a celor care vor in continuare sa “ sara “ agentul, in conditiile in care el chiar este un agent de buna credinta cel putin si in acelasi timp una din partile implicate intr-o tranzactie spune clar ca nu se face nimic fara agentul respectiv.

 

Am trait astfel de momente, am suferit din pricina lor, la fel ca multi altii dar nemergand doar pe premiza ca orice sac isi afla petecul, mi-am mentinut cat am putut niste principii deoarece eu cred ca, daca in viata esti intre cei multi (turma adica) si faci ca cei multi (lucruri negative) , cu siguranta nu vei face nimic notabil in viata, nu vei fi cineva,nu vei fi iubit,respectat, etc, etc. Asa cred eu si nu cred ca ma insel. De ce? Viata mi-a dat dreptate! Ce vreau sa zic cu asta? Iata raspunsuri punctuale la cele 3  tipuri de comportament descrise mai sus.

La punctul unu iata ce am trait: am castigat anul trecut doi clienti care  descoperisera anunturi false (poze si preturi false), cu unul eu incheind o tranzactie iar celalalt urmand sa lucreze numai cu mine. In al doilea rand, un agent al unei alte agentii care a fost descoperit publicand o proprietate un un alt pret decat cel comunicat de proprietar a fost nevoit sa inceteze colaboarea cu proprietarul respectiv, el avand client la acea proprietate. Proprietatea s-a si vandut de altfel foarte repede. Lacomia si necinstea agentilor respectivi i-au facut sa piarda niste bani! E corect ce s-a intamplat? Eu zic ca da! Voi ce credeti?

La punctul doi: doua proprietati cu preturi mult sub pretul pietei (doua apartamente), adica una cu 7500 de euro si alta cu 10000 de euro mai putin, au fost pierdute de doi cumparatori care au fost foarte lacomi, au vrut sa obtina un pret foarte mic, nelasand putina demnitate si proprietarilor care vindeau aceste proprietati. Bineinteles ca ele s-au vandut foarte repede, altora , iar cei doi lacomi isi plang si acum de mila! E corect ce s-a intamplat? Eu cred ca este foarte corect!

La punctul trei: din ce in ce mai multi conationali de-ai nostri inteleg rostul unui agent bun, ce poate el sa faca, informatiile si consilierea pe care i-o poate oferi un agent imobiliar (broker, consultant) ,astfel ca refuza pe cel care incalca regula jocului (tranzactie prin agentie / agent) si iata ca se pierd bune oportunitati de vanzare-cumparare proprietati “ ideale “ pentru una sau alta dintre parti. E corect sa se intample asa? E foarte corect!

 

De ce se intampla asta? Laomia bat-o vina! Are leac lacomia si necinstea derivata din ea? ARE!

Haideti sa aprofundam putin fenomenul si sa vedem ce se poate face!

 

Lacomia este un afect bestial, specific celor mai crude animale. Multe animale nu-l au, ci se multumesc sa-si satisfaca numai necesitatile de hrana, fara a ucide ori a aduna nimic in plus. Specia noastra a mostenit genetic lacomia de la strabunii salbatici si a perpetuat-o pana in zilele noastre, prin proasta educatie. Deci, la radacinile lacomiei, vom descoperi doua surse: zestrea genetica si educatia proasta, in spiritul lacomiei si necinstei ce satisface lacomia. Omul dominat de lacomie este un bestial inferior, oricat de multa avere ar poseda si orice functie inalta ar indeplini. Stigmatul lacomiei ii sta infierat pe frunte.

Amicii mei, sa nu credeti ca ma apuc sa fac elogiul saraciei si traiului la limita modestiei! Departe de mine asemenea gand. Dimpotriva, cei care mi-ati citit cele doua seriale “ Succesul se invata! “ si “ Sa facem avere! “ stiti ca eu indemn oamenii sa nu se multumeasca cu putin, ci sa se intruiasca si sa creeze cat mai mult, cu beneficii din ce in ce mai mari, incat sa-si asigure un trai cat mai prosper. Notiunea de trai prosper variaza insa de la un individ la altul. Eu cred ca pot trai prosper intr-o casa cu 4-5 camere, cu ceva teren cu pomi frctiferi si o gradina incantatoare, traind sanatos, cu ceva rezerve banesti, fara nici o datorie, o masina normala, calatorind prin lumea larga de cate ori am chef. Un marlan de tranzitie, incult ca o cizma, crede ca prosperitatea inseamna un Maybach de 500 000 de euro, o vila de 1300 metri patrati locuibili, alte case de vacanta, sejururi de zeci de mii de euro, bijuterii foarte scumpe, etc. Cine dintre noi are dreptate? Eu cu siguranta m-as simti mult mai senin si multumit de viata decat marlanii din soiul criticat, marlani lacomi ca niste animale.

Ca sa nu limitez exemplul numai la mine, voi folosi un multimiliardar in valuta – americanul Warren Buffet. Acesta poseda o avere de mai bine de 50 miliarde de dolari si este unul dintre primii 5 oameni bogati din lumea noastra terrana. Ce face Buffet? Locuieste de 15 ani in aceeasi casa relativ modesta si nu are vile de vacanta. Lucreaza intr-un birou modest, cu linoleum pe jos. Foloseste un numar limitat de angajati (strictul necesar). Conduce aceeasi masina de mai mult de zece ani, fara a plati sofer etc. E un om lipsit de lacomie si multumit de viata. Face donatii de caritate si va lasa cea mai mare parte a averii sale unei fundatii care ii va purta numele. Copiii sai trebuie sa munceasca pentru a ajunge si ei bogati. Warren Buffet si-a inceput cariera de om de afaceri la varsta de 11 ani, vanzand ziare si nu si-a murdarit caracterul cu lacomia.

Foarte probabil, unii dintre dumneavoastra va spuneti ca lacomia nu este un defect chiar atat de ingrozitor, incat sa-l taxam drept bestial. Cei care ganditi astfel va inselati groaznic. Cine ne-a adus in starea de saracie cronica din prezent? Guvernantii lacomi care s-au lasat corupti, lideri sindicali lacomi care s-au lasat cumparati, aparatul de impunere a Legii care s-a lasat corupt (tot din lacomie), smecherii lacomi din randul clientelei politice care ne-au jefuit in afaceri cu statul, preotii lacomi care jefuiesc populatia in numele Divinitatii, lacomii evazionisti care ne-au aruncat povara datoriei bugetare etc. Daca n-ar fi existat indivizi lacomi din randul nostru, al romanilor, patria noastra n-ar fi ajuns colonie a unor capitaluri transnationale iar noi am fi rait omeneste. Vedeti ca lacomia este o problema de interes national, nu o simpla trasatura de carater a obezilor care se indoapa pana nu mai pot? S-ar putea spune ca lacomia si necinstea derivate din ea e o boala grea a neamului nostru. Exemplele de cumpatare, modestie si cinste sunt inca destul de rare ca sa le bagam in seama. Si totusi ele vor fi din ce in ce mai multe in anii urmatori. Acum e normal ca oamenii cinstiti sa traiasca o cumplita dezamagire si descurajare. Solutii de alungare a lacomilor “ creati “ de tranzitia fara sfarsit nu se intrevad, asa ca blazarea afecteaza tot mai multi oameni cinstiti. Ma intreb insa cati oameni cinstiti ar ramane fermi, daca ar ajunge in postura in care lacomia i-ar tenta teribil. Raspunsul va apartine.

 

Lacomia poate fi tratata cu sugestii, insa cati pacienti sunt dispusi sa le primeasca ori sa le aplice? Constiinta de om superiror si cinstit este cel mai sigur leac de combatere a lacomiei generale, lacomie manifestata printr-o pofta irationala de a achizitiona bunuri de orice fel, chiar inutile, cu incalcarea frecventa a normalor de morala si drept. O astfel de constiinta se dezvolta din copilarie, prin educatie in spiritul cinstei si prin inocularea dispretului la adresa lacomiei si necinstei care o insoteste de obicei. Educatia nu se reduce la simpla interdictie a lacomiei, ci presupune “ mobilarea “ creierului copilului si adultului cu zeci de eroi cinstiti, cu sute de povestiri despre virtutile cumpatarii si despre efectele nocive ale lacomiei. Daca privim in jur, constatam ca acest tip de educatie ne cam lipseste, ca de altfel la multe alte natiuni capitaliste. In acest tip de societate, in care lacomia este exacerbata prin reclame consumatoriste si prin exemple publice de succes obtinut pe cai necinstite.

Ce as mai putea sugera? Sa nu fim lacomi ca ne pedepseste Divinitatea? Nu cred ca Dumnezeu sta pandar sa vada ce fac oamenii de pe firul de praf numit Terra. Pur si simplu, cine e cumpatat si cinstit sa fie sanatos! Daca aveti tendinte de lacomie, ar fi bine sa le puneti frana macar de dragul copiilor pe care i-ati putea creste prost (cu lacomie prosteasca), daca nu spre rusinea opiniei publice sau de frica Legii.

 

In concluzie, o intrebare retorica : lacomia si necnistea salveaza Romania?

Raspunsul va apartine!

 

Cu respect,

Daniel Serbanica.

Sa facem avere! – capitolul noua

 Exploatati operativ sansele!

 

MOTTO:

“ Majoritatea sanselor pot fi prognozate sau descoperite in timp util exploatarii cu profit! “

 

In limbajul uzual, prin sansa intelegem ocazie favorabila, circumstanta avantajoasa, noroc. In limbajul economic, notiunea e ceva mai larga, cuprinzand toate circumstantele unei afaceri pe care le putem exploata cu castig material.

Sansele economice sunt de trei tipuri principale:

1.    Sanse prognozabile (naturale), in randul carora intra toate circumstantele si ocaziile pe care un producator, comerciant sau prestator de servicii trebuie sa le cunoasca si sa le exploateze constant, pe baza de prognoza si plan. In randul acestora, se disting factorii despre care am discutat la prognoza:

a.    Obiceiurile de consum al anumitor produse si servicii, la nivel orasenesc, zonal sau national, ca de exemplu consumul de alimente, jucarii, cadouri de un anumit fel, felicitari, flori, masti, servicii postale si de curierat etc., cu ocazia sarbatorilor nationale sau religioase: Pasti, Craciun, Anul Nou, Martisor, Ziua indragostitilor (Valentine’s Day), Halloween, Ziua femeii, Ziua tatilor, Sambra Oilor, Targul de Fete, Ziua Nationala, Ziua Eroilor, Sanziene, zile in care se fac adunari populare pentru a comemora eroii strabuni, Ziua Armatei, Ziua Copilului, Ziua Recoltei (Taranului, Fermierului), hramuri religioase, Zilele Castanului etc.

Producatorii, comerciantii si prestatorii de servicii trebuie sa aiba propriile calendare, in care sa prevada ce produse si servicii se vor consuma in aceste zile, pregatindu-le din timp, pentru a le oferi cat mai bine. In randul obiceiurilor de consum zonal (judetean, provincial) putem aminti clopuri specific unor zone, costume populare pe zone folclorice, servicii muzicale specific zonale sau rurale (populara, lautareasca, de nunti etc,), bauturi traditionale unor zone (braga – Dobrogea, palinca – Ardeal) etc. In randul serviciilor prognozabile in limite destul de stranse intra si cele ocazionate de evenimentele vietii, fericite si nefericite, cum ar fi produse si servicii destinate nuntilor, nasterilor, botezurilor, cununiilor religioase, inmormantarilor. Aceste evenimente sunt sigure si se petrec intr-un ritm stabilit de studii demografice. Tot in obiceiurile de consum prognozabile intra produsele si serviciile de sezon, cum ar fi: articole de plaja, bauturi racoritoare, articole de camping, articole de schi si sanius, servicii turistice sau de inchirieri obiecte turistice, bauturi de sezon (must, tulburel, tuica fiarta) etc. Dupa cum vedeti, avem destule sanse de exploatat, numai ca trebuie sa le cunoastem dinainte, sa ne facem un calendar anual cu ele, incat sa nu scapam nici una.

b.    Atitudinile pozitive fata de anumite marfuri si servicii, cel putin la nivel zonal si judetean, daca nu si la nivel national, ne permit prognoza corecta si identificarea in timp util a sanselor de castig, cu scopul exploatarii lor operative. Cateva exemple. Increderea taranilor in anumite tipuri de culturi si anumite rase de pasari si animale poate fi exploatata pentru a le livra seminte, material saditor, soiuri selectionate de animale si pasari. De asemenea, atitudinea taranilor fata de anumite produse industriale poate fi exploatata pentru a le oferi exact ce doresc, in ce au incredere (anumite tipuri de masini si unelte agricole, de imbracaminte, incaltaminte si materiale de protectie) etc. Atitudinea taranilor fata de contractele de achizitii, in general si fata de anumite clauze, in special, poate fi exploatata pentru a le oferi exact ce le place. Atitudinea persoanelor bogate fata de produsele de lux, dintr-o anumita gama sau de o anumita marca (imbracaminte, parfumuri, incaltaminte, cosmetice etc.), poate fi exploatata.

c.    Gusturile si preferintele cvasigeneralizate si stabilizate pentru anumite categorii de cumparatori (tineri, femei, tarani etc.) pot fi cunoscute si exploatate ca sanse. De exemplu, pe baza acestor gusturi, se produc si se comercializeaza blugi, pantofi sport tip adidas, canadiene si geci comode, pantofi cu talpa ortopedica (o moda care tine de mult timp), jucarii, emisiuni muzicale radio si televizate, servicii muzicale (spectacole,  cd-uri, dvd-uri) pizza, floricele, seminte comestibile, anumite tipuri de autoturisme, anumite tipuri de case etc.

2. A doua categorie de sanse sunt cele intamplatoare (ocazionale sau sanse propriu-zise). Ele apar in timpul derularii obisnuite a afacerilor noastre, in urmatoarele forme:

• Cereri mari de produse si servicii, provocate de scaderea ofertei, de trezirea unui interes aparte pentru un anumit tip de produs ori serviciu sau de alte evenimente. Cine poate oferi rapid produsele si serviciile solicitate exploateaza operativ sansa, vinde mult si poate ridica pretul in limite destul de mari. Cunoasteti evenimente care au determinat producerea si vanzarea cu profituri fabuloase a unor produse si servicii: criza uleiului; criza zaharului; criza chibriturilor; criza cuielor si sarmei (imediat dupa 1990); criza indigoului (1990-1992); criza hartiei de ziar (1990-1994) cand s-au importat cantitati mari din Rusia, la preturi foarte mici, obtinandu-se profituri uriase; criza cantarelor electronice impuse obligatoriu prin lege; criza malaiului; criza covoarelor manuale (in socialism); explozia consumului de produse din import (1990-1994) etc.

• Aparitia unor oferte la preturi scazute, foarte rentabile pentru cei care cumpara si revand. Ofertele respective pot fi determinate de mai multe cauze: lichidarea de stocuri, vanzare silita a unor bunuri ipotecate, vanzarea grabita a unor bunuri de catre persoane care emigreaza ori au nevoie urgenta de bani, vanzare cu prêt mic, de catre persoane naïve, ce nu cunosc valoarea de piata, vanzarea en gross de catre un producator care are urgenta nevoie de lichiditati pentru alte operatii, evenimente deosebite etc. Acestea sunt ocaziile propriu-zise, exploiatate operativ, de persoanele informate in timp util. Prin exploatatea operativa a unor astfel de sanse ocazionale (intamplatoare, neprognozabile), s-au facut adevarate averi, in perioada 1990-1995, din imobile, obiecte de arta, produse de consignatie si licitatie (bibelouri, picturi, bijuterii, tapiserii, mobilier, piese de colectie etc.), terenuri in zone rezidentiale si turistice, produse electronice, materiale de constructie, imbracaminte si incaltaminte etc.

 

Ce este specific acestui tip de sansa ?

• Aparitia intamplatoare, neprognozabila si neprognozata;
• Timpul scurt in care poate fi exploatata;
• Necesitatea obtinerii de informatii despre ea in timp util producerii, cumpararii sau vanzarii (informatii oportune);
• Necesitatea unor decizii operative dar suficient de solide pentru a evita riscuri majore.

Cine are informatia se imbogateste. Daca vreti sa castigati din exploatarea sanselor propriu-zise, trebuie sa va construiti un sistem de informare economica, cel putin de nivel orasenesc si judetean, daca nu si de dimensiuni national-europene, incat sa obtineti informatii in fiecare zi. Daca sunteti patronul unei firme mici, stabiliti-va un sistem propriu de informare (din presa de afaceri, din informatii culese personal sau printr-un angajat specializat, din colaborarea cu alti intreprinzatori).

 

3. A treia categorie de sanse sunt cele create de organele de conducere economica, de marile companii sau chiar de noi insine. Ca intreprinzatori modesti, avem mai putine posibilitati financiare de a ne crea sanse, prin dezvoltarea unor gusturi si mode, reclama de mare anvergura (foarte costisitoare), cheltuieli promotionale (oferte de gratuitati in campanii promotionale), targuri, expozitii, simpozioane, emisiuni televizate etc. Aceasta nu inseamna ca suntem in inferioritate. De regula, micul intreprinzator se misca mai rapid, isi adapteaza mai rapid productia, oferta de servicii si comertul, astfel ca poate beneficia de cheltuielile facute de stat sau de marile companii, pentru a se lansa cu afacerea sa exact in curentul de opinie, de gusturi si de dorinte de cumparare facut de acestia. De exemplu, intreaga mass-medie romaneasca a facut mare caz in jurul mortii printesei Diana si a cantaretului Michael Jackson, creand un interes de masa. Cativa editori s-au orientat la iuteala, au exploatat interesul si reclama gratuita, lansand reviste, brosuri, carti, fotografii si pliante cu aceste teme, care s-au vandut cu mare viteza. Eclipsa din anul 2000 e.n. n-a cerut bani de reclama din partea tuturor intreprinzatorilor care si-au vandut produsele si serviciile (ochelari, brosuri, reviste, carti, brelocuri, CD-uri, suveniruri, servicii turistice, bancnote de colectie etc.).

O parte din sansele create au un caracter absolut sigur, deoarece rezulta din legi si alte acte normative cu caracter obligatoriu. De exemplu, prin lege, s-a impus folosirea caselor electronice de marcat si a cantarelor electronice, masura care a favorizat importatorii si vanzatorii de astfel de produse, dar a defavorizat producatorii locali. Schimbarea actelor de identitate si a pasapoartelor a determinat castiguri mari la servicii foto, editura si tiparire speciala. Interzicerea importurilor de imbracaminte second-hand de anumite tipuri (lenjerie, ciorapi etc.) scade sansele celor care traiau din acest segment. Impunerea cadastrului prin lege a crescut sansele celor care ofera servicii cadastrale. Exemplele sunt cu duiumul.

Ce ne intereseaza pe noi? Cei care au “ pile “ in politica isi impun legi si hotarari de guvern prin care isi creeaza sanse obligatorii, chiar temoprare, cum ar fi, scutirea de vama pentru un anumit produs, pe o perioada scurta de timp – o zi, o saptamana. Asa se intampla lucrurile in toata lumea: marii intreprinzatori isi sustin proprii politicieni, iar acestia, ajunsi la putere, ii recompenseaza cu facilitatile legale. Nu va speriati, insa! In urmatoarele capitole din acest serial veti invata sa culegeti, sa verificati si sa folositi cu operativitate informatiile, la fel ca spionii, astfel ca le-o puteti lua inainte, intrand in curentul creat de marii intreprinzatori, cu un pas inaintea lor. Situatia e mai neplacuta cand, pentru anumite activitati, se cer autorizari la care au acces numai rechinii din mafia politico-economica.

Si noi ne putem crea sanse, in vederea exploatarii lor cu profit. In acest scop, folosim reclama simpla (afise, pliante, fluturasi), televizata (daca ne tin buzunarele). Zvonul public despre chilipirul pe care il oferim (desigur, il oferim temporar, pana ce dezvoltam clientela stabila), oferirea sistematica a unor gratuitati si facilitati (vanzarea pe credit, vanzarea in consignatie etc.). In unele cazuri, anumiti intreprinzatori folosesc mijloace imorale pentru a-si vinde produsele sau serviciile. Ma refer aici la cei care presteaza servicii de astrologie, de numerologie ori de ghicit in diferite forme, fac reclama deghizata (contra spaga) pentru diferiti “ profeti “ sarlatani (pe posturi de televiziune sau prin ziare), lanseaza zvonuri panicarde pentru a determina populatia sa consume anumite produse si servicii etc.

O alta metoda de creat sanse porneste de la consumator catre intreprinzator. Ne intrebam ce produse si servicii ar dori oamenii sa mai consume, verificam concluziile noastre prin testare (sondaj de opinie) si, daca se confirma dorinta oamenilor de a capata un produs ori serviciu nou, il cream si-l oferim. In aceasta problema, va puteti inspira in curand dintr-un capitol referitor la regulile inventicii pe care-l voi scrie. Cert este ca oamenii asteapta zeci de servicii si produse pe care nimeni nu se gandeste sa le ofere pentru a castiga. Aceasta stare de inactivitate m-a determinat sa scriu acest serial si sa inserez solutii concrete la finele fiecarui capitol. Putem castiga din bunuri si servicii cerute pe piata interna si straina, cu minim de investitii banesti, dar cu un efort psiho-fizic deosebit. Toate inceputurile sunt insa grele. Daca asteptam vremuri mai usoare, nu vom reusi niciodata. Multe am mai putea discuta despre crearea si exploatatea sanselor. Va las posibilitatea sa va folositi imaginatia si informatiile culese personal, din teren.

E timpul sa cristalizam cateva reguli privind exploatarea sanselor:

1. Sansele se bazeaza pe informatii exacte, utile si oportune, culese in timp indelungat sau imediat dupa aparitia lor. Aceasta presupune ca fiecare intreprinzator dornic de imbogatire sa cunoasca metodele de culegere a informatiilor, pe care le voi prezenta in alte capitole, sau sa foloseasca un angajat specializat in aceasta problema. In prezent, majoritatea intreprinzatorilor se informeaza superficial si partial, fiecare dupa stilul sau si cu surse limitate. Din aceasta cauza, obtin rezultate slabe.

2. Majoritatea sanselor cer informare operativa, in timp util exploatarii cu castig a informatiilor. Deschideti ochii si urechile cat mai larg, pentru a prinde toate informatiile de interes economic, in timp util! Daca aveti o firma mare, folositi personal calificat pentru culegerea operativa a informatiilor despre sanse!

3. Exploatarea sanselor presupune mare operativitate de firma si personala, incepand de la capacitatea decizionala rapida si corecta, posibilitatea de a schimba rapid productia si oferta, de a cumpara si a vinde rapid, de a avea o rezerva de bani lichizi pentru exploatarea sanselor (vedeti cat de buna e rezerva despre care am vorbit la planificare?!).

4. Exploatarea sanselor cere din partea “ creierului “ firmei capacitate decizionala si experienta profesionala, pentru a putea delimita sansele exploatabile de “ bombe “, pacaleli si afaceri de risc ridicat.

 

In afaceri, sansa isi reduce mult caracterul aleatoriu, capatand un caracter tot mai prognozabil si mai stiintific, fapt pentru care nu poate fi confundata cu norocul. Din cele expuse, ati inteles ca majoritatea sanselor pot fi prognozate sau descoperite in timp util exploatarii cu profit. Actionati cum ati citit in acest capitol si nu veti regreta!

 

Sugestii de afaceri rentabile!

In acest capitol am sa va prezint cateva idei generale ale unei afaceri dragi mie:

 

Castigati bani din turism rural si clasic!

La ora actuala, reteaua de turism rural din Romania cuprinde circa 6000 de gazde, adica cam de 10 ori mai putin decat ar trebui la moment si de circa 100 de ori mai putin decat va cere viitorul, in care turismul intern si extern va fi o activitate foarte obisnuita. In anii socialismului, circa 4 milioane de turisti straini ne vizitau anual tara, cu scop pur turistic ori pentru tratamente diferite, afaceri, studii, consultatii etc. Desigur, veniturile extrase din buzunarele turistilor erau pe masura: ei plateau zdravan si se distrau bine. Promovarea turismului era una din politicile prioritare, in care erau angrenate organe de stat, cooperatie si obstesti. De ce a scazut turismul romanesc?

1. Inca din ultimul deceniu al socialismului, turismul romanesc a scazut din cauza inchistarii ideologice, supunerii turistilor unui program contrar dorintelor acestora, cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, izolarii externe, concurentei bulgare, ungare, spaniole, turcesti si grecesti.
2. Framantarile sociale, incepute in decembrie 1989 si continuate ani in sir, au redus interesul strainilor pentru Romania. Turistii vin sa se distreze si sa se relaxeze, nu sa admire lupte politice, greve, maidanezi, copii ai strazii, cersetori, hoti si mizerie. Cel putin in socialism nu aveam aceste plagi, astfel ca turistii considerau Romania o tara sigura. In plus, in acea perioada, eram foarte cunoscuti pentru tratamente medicale speciale (balneoterapie, geriatrie etc.), astfel ca multi europeni veneau special cu acest scop.
3. Procesul de privatizare din turism a fost in mare parte o aiureala condusa de neprofesionisti, astfel ca foarte putine unitati turistice si-au ridicat standardele mondiale.
4. In unele cazuri, mass-media romaneasca, slab instruita si gata sa inghita orice dezinformare, a facut propaganda contra turismului romanesc, prin opinii si stiri false, de natura a indeparta turistii. In repetate randuri, presa scrisa si televiziunile au sustinut opinii negative la adresa obiectivelor noastre de turism (nu se ridica la nivelul cutaruia, nu avem servicii de calitate etc.) sau au lansat bombe cu care au alungat turistii (plajele murdare de petrol, statiuni nepregatite pentru sezon etc.).
5. Turismul rural a aparut ca o noutate la nivel national, astfel ca se afla in plina dezvoltare, oferind o mica parte din serviciile ce le-ar putea oferi in mod normal. Zone turistice de cea mai mare atractie, cum ar fi Tara Motilor, Muntii Vrancei, Delta, Dobrogea etc. participa prea putin la acest tip de turism.

Ce-i trebuie turismului romanesc pentru a-si reveni la parametrii economici normali? Privatizare, raspund papagalii, asa cum au fost invatati de concurentii nostril, de parca privatizarea ar rezolva toate problemele din domeniu, de parca hotelierii privatizati ar putea rezolva marile probleme ale turismului pe cont propriu. Iata ce cred eu:

1. Turismul trebuie sa devina politica prioritara de stat, asa cum e in multe tari, astfel ca la eficienta sa sa contribuie mai multe organe statale (MAE, MTS, CRCE, ANTREC etc), profesionale (ale hotelierilor si gazdelor rurale), culturale si obstesti. Populatia sa fie informata si educata, prin posturile nationale de televiziune, cu aceasta conceptie (turismul – obiectiv economic prioritar), de catre specialisti, deoarece, pe de o parte, la bunul mers al turismului participa multe persoane, iar pe de alta parte, de bunele sale rezultate beneficiaza majoritatea populatiei.
2. Propaganda pentru turism sa fie organizata de specialisti in tara si strainatate, cu suport financiar statal si din partea organizatiilor profesionale ale hotelierilor. Ea trebuie sa atinga toate colturile Lumii, prin Internet, televiziune, presa scrisa, pliante, cataloage, dvd-uri,etc.
3. Organele statale sa intermedieze relatiile dintre firmele de turism mai slabe cu organizatii de turism din strainatate, in primul rand din Europa de nord si vest, de unde am avut multi turisti, in scopul impulsionarii schimburilor turistice reciproc avantajoase. La ora actuala suntem defavorizati in mod vadit. De exemplu, in ultimii ani, s-a castigat de la turistii straini circa jumatate de miliard de euro pe an, dar s-au cheltuit de catre turistii romani plecati in strainatate mult mai mult. Putem compara o tara sub limita saraciei, cum e Romania, cu tarile bogate? De ce nu vin turistii? Deoarece, pe langa cauzele enumerate anterior, nu suntem recomandati de firme serioase. Pana si Ungaria, unde n-ai efectiv ce vizita, este recomandata in ghidurile si cataloagele externe de turism, in termeni mai elogiosi decat noi.
4. Putem profita de istoria si de legendele noastre, cu scopul de a atrage turisti curiosi. Credeti ca piramidele, Sfinxul si Valea Regilor sunt superioare altor monumente din Lume, inclusiv din tara noastra? Eu nu cred, numai ca in jurul lor s-au tesut legende, timp de sute de ani, astfel ca au devenit interesante, au devenit teme de literatura si subiecte de filme. Cine ne opreste sa lansam si noi legendele Daciei? Putem folosi parerile unor istorici straini despre urmatoarele obiective romanesti: cea mai veche fosila de homo sapiens fosilis din Europa (un milion de ani), gasita in Bugiulesti – Tetoiu,Valcea; cel mai vechi european “ modern “ (circa 30 000 de ani) din pestera de langa Anina; legendele lui Vlad Tepes – Dracula; cea mai veche scriere din Lume (Tartaria); cele mai vechi asezari omenesti din Europa (Miculinti – circa 14 000 de ani vechime); strabunii daci (cetatile dacice, obiecte, obiceiuri, filme facute pe aceasta tema etc)! Turismul romanesc nu s-a bucurat nici in socialism, nici dupa caderea acestuia, de o propaganda de calitate, facuta de meseriasi cinstiti, seriosi, culti si pregatiti  sa convinga, prin spuse si imagini, turisti din tarile vizate (centrul si nordul Europei).
   

   Profita de obiceiurile de consum: Pasti, Craciun, Anul Nou, Martisor, Ziua indragostitilor, Halloween, Ziua femeii, Ziua tatilor, Sambra Oilor, Targul de Fete, Ziua Nationala, Ziua Eroilor, Sanziene, zilele eroilor strabuni, Ziua Armatei, Ziua Copilului, Ziua Recoltei, hramuri religioase, Zilele Castanului etc.

5. O mare parte din turistii nordici si vestici veneau la noi special pentru tratamente balneoterapeutice, beneficiind de serviciile unor medici foarte buni, care faceau reclama prin rezultatele muncii lor. Ca si in celelalte domenii de activitate, reforma medicala a imprastiat puterea acestor centre medicale, astfel ca si eficienta lor a scazut. Trebuie refacut un sistem centralizat de atragere si repartizare a pacientilor pentru astfel de tratamente, capabil sa faca propaganda in strainatate, sa recastige clientela straina.
6. Alaturi de turismul balneoterapeutic, se poate dezvolta turismul medical propriu zis, deoarece serviciile medicale din Romania sunt mult mai ieftine decat in strainatate. In perioada socialista, incepuse ceva in acest sens, in special pentru tratament stomatologic, medicina interna si chirurgie. In momentul in care un suferind din Europa centrala sau de vest afla ca se poate trata, concomitent cu efectuarea concediului in conditii de lux, in Romania, platind mai putin decat l-ar costa tratamentul in tara sa, nu va ezita sa opteze pentru aceasta varianta, mai ales daca e convins ca are de a face cu medici buni.
7. Educarea populatiei in spiritual interesului propriu si national trebuie sa devina sarcina a organelor educative statale si obstesti. E inadmisbil ca un roman care nu si-a vizitat cele mai importante si mai frumoase locuri din tara sa cheltuiasca valuta pentru a-si face concediul in Grecia, Turcia, Spania, Thailanda, Egipt, Bulgaria etc. E drept ca unii dintre ei pleaca in aceste tari cu scop exclusiv de bisnita, cu acordul tacit al firmelor de turism, scotand din tara importante cantitati de valuta si introducand in loc produse care fac concurenta neloiala celor romanesti (textile, jucarii, artizanat, bibelouri, aur, etc). Pana la iesirea din criza economica, suma in lei schimbata de fiecare turist ar trebui sa fie limitata. Pe aceasta cale, vom distruge piata neagra, prin care se scot in fiecare an din tara 1,5-2 miliarde de euro, vom echilibra balanta de plati din turism, vom determina romanii sa-si cunoasca propria patrie (unii n-au grija de ea, deoarece n-o cunosc).
8. Obiectivele turistice romanesti trebuie organizate dupa sistemul practicat de tarile cu traditie in domeniu, oferind, pe langa servicii turistice, un lant intreg de facilitate, de pe urma carora sa beneficieze artizanii, mestesugarii, ofertantii de servicii de agreement, producatorii si comerciantii de imbracaminte si incaltaminte, prestatorii de servicii musicale, coregrafice, foto-film, editare,etc. In orice tara turistica, gasesti un ghid al acesteia, tiparit in editie de lux sau pe DVD la preturi piperate, dar il cumperi pentru informatiile de pe el. Cum se prezinta Romania in acest domeniu? In orice tara turistica gasesti, la preturi si mai piperate, DVD-uri cu cele mai importante obiective turistice si arheologice, cele mai frumoase manifestari folclorice etc. Noi de ce nu facem? Nu avem specialisti sau organelle de conducere din domeniu nu sunt interesate sa promoveze turismul romanesc?
9. Turismul medical poate produce mari cantitati de valuta, prin oferirea unor servicii de calitate, insa un organ de stat (MS, MTS) trebuie sa ajute medicii sa se organizeze in acest sens. Medicii romani pot oferi strainilor, la preturi mult mai mici decat in tarile lor, tratamente geriatrice, balneoterapeutice, cardiologice, stomatologice, chirurgicale, homeopatice, neconventionale (acupunctura, bioenergoterapie), cure heliomarine, saline si alimentare etc. Vi se pare curios ca putem oferi cure alimentare? Unde poti face cele mai bune cure de fructe si legume, daca nu intr-o tara cu produse ecologice, cu poluare redusa? Cure de fructe, cure de lactate proaspete (turism rural!), cure de legume, participarea turistilor la cules fructe de padure si livada etc., pot atrage destule persoane din Vest, satule de ingrediente urbane. Acum intelegeti de ce am insistat pe dezvoltarea fanteziei: trebuie sa oferim turistilor ceea ce nici o alta tara nu ofera. Daca veti urmari ofertele de petrecere a concediilor pe un post german de televiziune, veti constata ca suntem ocoliti cu incapatanare, desi celelalte tari ofera cam acelasi lucru: plaje curate, femei goale, décor exotic. Noi putem oferi mai mult, noi putem oferi un model de trai liber, in sanul naturii, cu hrana proaspata, cu participarea turistilor la producerea ei. Cei care sunteti din oras va amintiti ce placut impresionati ati fost, cand ati cules pentru prima data cirese, visine, caise, piersici, struguri…Trebuie sa exploatam orice dorinta omeneasca pentru a determina turistii straini, in primul rand cei din Europa de vest si nord, sa ne viziteze frecvent si pentru lungi perioade de timp.

 

Mult succes in afaceri pe anul 2013, dragi amici!

 

Cu respect,

Daniel Serbanica

Succesul se invata! – capitolul treisprezece

 

Crede in oamenii corecti !

 

MOTTO:

“Increderea in oameni intareste personalitatea si sansele de succes, in timp ce suspiciunea (paranoia) slabeste si uzeaza personalitatea! “

 

Vi se pare o regula buna acest indemn? Vi se pare o regula proasta? Sunteti adeptul proverbului Cine da cu imprumut isi face dusmani sau al zicalei Cei mai buni prieteni ai omului sunt punga cu bani si sacul cu faina? Poate ca, in alte vremuri, mai salbatice, aceste proverbe ascundeau un sambure de adevar, dar nu neaparat cu caracter de generalitate. Lipsa de sociabilitate, mizantropia si suspiciunea (ce poate ajunge paranoia) sunt sentimente negative care franeaza serios ascensiunea unui om. Desigur, naivitatea, credulitatea excesiva si lipsa de discernamant in alegerea prietenilor sau a colectivului de munca ne poate afecta in aceeasi masura. Intre cele doua rele, gasim binele pe care il vom discuta acum – increderea in oamenii culti, cinstiti, buni si harnici, oameni cu personalitati pozitive, in general. Iata cateva reguli specifice domeniului pus in discutie.

a.    Nici un om nu e singur pe lume.

Toti traim intre oameni cu care trebuie sa colaboram in conditii excelente, pentru a reusi in viata. Societatea umana a evoluat de la turma si hoarda primitiva, prin ginta si triburi, catre familia si natiunea moderna. Relatiile interumane actuale sunt guvernate de morala moderna, coeziune familiaal, simpatie, incredere si intrajutorare, cel putin intre membrii grupurilor mici, daca nu si intre cei din grupurile numeroase. Inca din faza primitiva, oamenii au inteles ca fiecare membru al grupului depindea de ceilalti, ca numai in comun se putea apara de agresori, isi puteau procura hrana sau alte bunuri necesare traiului. Aceasta constatare i-a determinat sa fixeze reguli foarte aspre de aparare a unitatii grupului, reguli din care au derivat normele de morala si drept.

De exemplu, in scop de a apara vigoarea grupului (tribului), spartanii obisnuiau sa ucida nou nascutii insuficient de dotati fizic, cu malformatii si handicapuri. O comisie de batrani studia fiecare nou nascut si, in caz ca nu corespundea normelor de vigoare si sanatate stabilite, il aruncau de pe stancile Tarpeii. Grecii au introdus in viata tribala ostracizarea, adica alungarea vinovatului de incalcarea unor cutume comunitare. Cel alungat nu reusea sa supravietuiasca prea mult singur, deoarece era sfasiat de fiare sau ucis de adversarii din alte triburi, cand nu murea pur si simplu de foame. Ostracizarea este radacina izolarii moderne a infractorilor, in inchisori, departe de societatea ale carei legi le-au incalcat.

Ce urmareau cei vechi prin aceste reguli aspre? Sa se distreze pe seama suferintelor unor proscrisi? Sa-si bucure sufletele primitive cu fapte bestiale, cu uciderea celor care incalcasera obiceiurile (cutumele) tribului? Nu, oricat de salbatici erau, cei vechi nu urmareau aceste obiective, ci cu totul altele, care ar putea fi sistematizate astfel:

• Interesele majoritatii sunt superioare individului izolat, deoarece colectivitatea poate trai numai strans unita. Un copil-problema putea afecta interesele intregii colectivitati, o putea pune chiar in pericol, in cazul in care nu dispunea de trasaturile fizice absolut necesare tribului primitiv. Un infirm ar fi fost o gura in plus de hranit, un trup de aparat de catre altii ori de carat in fuga etc. Reminiscente ale acestei reguli aspre le mai intalnim la laponi, populatie la care batranii care nu-si mai pot mesteca hrana se retrag departe de sate, pe banchize si mor inghetati ori sfasiati de animale.
• Numai impreuna suntem puternici si putem supravietui era idea care lovea pe cel ostracizat pentru incalcarea unor reguli menite sa mentina coeziunea si increderea intre membrii tribului. Proprietatea comuna si mica proprietate particulara erau aparate impotriva hotiei, distrugerii si degradarii, prin astfel de legi aspre. Viata fiecaruia era aparata de legea talionului – Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi (si moarte pentru moarte). Prin amenintarea cu ostracizarea, s-au introdus primele reguli morale, cum ar fi interzicerea incestului, fratricidului si paricidului, pedepsirea lenei, hotiei si inselaciunii, limitarea pana aproape de disparitie a misticii (prin care cei vechi intelegeau divinizarea altor zei decat cei proprii) etc.
• Cine incalca vointa majoritatii, exprimata prin vot si interesele majoritatii, materializate in cutume, trebuie sa moara, pentru a servi drept pilda altora care ar fi tentati sa savarseasca aceleasi abateri.

Datorita acestor reguli, gradul de incredere si de intrajutorare intre membrii tribului era foarte ridicat, ei comportandu-se ca o mare familie. Nimeni nu se temea ca va fi inselat, lovit, ranit, ucis sau furat de un membru al tribului sau, astfel ca sentimentele negative de suspiciune, gelozie si invidie nu-i afectau. Sunt gata sa pun pariu ca si in societatea moderna destui cetateni viseaza la o astfel de siguranta in relatiile interumane, inclusiv la pedepse la fel de aspre ca legea talionului. De ce viseaza asa ceva? Deoarece unii lideri din societatea noastra pun in pericol grav siguranta nationala, incepand cu siguranta economica si cu siguranta vietii fiecarui cetatean, prin furt, mita, inselaciune, subminare economica, coruptie, omoruri, talharii etc. Nu e adevarat?

In lumea moderna nu mai putem folosi eugenia (eliminarea exemplarelor nereusite) sau ostracizarea, fapt pentru care am inventat un intreg sistem de reguli morale si de drept, pentru a apara siguranta, increderea si coeziunea membrilor grupului (familie, grup de prieteni, de munca si obstesc, grup national). Regulile morale provin din cutumele primitive si se transmit prin forta colectivitatii, prin educatie, prin pedepse morale (oprobiul public, facerea de rusine, izolarea vinovatului) si prin recompense morale (lauda, stima, respectul colectivitatii).

Toate normele de comportare care nu sunt preluate de sistemul de drept sunt de esenta morala si se aplica prin forta morala a colectivitatii. Ele sanctioneaza fapte cum ar fi incalcarea cuvantului dat, lenea, necinstea, palavrageala, tradarea prietenilor aflati in situatii dificile, nerespectarea batranilor si femeilor, lipsa de grija pentru copii etc. Teoretic, cu aceste norme, fiecare membru al colectivitatii este constrans sa se comporte civilizat si moral, sa respecte persoanele din acelasi grup cu el, incepand cu membrii de familie, sa se teama de gura lumii, de facerea de rusine, de blamul public si de alte pedepse morale. Din nefericire, in practica vietii sociale romanesti, ca si in multe alte natiuni “ civilizate “, forta moralei tinde catre zero, astfel ca pentru mentinerea climatului de ordine sociala, e nevoie de coercitia organizata prin stat si drept. In anumite perioade tulburi din evolutia societatii, nici macar coercitia (constrangerea) nu asigura climatul de incredere si siguranta necesar bunei convietuiri.

Ce interese am sa respect morala si dreptul ? se intreaba razvratitul in contra ordinii sociale. Abia cand este izolat in inchisoare, intelege valoarea vietii libere si sigure din societate. Fiecare om este dator societatii omenesti, in general si grupului in care s-a nascut, in particular. Copilul nascut este un candidat la umanizare, care poate ajunge om sau animal, functie de conditiile in care este crescut si educat. Daca societatea nu ne-ar instrui si educa prin familii si organizatii specializate (camine, crese, gradinite, scoli), am ramane animale. N-am stii sa vorbim si sa scriem, n-am sti sa ne comportam omeneste si n-am cunoaste nimic din marele tezaur al Umanitatii, concentrat in stiinte, astfel ca am trai foarte prost. De asemenea, daca natiunea noastra ne-ar ostraciza pentru incalcarea normelor de morala sau drept si nici o alta natiune nu ne-ar primi, am trai foarte prost sau am muri.

Ostracizarea a fost folosita de englezi pana in secolul al 18-lea, sub forma de exilare in Australia sau in America a raufacatorilor. Putini au supravietuit conditiilor vitrege, lipsite de facilitatile vietii moderne. In ce ma priveste, as opta si in prezent pentru ostracizarea celor care savarsesc infractiuni abominabile (pedofilie, incest, fratricid, paricid, viol, omor deosebit de grav etc.). Nu e greu de gasit o zona cu conditii aspre de trai, in care infractorul sa invete valoarea vietii, a sigurantei si increderii nascute din constiinta faptului ca traieste intr-o societate care il va ajuta la greu.

Concluzia? Nu suntem singuri pe lume. Putem conta pe interventia grupului din care facem parte in ajutorul nostru, in caz de nevoie. La randul nostru, trebuie sa ne abtinem a incalca normele de morala si drept, trebuie sa ajutam la nevoie alti membri de familie, tovarasi de munca, vecini, consateni si concetateni. Din pacate, in societatile moderne, aflate in evolutie prea rapida, se constata un proces de insingurare, alienare si izolare a individului sau a grupurilor sociale de baza (mici), cum ar fi familia, grupul de prieteni, grupul de munca. Societatea moderna pare a uita lectiile istoriei, permitandu-si sa slabeasca coeziunea, unitatea si increderea intre membrii sai. Priviti in jur si-mi veti da dreptate! Normele morale sunt incalcate zilnic, in proportie de masa. Infractionalitatea a atins pragul de alarma, astfel ca fiecare om cinstit, cum sunt majoritatea cetatenilor, e in pericol de a fi victima unui jaf, viol, omor, schilodiri etc. Prea putini tineri sunt educati sa se comporte civilizat in familie, pe strada, in mijloacele de transport in comun, la scoala, in locuri publice etc. Din copiii “ teribilisti “ de azi, vor rezulta retrograzii si trogloditii cruzi de maine. Atentie! O societate cu morala-n pioneze este o societate in pericol!

Trebuie sa invatam copiii, inca din faza prescolara, despre valoarea extraordinara a coeziunii sociale, a normelor de morala si de drept, gratie carora fiecare in parte devine mai increzator, mai sigur, mai optimist de perspectivele proprii si ale grupului. Educatia in spirit egoist, asocial si suspicios sau lipsa oricarei forme de educatie pune in pericol viitorul copiilor nostri. Ei devin, de la o zi la alta, foarte singuri intre multi oameni la fel de singuri. Aceasta duce la alienarea de care am vorbit anterior. Cum putem contracara acest fenomen nociv, aflat in plina derulare? Prin intarirea relatiilor de simpatie, prietenie si incredere in grupurile sociale de baza – familie, grup de amici, grup de munca, obste sateasca, comunala, de cartier sau oraseneasca, grup de vecini etc. Daca vrem sa traim normal, sa actionam in aceasta directie!

b.    De regula, munca in comun, in familie, echipa, colectiv de munca etc. e mai usoara si da rezultate mai bune.

De la aceasta regula, fac exceptii persoanele care presteaza munci specific-individuale, cum ar fi cele din domeniul literar-artistic (scriitorii, pictorii, sculptorii), stiintific (nu neaparat) si mai rar din domeniul economic, unde colaborarea cinstita si continua este o regula a succesului. E adevarat ca munca in colectiv e mai usoara? Persoanele normale, extravertite, sociabile si prietenoase nici nu-si pot imagina cum ar lucra singure, lipsite de companie, de parteneri de munca si discutii, de cineva cu care sa se sfatuiasca etc. Cand muncesti in comun, sarcinile par mai usoare, bucuria realizarilor este mai mare, socul produs de esecuri este mai mic (deoarece se imparte), necazurile sunt mai mici si sentimentul de apartenenta la un grup se manifesta din plin, cu toate efectele lui benefice (siguranta, increderea in oameni, buna dispozitie contagioasa, optimista).

E adevarat ca munca in grup da rezultate mai bune? Membrii grupului procedeaza inconstient sau constient, la brain-storming, facand schimburi de informatii care mobilizeaza, trezesc interese si produc iluminari mai greu de intalnit la cei care muncesc singuratic. Fiecare membru al grupului are propriul bagaj de cunostinte si propria sursa de inspiratie. E normal ca informatii provenind din surse multe si variate sa fie superioare celor obtinute dintr-o singura sursa. Exceptiile, singuraticii geniali, sunt destul de rare.

c.    Increderea in oameni, in general si in oamenii corecti, in special, este un sentiment deosebit de pozitiv.

Din el, deriva altele, la fel de pozitive si necesare in obtinerea succesului: siguranta de sine, optimismul, sentimentul apartenentei la un grup puternic, simpatia sau chiar dragostea pentru cei din aceeasi specie (Umanitatea), rasa, natiune, grup mic. Din contra, sentimentele opuse increderii si simpatiei pentru oameni (mizantropia, suspiciunea, egoismul) sunt sentimente negative puternice, care determina mari cheltuieli de energie psihica fara folos, obosesc prematur organismul, il imbolnavesc, il schilodesc sau chiar il pot ucide. Individul atins de ele seamana cu un salbatic din jungla, ajuns intamplator intr-un mare oras, care se teme si de umbra lui, de toate minunile tehnicii, de oamenii imbracati altfel, care vorbesc altfel,etc. Dupa parerea mea, suspiciosul e chiar un salbatic, deoarece in psihicul sau au inviat temerile primitive fata de semenii sai. Cum au inviat aceste temeri? Prin educatia proasta in familie si microgrup, in care viata este prezentata ca o conceptie extrema (lupta), in care toti din jur sunt potentiali dusmani, gata sa-ti ia bucatica de la gura, averea, laurii victoriei, femeia sau barbatul iubit etc. De asemenea, salbaticul suspicios mai poate invia in creierele celor care au suferit socuri psihice mari ori repetate (deziluzii, inselaciuni, esecuri, nedreptati etc.). Ati intalnit destule persoane de acest tip in societatea de tranzitie, in care inselarea, “ tepuirea “, pacalirea, tradarea, jefuirea celor mai naivi sau mai slabi a devenit un soi de regula comportamentala. In urma unor astfel de experiente triste, cei mai slabi de inger (psihic) cedeaza, devenind suspiciosi si retrasi. Prin aceasta insingurare, pierd enorm, fara a castiga nimic in schimb.

Nu insela si nu vei fi inselat! Este prima regula a relatiilor civilizate dintre oameni. Aceasta prezumtie de corectitudine din partea celorlalte persoane ne asigura conditii pentru a dezvolta relatii bune cu oameni de orice rasa, natiune, sex, credinta religioasa sau limba folosita, punand bazele colaborarii moderne. Chiar daca ai fost inselat de o persoana, nu te-au inselat toate persoanele, fapt pentru care trebuie sa acorzi in continuare incredere oamenilor intre care traiesti si muncesti, o alta regula de bun simt, insa incalcata destul de des. Tendinta omului slab psihic si redus intelectual este de a plati inselaciunea cu inselaciune sau cu pierderea increderii in toti oamenii. Ati intalnit destule cazuri de acest fel. Femeia inselata in asteptari, care decreteaza toti barbatii sunt porci. Barbatul inselat de o singura femeie, care generalizeaza, la fel de incorect si de nedrept, toate femeile sunt curve. Cunoasteti destule generalitati gresite de tipul toti romanii sunt lenesi, toti angajatii fura de la patron, toti tiganii sunt hoti etc.

Cugetati cateva clipe la cele expuse mai sus si intrebati-va unde poate duce suspiciunea, lipsa de incredere in oameni! La oboseala rapida si prematura a sistemului nervos, vesnic in stare de vigilenta, vesnic incordat, sa nu mai fie inselat. Impotriva acestui sindrom paranoic trebuie sa luptati toata viata, prin rationamente de tipul Cine inseala pe el se inseala sau prin autosugestii si comportare voluntara in spiritul increderii.

Concluzia? Daca vreti sa ajungeti departe si sus pe scara succesului, nu renuntati la increderea justificata in oameni! Ce inseamna incredere justificata? Increderea verificata in practica, in zeci de evenimente in care mastile persoanelor din anturaj au crapat, aratandu-ne adevaratele lor “ fete “. E usor sa fii inselat de o persoana care iti declara simpatie, respect si admiratie, care te tamaiaza de parca ai fi un sfant sau vreun zeu. Nu vei fi niciodata inselat de un prieten care nu se sfieste sa te critice, sa discute deschis cu tine si sa-ti arate greselile. Cunoasterea oamenilor din anturaj (colegi de munca, subalterni, angajati, sefi si patroni) face obiectul altei lectii pe care o gasiti tot pe blog intitulata “ Folositi corect capitalul uman! “, fapt pentru care nu insist. In acest capitol  am vrut sa va demonstrez ca increderea in oameni intareste personalitatea si sansele de succes, in timp ce suspiciunea (paranoia) slabeste si uzeaza personalitatea, astfel ca posibilitatile de succes scad dramatic.

Cu acestea, s-a incheiat capitolul  Crede in oamenii corecti!

 

Povesti moralizatoare

 

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea

In miezul zilei, un tata mergea pe strazile prafuite dintr-un oras cu fiul sau si un magar. Tatal incalecase pe magar iar baiatul il conducea.

“ Bietul copil “ spuse un trecator, “ picioarele lui mici si scurte incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul acela sa stea atat de lenes pe magar, cand vede ca baiatul se osteneste? “ Tatalui ii mersesera drept la inima aceste cuvinte, astfel ca el cobori de pe magar la coltul urmator si-l lasa pe baiat sa urce. Dar nu trecu mult pana un alt trecator ridica iarasi vocea si spuse: “ Ce rusine! Obraznicatura sta acolo ca un sultan, in timp ce bietul si batranul lui tata fuge alaturi! “ Aceasta remarca il duru foarte mult pe baiat si ceru tatalui sau sa stea in spatele lui, pe magar. “ Ai mai vazut vreodata asa ceva? “ murmura o femeie de pe strada dupa alte cateva minute, “ o asemenea cruzime fata de animale? Spatele bietului magar se lasa si neispravitul acela batran si cu fiul sau stau tolaniti ca si cum ar fi un divan… Biata creatura! “.

Cei criticati asa de aspru se uitara unul la celalalt si, fara sa spuna un cuvant, coborara de pe magar. Dar abia facusera cativa pasi, cand un strain facu haz de ei, spunanad: “ Multumesc cerului ca nu sunt atat de prost! De ce va plimbati magarul daca nu va e de nici un folos, cand nici macar nu va duce pe vreunul din voi?” Tatal indesa o mana de paie in gura magarului si isi lasa mana pe umarul fiului sau: “ Indiferent ce facem, exista cineva care nu e de acord. Cred ca trebuie sa stim noi singuri ce credem ca este bine! “

In viata, deseori, nu exista situatii perfecte. Fiecare dintre noi, in sinea noastra, purtam nemultumiri si incercam sa facem tot posibilul pentru a ne rezolva problemele. Multi dintre noi suntem pusi in fata unor alegeri intre un rau mai mare si unul mai mic, fara a avea optiunea de a alege o varianta mai buna. Asta se intampla pentru ca nu putem avea controlul absolut asupra vietii noastre si nici nu putem controla alegerile pe care le fac cei din jurul nostru. Nu putem controla necontrolabilul. Oricum vor incerca sa mearga impreuna cei doi eroi din poveste cu magarul lor, tot prost va iesi. Nu exista solutia perfecta. Oricat ne-am chinui, daca avem o solutie proasta cu copiii nostri, cu soacra sau cu nora, in ciuda eforturilor noastre de a ne schimba, situatia va ramane precara sau conflictuala. Asta se intampla pentru ca o situatie depinde si de noi dar depinde si de ceilalti. Alterori, depinde de forte / persoane exterioare protagonistilor din conflict. Fiecare dintre noi putem gasi in viata noastra o situatie comparabila cu cea din poveste. Important este sa intelegem ca in acest tip de situatii trebuie sa alegem varianta care ni se pare mai buna, dupa o matura judecata si sa ne asumam faptul ca situatia nu va fi niciodata perfecta. A spera intr-o solutie perfecta la conflictul povestii se numeste expectanta nerealizabila sau asteptare utopica. Viata fiecaruia dintre noi abunda in expectante irealizabile dar nu suntem constienti de ele. A sta si a nu face nimic pentru tine, dar a astepta ca ceva sa se intample este o expectanta irealizabila. Probabilitatea ca “ sa pice ceva din cer “ si sa-ti rezolve problema este extrem de mica. In mod similar, dupa un divort de exemplu, este utopic sa astepti o reconciliere cand fostul partener s-a casatorit deja cu alta persoana. Este utopic sa crezi ca un sot betiv si violent “ se va indrepta “ dupa ce ani de zile si-a distrus familia. Este utopic sa crezi ca mentalitatea oamenilor din aceasta tara se va schimba intr-un timp scurt sau ca tara va deveni foarte bogata daca nimeni nu produce nimic, nu planifica, nu are o viziune. Si exemplele pot continua.

In cazul expectantelor irealizabile, exista o mica sansa ca ele sa se indeplineasca. Totusi, eu recomand sa nu ne bazam pe miracole ci sa incercam sa ne rezolvam problemele – intr-un fel sau altul – prin noi insine.

 

Cu acestea, s-a incheiat capitolul  Crede in oamenii corecti!

 

Va urez sanatate, succese, pace in suflet si lumina in minti!

Sa facem avere! – capitolul opt

 

Planificati-va corect afacerile!

 

MOTTO:

“Singura persoana care- i face plan patronului e chiar patronul!“

 

Desigur, sfatul din titlu priveste intreaga viata a unui om. Nu numai afacerile trebuie planificate corect. La fel de corect trebuie planificate activitatile familiale (educatia copiilor, consumurile de alimente, timpul de relaxare si odihna, procurarea si amenajarea casei, folosirea autoturismelor,etc.), sociale, politice, culturale, stiintifice. Datorita specificului acestui serial, nu ne vom extinde aria de investigatie, ci ne vom concentra atentia asupra unui domeniu in care multi intreprinzatori romani sufera, planificarea afacerilor, derularea lor potrivit unei ordini logice, impuse de legile specifice economiei de piata.

Pentru inceput, observam ca planificarea este proprie oamenilor, singurele fiinte inzestrate cu constiinta, prin care pot cunoaste si judeca logic, realist si pragmatic, in termeni de cauza-efect, timp viitor (planificarea priveste mereu timpul viitor), rentabil sau nerentabil, riscant sau lipsit de riscuri etc. Animalele traiesc dupa doua coordonate pe care le intalnim si la oameni decazuti: instinctele si intamplarea. Daca ati crezut ca harciogul isi face planificare cand aduna alimente in gaura sa, v-ati inselat. El actioneaza instinctual, pe baza unui program inconstient, inscris in creierul sau, prin nastere. La fel, randunelele care construiesc cu delicatete un cuib in forma de sfert de sfera nu planifica nimic, nu proiecteaza constructia pe baza de imaginatie, nu discuta intre ele despre acest proiect si cele care vor urma (depunerea oualelor, clocitul, scosul puilor, invatatul zborului, migrarea de toamna). Ele lucreaza robotic, sub impulsul imperios al instinctului inscris in creiere. Afirmatia este valabila pentru toate animalele si toate operatiile, inclusiv pentru cele in care o parte din inteligenta nativa a unora este antrenata de om cu scopul de a invata (cum sunt cele din circuri).

Omul este fiinta suprema pe aceasta planeta, singura care are perspectiva timpului si spatiului, singura care a inteles legitatile obiective, care a inteles ca isi poate folosi mintea pentru a trai mai bine, prin cunoasterea si folosirea naturii inconjuratoare (inclusiv prin transformarea ei). De indata ce capatam perspectiva spatio-temporala, incepem sa gandim normal, in termeni de timp viitor planificat, chiar pentru operatii mai simple, ca de pilda : la anul, dau examen de admitere la facultate; in timp de doua saptamani, fac rost de atatia bani si-mi voi rezolva cutare problema etc.

Un om normal isi planifica majoritatea activitatilor importante si foarte importante, din urmatoarele motive:

1.    Planificarea iti ordoneaza bine gandurile si activitatile, astfel ca le poti ierarhiza, te poti concentra asupra celor mai importante (mai rentabile), poti elimina activitatile inutile sau nocive, poti capata viziunea de ansamblu si de perspectiva a muncii si rezultatelor ei (doar nu muncim numai de dragul muncii?).

2.    Planificarea iti inspira siguranta de sine, iti da senzatia de stapan pe viata proprie si pe o mare parte din evenimentele vietii. Am discutat deja importanta covarsitoare a increderii in fortele proprii (serialul “ Succesul se invata! “-capitolul “ Crede, Omule! “), sentiment conex cu siguranta de sine. Lipsa de siguranta streseaza si imbolnaveste persoanele normale, invatate sa traiasca omeneste. Perioada de tranzitie in care traim exceleaza prin lipsa de siguranta, in general si lipsa de siguranta economica, in special, din cauza faptului ca au fost distruse structurile de siguranta ale statului socialist si nu s-au construit altele. Din aceasta cauza, multe persoane, mai putin adaptabile la nesiguranta zilei de azi, sufera psihic. Ele sufera in special datorita lipsei de siguranta economico-culturala, care presupunea invatamant total gratuit, manuale gratuite, locuri de munca sigure, un salariu sigur, stabilitatea monedei si preturilor, primirea unei locuinte de stat fara efort etc.

3.    Planificarea iti asigura folosirea cu maxim de randament a timpului, banilor si a fortelor psihice sau fizice proprii ori ale angajatilor, precum si a masinilor, utilajelor, materiilor prime, energiile folosite in activitate (termica, electrica, solara etc.). Un om inteligent stie ca banii, puterea de munca si timpul sunt valori limitate, astfel ca le consuma planificat, rational.

4.    Planificarea iti permite folosirea unor forte neconventionale, putin cunoscute si discutate in literatura de specialitate, forta gandurilor creatoare si a hiperconstiintei. Gandul omenesc e format din energie psi care se poate raspandi aiurea, daca nu avem un creier educat si programat sa se concentreze pentru atingerea unui scop pragmatic. Din contra, daca am stabilit, prin plan, un obiectiv pragmatic de atins (absolvirea unui curs, scrierea unei carti, construirea unei afaceri etc.), gandurile se concentreaza pe obiectiv, isi insumeaza fortele si, ajutate de fortele multiplicate ale hiperconstiintei, realizeaza o legatura invizibila intre om si scopul propus. Cu cat aceasta legatura este mai puternica, cu atat omul este mai mobilizat, lucrand ca in transa, pentru a atinge scopul. Persoanele care nu-si fixeaza scopuri precise in viata sau le parasesc foarte usor nu cunosc senzatia de transa in care lucreaza oamenii care si-au transformat planificarea intr-un instrument de automobilizare si de atingere a scopurilor folositoare vietii.

5.    Planificarea corecta ne mobilizeaza mereu pentru indeplinirea scopurilor propuse in plan, chiar si in situatii mai dificile, in care avem tendinta de a abandona, a lasa-o mai moale, a ne relaxa. Termenul din plan striga la noi: La munca, puturosule !

6.    Planificarea efectuata stiintific, pe baza unor prognoze si calcule corecte, previne pagube produse de munca la intamplare, nestiintifica. In situatia ca, totusi, apar pagube produse de fenomene neprevazute (neprognozate), planul ne ajuta sa nu clacam, deoarece el priveste intreaga afacere si nu numai sectorul in care s-a produs paguba. Am pierdut o lupta, dar nu si intregul razboi, asa ca nu trebuie sa disper! este concluzia la care ajunge un intreprinzator care se bazeaza pe plan.

7.    Planificarea va permite analiza corecta a evolutiei afacerii pe care o prefigureaza. De regula, orice intreprinzator serios isi analizeaza periodic evolutia afacerii, cu scopul de a face balanta credit-debit, a vedea ce sectoare au evoluat bine si ce sectoare, prost, a descoperi cauzele unor esecuri sau neindepliniri de plan etc. Degeaba au urlat “ profetii noii ere “ din Romania impotriva planificarii socialiste. In majoritatea sectoarelor, planificarea este necesara si utila. In locul ei, au fost introduse haosul, nesiguranta si bunul plac al unor lideri ignoranti sau corupti, toate generatoare de regres si saracie. Cea mai eficienta economie din lume, economia japoneza, planifica totul, pana la ultimul surub, din ultima intreprindere privata. De ce procedeaza astfel? Numai pentru ca sunt economi din fire? Japonezii au descoperit virtutile muncii planificate la milimetru, au fost educati in ideea ca, din cauza lipsei bogatiilor naturale, toate materiile prime, materialele si energiile trebuie folosite cu economie. Pe locul doi, se plaseaza germanii, care sunt adevarate masini umane de planificare, de ordine si disciplina. De aceea si traiesc mult mai bine decat haoticii de est-europeni, africani si alte populatii cu tendintele libertine, necontrolate de ratiune.

Moda americana, implementata prin scoli si firme, a introdus in Romania notiunea de business-plan si o schema scolastica a acestuia, care ne foloseste si nu prea pentru activitatile concrete din sectorul economic. Aceasta ca sa nu mai amintesc faptul ca schitele de prognoza si programele economice ale partidelor sunt opere umoristice, science-fiction sau extrase din cuvantarile pline de neologisme prost folosite ale lui Rica Venturiano. Nici un om de afaceri nu gandeste si nu vorbeste in termenii folositi de soriceii birocrati care fac astfel de programe economice. Oamenii de afaceri discuta direct, in limbaj simplu, la obiect, fara posibilitati de interpretare, incat sunt intelesi de oricine. Stiti si care este cauza acestui limbaj economic de lemn: incultura. Teoreticienii din domeniul economic, lipsiti de cultura si experienta economica veritabila sau de inteligenta, copiaza ca robotii teorii economice (si din alte stiinte), fac manuale, pun elevii si studentii sa le inghita papagaliceste, introduc stupiditatea si limbajul de lemn pe taramul realismului si pragmatismului – economia. Mai demult, am incercat sa citesc un astfel de manual universitar si m-am crucit ce prostii poate contine. Vai de intreprinzatorii care fac business-planuri dupa modelul oferit de teoreticienii vestici!

Sa revenim insa la planificare! De regula, in firme, secretarele tin planurile, pe calendare si informeaza patronii cu activitatile zilnice sau de perspectiva. Aceia nu sunt patroni, deoarece incalca o regula de baza in domeniu: Singura persoana care ii face plan patronului este chiar patronul! Daca nu e capabil sa-si faca si sa-si respecte singur planul, e un functionar oarecare, chiar daca, la un moment dat, a ajuns intr-o pozitie econimica buna, datorita unor factori aleatori. Ati inteles regula si cea derivata din ea: Nu lasa pe nimeni sa-ti impuna elemente de plan care nu-ti convin, nu te avantajeaza si nu-ti rezolva problemele principale, de nivel patron!

Planurile se intind in timp, pe anumite perioade, mai lungi sau mai scurte, functie de viziunea de perspectiva a celui care le face. De la mic la mare, cunoastem planificarea de scurta durata (pe ore, zile), de durata medie (luna, an), si de lunga durata (mai multi ani). Orice intreprinzator serios trebuie sa aiba un plan de lunga durata, in care sa se inscrie armonios cele de durata medie si scurta. Numai astfel poate si sigur de succes.

Care sunt elementele obligatorii ale unui plan de activitate (afaceri):

1.    Scopul de atins, foarte bine precizat (concretizat) cu toate elementele lui (casa de construit, fabrica de ridicat, produsul nou de lansat, ferma de organizat etc.).Daca nu exista un scop de atins, nu exista afacere. Daca scopul este insuficient precizat, nu avem un plan de afaceri. Nu actionam in general, ci in special. Nu spunem voi face o afacere rentabila ci, concret, voi lansa produsul cutare, la termenul cutare, obtinand aproximativ cutare venit brut. Voi construi magazinul cutare, pana la termenul de … si voi organiza vanzarea, in principal, a urmatoarelor produse (servicii)…Nu e nici o folozofie. Stiti si dumneavoastra ca, atunci cand aveti de facut o singura treaba, va concentrati asupra ei, obtineti rezultate bune si terminati repede. Din contra, cand creierul e zapacit de comenzi contradictorii, pentru a face mai multe treburi (a vana mai multi iepuri), rezultatele sunt mai slabe; exceptie fac mintile foarte organizate, care, in noianul de sarcini, extrag si executa pe cele importante. Organizarea acelor minti are insa la baza un plan sau, cel putin, un scop clar al intregii activitati.

2.    Mijloacele financiare, materiale si umane necesare atingerii scopului, cu precizarea sursei de obtinere a fiecaruia in parte. Toti politicienii stiu sa faca programe atragatoare, dar foarte putini sunt in stare sa precizeze sursele de finantare si forta de munca calificata necesara indeplinirii lor. Daca nu avem unul din cele trei mijloace necesare, nu putem planifica. E drept ca toate se pot reduce la bani, deoarece cu banii putem cumpara forta de munca, materialele si energia necesara. Deci, daca avem numai bani, trebuie sa fie calculati pentru a acoperi costurile de forta de munca, materiale, materii prime, energie si orice alte cheltuieli mai sunt necesare in afacerea concreta respectiva. In urma cu 22 de ani, banii pentru inceperea unei afaceri nu constituiau o problema foarte grea, deoarece majoritatea romanilor economisisera ceva in socialism iar capitalurile de pornire erau mici. In mod normal, dupa 22 de ani de tranzitie, ei n-ar trebui sa constituie deloc o problema, asa cum se intampla in tarile vest-europene, in care orice persoana poate porni o afacere cu bani imprumutati din banca. Din nefericire, la noi capitalul de pornire e o problema dificil de rezolvat, de majoritatea persoanelor interesate. Garantiile si actele necesare pentru imprumut sunt o adevarata pacoste, dobanzile sunt camataresti iar clauzele, deloc incurajatoare. Dupa ce au asistat nepasatori (ori au participat?) la devalizarea bancilor romanesti, guvernantii au devenit vigilenti cu cine nu trebuie, cu persoanele cinstite care vor cu adevarat sa faca ceva, sa nu stea cu mainile in san, murind de foame.

3.    Termenul general in care ne planificam sa atingem scopul final, in baza unui studiu foarte précis, specific domeniului sau afacerii care o abordam. Termenul mai indelungat priveste un scop major, greu de atins, cel mai scurt, un scop intermediar de mai mica importanta. Defalcarea, in cadrul termenului general, a unor termene intermediare, are darul de a organiza, a mobiliza si a controla indeplinirea activitatii. De exemplu, in planul de lansare a unui obiectiv comercial cu termen final de un an, planificam termene de cumparare sau construire a localului, de amenajare sau de transformare a acestuia, de dotare cu instalatii frigorifice sau de alta natura etc. In acest caz, planul de detaliu ne ajuta sa nu scapam din vedere nimic, sa impulsionam furnizorii sa-si indeplineasca obligatiile la termenele fixate, sa grabim constructorul prea lent, sa…Cine are un plan traieste in viitor, cu un pas inaintea celorlalti.

4.    Responsabilitatile fiecarei persoane din firma, incepand cu patronul, pentru atingerea fiecarui scop intermediar (obiectiv intermediar) si a celui final. Prin aceasta, asiguram folosirea rationala a fortei de munca, nu ceea ce se intampla in multe firme romanesti, in care unele persoane sunt prea incarcate cu sarcini, iar altele nu stiu pentru ce sunt platite. E adevarat ca in calul care trage mai dai un bici, ca patronii au tendinta de a incarca cu sarcini persoanele competente si harnice, de care sunt siguri ca vor indeplini acele sarcini, dar aceasta nu inseamna munca stiintifica. La fel, nu inseamna munca stiintifica indeplinirea de catre patron a unor sarcini inferioare, specifice unui nivel ierarhic subordonat. In mod normal, patronul trebuie sa pastreze in mainile sale conducerea si controlul intregii operatiuni. Daca simte nevoia sa dea un exemplu unui angajat, nu-i preia sarcinile, ci lucreaza cu acesta cateva minute, cat sa-i demonstreze ca se poate si mai bine. (studiati si mini-serialul “ Folositi corect capitalul uman! “).

5.    Responsabilitatile furnizorilor de produse si servicii ori ale altor parteneri cu care colaboram in afacere, cu termene de indeplinire stabilite pe baza contractelor incheiate. Astfel, prin simpla consultare a planului, avem posibilitatea sa urmarim indeplinirea obligatiilor contractuale de catre firmele cu care colaboram. Intr-o societate dominata de seriozitate in munca si afaceri, fiecare partener se straduie sa-si indeplineasca sarcinile asumate cat mai rapid si cat mai bine, pentru a se apuca de alta comanda.

Sa va reamintesc cum decurge treaba in Romania? Cum va rugati, telefonic sau direct, de parteneri sa-si indeplineasca obligatiile la timp? Cum va rugati de debitori sa-si plateasca datoriile? Cum vi se strica segmente intregi din planificare din cauza unor intarzieri de lant? Nu va mai reamintesc. Toti intreprinzatorii cinstiti au suferit din cauza celor neseriosi sau necinstiti, din cauza lentorii sistemului nostru judiciar si faptului ca simpla mentionare in registrul railor platnici de ORC nu-i sperie pe escroci. In viitor, trebuie sa legiferam pedepse foarte aspre pentru nerespectarea clauzelor contractuale, aplicabile automat, la termenul din contract (publicitatea negativa in presa, suspendarea dreptului de a face afaceri pe o anumita perioada de timp etc.).

6.    In multe planuri, trebuie sa precizam autorizarile pe care le cer diferite organe de stat, cu termenele de obtinere a acestora (mediu, pompieri, MLPAT) etc. De regula, acestea ne dau cea mai mare bataie de cap, semn ca statul nu ajuta libera initiativa, ci o streseaza inutil, o descurajeaza si o franeaza. Aceasta atitudine iresponsabila a functionarilor de stat este lipsita total de logica: daca persoanele din sectorul privat n-ar lucra si n-ar plati darile la stat, functionarii ar muri de foame. De atitudinea functionarilor suntem vinovati si noi, liberii intreprinzatori; nu ne-am organizat intr-o asociatie profesionala, cu mare putere de a impune legiuitorilor masuri favorabile liberei initiative. Avem prea multe organizatii ale liberilor intreprinzatori si prea politizate, nu-I asa?

7.    In toate planurile, trebuie sa precizam clar o rezerva baneasca pentru situatii neprevazute (inflatie, cresterea preturilor la materiale si servicii, caz fortuit sau de forta majora, imbunatatiri aparute pe parcurs etc.). Prea putini intreprinzatori romani folosesc regula rezervei de capital, fapt pentru care au si destule necazuri. Un batran om de afaceri american mi-a dat indirect urmatoarele reguli ale prudentei in investitii:

a.    Nu investi niciodata intregul capital de care dispui, oricat de tentanta ar fi oferta de investitie! Nu se stie ce se va intampla si vei fi nevoit sa imprumuti. Cine se imprumuta ajunge rob!

b.    Nu investi niciodata mai mult de 20% din capital in afaceri riscante, oricat de rentabile ar parea! Considera acesti bani jucati la noroc si pierduti de dragul distractiei! Daca, totusi, castigi, nu te inflacara si nu continua sa joci, ridicand miza, caci vei avea soarta oricarui jucator de carti patimas – esecul final! Norocul e intamplator, calculul e sigur.

c.    In comert, nu investi niciodata mai mult de 50% din capital in marfuri! Pastreaza 50% din capital in rezerva si lucreaza numai cu cei deja investiti, facand eforturi pentru a-i inmulti! In situatii extraordinare, vei putea apela la rezerva baneasca.

d.    In orice plan de afacere, prevede o mica rezerva baneasca pentru situatii deosebite! Fii sigur ca vei cheltui-o intotdeauna sau aproape intotdeauna, desi sfatul meu e sa tii cu dintii de ea!

Avea dreptate mosul? Cei care ati trecut prin necazuri stiti cata dreptate avea.

Planul de afaceri scris este dublat de un plan personal de munca scris, intins pe ore, zile, saptamani, luni, ani. Multi intreprinzatori nu folosesc astfel de planuri si rau fac. Activitatea bine organizata este singura in masura sa asigure succesul. Exista mai multe sisteme de planificare personala. Cel mai bun sistem cred ca este sistemul de planificare decenal si anual, defalcat pe luni, saptamani, zile si ore. La fiecare sfarsit de luna, faci analiza muncii si-ti stabilesti sarcinile pe luna urmatoare. Nu te culci niciodata, cat de tarziu in noapte ar fi, fara a-ti controla planificarea si a-ti face planul de activitate pe ziua urmatoare. Nu-l faci oricum, ci strans, sa economisesti cat mai mult timp si bani, sa obtii maxim de eficienta in activitate. Daca, din motive independente de vointa ta, nu-ti indeplinesti anumite sarcini zilnice sau saptamanale, faci eforturi in timpul liber si le indeplinesti. Prin liber nu intelegem week-end, deoarece libera initiativa nu cunoaste sambata si duminica. Media zilnica de munca? Cea mai scazuta 10 ore, cea mai ridicata 16 ore. Multe persoane ar dori sa ajunga liberi intreprinzatori bogati si faimosi, dar nu inteleg sa renunte la trandavie, la cheltuirea inutila a timpului, banilor si energiei psihice. In conditiile economice precare din Romania, un liber intreprinzator cinstit nu-si poate permite sa lucreze numai cinci zile, ca functionarii, sa-si ia concedii prelungite, sa faca petreceri si deplasari de placere etc…Ironia sortii face ca personalul bugetar, sustinut financiar de sectorul particular, sa-si permita toate acestea. Pana cand, oare?

 

Sugestii de afaceri rentabile !

Servicii pentru autovehicule

Acest tip de afaceri sunt deosebit de rentabile, deoarece numarul automobilelor a crescut in Romania de circa patru ori, in 20 de ani (avem cca trei milioane de autoturisme inregistrate). Clientela nu lipseste si ramane fidela, atunci cand sunteti patroni si meseriasi priceputi si seriosi.

1.    Service auto

Cum spuneam,aceste afaceri sunt foarte rentabile, din considerentul pe care l-am scris mai sus. Va dau un exemplu:un domn din Medias, maistru mecanic, a depasit de mult timp varsta de pensionare. Este insa atat de solicitat de clientela stabila, incat glumeste, spunand ca este condamnat la munca pe viata. Investitia in acest domeniu variaza functie de categoria de masini pe care vreti sa le reparati. Modelele vechi va solicita numai spatiu si cateva scule. Modelele noi, sofisticate, va cer aparatura de testare electronica. Daca va atrage aceasta afacere, nu trebuie sa fiti specialist in mecanica auto, e suficient sa aveti banii pentru utilarea unui service auto si sa angajati mesteri priceputi,plus studiul catorva sfaturi dupa cum urmeaza:

a.    Perspectivele de castig

Sansele de castig depind, in mod hotarator, de amplasarea service-ului si de calitatea managementului, precum si de competenta maistrului. Fata de service-urile bazate pe contractele comerciale ale producatorilor de autoturisme, service-ul dumneavoastra trebuie sa fie o alternativa calitativa, superioara din punctul de vedere al tarifelor si favorabila clientilor.

b.    Amplasarea

O premisa a succesului service-ului este amplasarea acestuia. Amplasamentul ales trebuie sa aiba in vedere confortul clientilor. Cercetarea pietei demonstreaza ca, in ciuda mobilitatii automobilistilor, amplasarea poate determina, singura, pana la 50% din diferentele de profit. De aceea, merita sa fie cautat un amplasament cat mai favorabil. Criteriul principal este fluxul de automobile. Cu cat strada este mai circulata, cu atat mai multi clienti vor apela la serviciile dvs. De asemenea, este important sa existe o buna legatura cu reteaua de transport public. Daca clientul nu doreste sa astepte finalizarea reparatiei, el trebuie sa aiba posibilitatea de a ajunge la locul de munca sau acasa, fara nici un fel de dificultati  folosind transportul public. Experienta a demonstrat ca service-urile amplasate in apropierea centrelor comerciale obtin cele mai ridicate cifre de afaceri.

c.    Amenajarea halei

Aveti grija ca modul de amenajare a halei sa faciliteze vizionarea de catre client a reparatiilor ce se efectueaza. Clientul nu trebuie tinut in afara halei, cum se intampla in service-urile traditionale. Dimpotriva, el trebuie sa vada tot ce se petrece cu masina sa, aceasta inlaturandu-i temerile produse de eventualele experiente negative anterioare si dandu-i incredere in service-ul dumneavoastra. Instruiti-i pe angajatii dumneavoastra, sau pe seful service-ului (halei), sa explice clientului direct la autolift sau standurile de verificare, cum si de ce trebuie reparat autoturismul sau. Transparenta activitatii service-ului dumneavoastra trebuie asigurata si in detaliu. Este necesar ca service-ul sa aiba aspect agreabil, iar panourile publicitare si dispozitivele de verificare sa fie vizibile din salonul de asteptare. Faceti ca atentia fata de client sa iasa in evidenta si prin culorile in care este zugravit service-ul. Pentru interior alegeti culori luminoase, atragatoare.

d.    Salonul de asteptare

Unul din principalele dumneavoastra argumente trebuie sa-l constituie rapiditatea serviciilor oferite. Numerosi clienti doresc sa astepte pana la finalizarea reparatiilor. Asigurati-le o sedere cat mai placuta. Amenajati sala de asteptare cat mai confortabil si cu vedere spre bancurile de lucru din hala. Una sau doua mese cu trei pana la sase scaune sunt suficiente. Oferiti clientilor spre lectura seturi de reviste. In plus, un automat de cafea sau de bauturi se dovedesc extrem de binevenite. Aveti grija ca mecanicii, cu hainele lor murdare, sa nu intre, in timpul pauzelor, in salonul destinat clientilor, intrucat aceasta ar dauna bunei impresii pe care trebuie sa o faca afacerea dumneavoastra.

e.    Maistrul si mecanicii

Maistrul auto nu executa direct reparatii. In schimb, el are numeroase alte atributii: primeste clientii, le testeaza masinile, le explica reparatiile ce se efectueaza, angajeaza mecanicii si are grija de aprovizionarea cu piese de schimb. Amabilitatea, solicitudinea, priceperea maistrului sunt esentiale pentru atragerea si permanentizarea clientilor. Gasirea unui maistru bun are, deci, o importanta mare! Maistrii priceputi, mai varstnici, ocupa, aproape intotdeauna, functia de sef de echipa si nu isi schimba prea usor activitatea; pentru ei conteaza, in primul rand, siguranta locului de munca.

La angajarea mecanicilor trebuie avut in vedere faptul ca la un service auto se executa in general reparatii relativ simple. De aceea, nu aveti neaparata nevoie de muncitori calificati, ci se pot folosi si muncitori care se califica la locul de munca. Important este ca maistrul sa-si indeplineasca riguros sarcinile de control, pentru a garanta efectuarea lucrarilor de calitate.

f.     Orarul de functionare

Majoritatea service-urilor lucreaza de luni pana vineri, intre orele 8-16,30, iar sambata pana la ora 13 sau 14. Fixarea unui orar prelungit este profitabila. In acest caz, clientul isi poate ridica masina chiar si dupa inchiderea biroului sau poate sa o aduca sambata la reparat, ceea ce nu este posibil in multe cazuri.

g.    Tarifele

Service-ul dumneavoastra ar trebui sa atraga clientii nu numai prin tarife, ci si prin calitatea reparatiilor si modul de servire a acestora. Garantia stabilitatii trarifelor face de asemenea ca service-ul dumneavoastra sa fie preferat din acest punct de vedere. Clientul stie exact, inainte de reparatie, cat trebuie sa plateasca.

Cifra de afaceri (vanzarile)

10 clienti / zi x 65 euro incasari / client x 300 zile / an = 195000 euro !

Vedeti ca poate fi rentabil? Cum de stiu ca aceasta afacere este foarte rentabila? Pai, ati nimerit dumneavoastra un singur service auto care nu era aglomerat si v-a facut reparatia pe loc? Asa ceva se intalneste foarte rar. Service-urile sunt atat de aglomerate, incat va programeaza sau va amana mai mult timp. Aceasta inseamna ca avem un numar destul de mic de service-uri fata de numarul autoturismelor in circulatie.

Succes, amatorilor de aceasta afacere!

 

Cu respect,

Daniel Serbanica

Succesul se invata! – capitolul doisprezece

 

Crede, Omule!

 

MOTTO:

“Daca ai credinta cat un bob de mustar poti muta un munte. Dar daca deznadejdea ta este cat un munte nu poti sa urnesti nici macar un bob de mustar, pe care si o furnica il poate cara kilometri intregi.“

 

            Credinta este unul din stalpii de rezistenta ai personalitatii umane, fapt pentru care este si unul dintre cei mai importanti factori de succes in viata.

1.    Omule, crede in adevaratul Dumnezeu!

Despre aceasta prima conditie a credintei unui om de succes am sa-mi exprim o convingere simpla si de bun-simt. In rest, nu vreau sa polemizez cu nimeni pe aceasta tema. Daca ati crezut ca, in acest capitol, va voi intoxica mistic, v-ati inselat. Intre credinta omeneasca si mistica nu exista nici un fel de legatura, dupa cum nu exista nici o legatura intre Dumnezeu si toate cultele religioase. Pretentia cultelor religioase ca ar exprima vointa divina si ca ar intermedia relatia dintre oameni si Dumnezeu este blasfemica si orgolioasa. Dumnezeu nu are nevoie de propagandisti religiosi, deoarece este omniprezent, actionand direct in viata fiecarui om. Pe de alta parte, nici un cult religios nu vorbeste de Dumnezeu, ci de zei salbatici, sfinti ignoranti, initiati religiosi, primitivi si viata inapoiata (sclavagista). E o blasfemie cumplita sa pui semnul egal intre Dumnezeu si zeii salbatici din biblie, evanghelie sau alte scrieri religioase. Dumnezeul cel adevarat nu este nici ignorant, nici crud, nici gelos, nici razbunator, nici partinitor, nici ilogic in gandire si exprimare, nici nedrept, nici…, cum sunt zeii din cartile “sacre“ mentionate anterior.

In concluzie, Credinta in Dumnezeul adevarat, situat deasupra sutelor de religii existente pe Pamant, ne intareste personalitatea de om modern, ne permite colaborarea benefica cu orice persoana (de orice rasa, etnie, religie ori sex), in orice zi a anului, astfel incat constituie cel mai important factor al succesului personal si national. Lipsa de succese economice din Romania este o consecinta directa a lipsei de credinta in Dumnezeu si a divinizarii zeilor salbatici din religia iudeo-crestina.

2.    Crede in tine insuti, Omule!

Credinta in fortele proprii, in capacitatea proprie de a rezolva cu succes orice problema de viata, defineste majoritatea covarsitoare a oamenilor de succes. Ea nu poate fi confundata cu narcisismul, auto-adularea ori cu supraaprecierea, sentimente negative, proprii oamenilor inferiori.

In continuare,voi sintetiza pentru dumneavoastra cateva reguli de dezvoltare a increderii in sine, in propriile forte.

a.    Nu scuipa niciodata in oglinda!

Prima componenta a credintei in sinele propriu este respectul de sine. Nimeni nu va cunoaste mai bine calitatile, defectele si faptele, nimeni nu va poate judeca mai bine decat dumneavoastra insiva. Aproape toti oamenii poarta masti sociale, prin care prezinta societatii imagini conforme cu morala si dreptul, cu scopul de a parea cat mai onesti, mai seriosi si mai demni de respect. Nici un preot nu recunoaste din altar ca-si face meseria din lacomie, asa cum bine observa Nietzsche. Nici un politician nu striga de la tribuna Parlamentului Sunt un hot, percep comisioane si iau mita! Nici o ucenica a sfintei Magdalena nu spune pur si simplu sunt curva, ci gaseste un eufemism de tipul sunt dansatoare, animatoare etc. Dualismul personalitatii umane, cu masca si fara masca, o slabeste, din cauza cheltuielii de energie necesara jucarii rolului social asumat. Cele mai puternice personalitati sunt cele care nu poarta masca, care au aceeasi “ fata “ in intimitate si in societate.

Un om de succes, asa cum veti deveni dumneavoastra, nu poarta masca sociala, facand exceptie de la regula mascarii. In acest scop, el isi corijeaza toate defectele de personalitate, elimina dualismul si se prezinta intotdeauna asa cum este in realitate. Constiinta faptului ca esti un om serios, cinstit, curajos, demn, lipsit de complexe negative, harnic, intreprinzator etc., iti creeaza o stare de bine psihic foarte potrivita oricarei reusite, iti creeaza respectul de sine. Cand veti ajunge sa nu va fie rusine de nimic din ce ati facut si faceti, cand veti ajunge sa nu aveti si sa nu ascundeti vreun gand sau fapta rusinoasa (imorala,ilegala), cand veti simti mandrie si multumire pentru modul dumneavoastra de a gandi,vorbi si face, sa stiti ca v-ati capatat cel mai puternic intaritor – respectul de sine. Din acea clipa, nu mai aveti de ce scuipa in oglinda care va reflecta chipul.

Intelegeti ca, pentru a reusi in viata, trebuie sa fiti cel mai nemilos judecator al propriilor slabiciuni si cel mai nemilos chirurg cu “ bubele “ din personalitate? Adevaratul succes, care produce buna dispozitie si mandrie intemeiata, se obtine de intreprinzatorul cu suflet curat precum cristalul si tare ca otelul, cu gandirea logica, pragmatica si realista, in fata careia nu rezista nici un fel de minciuna, inselatorie sau manipulare. Nu scuipa in oglinda, prietene necunoscut! Dezintegreaza fara mila din psihicul tau toate trasaturile de personalitate negative, toate pulsiunile animalice, toate pornirile necinstite, nedemne si neomenoase! Cand te vei respecta pe tine insuti pentru modul de simtire, gandire, vorbire si actiune, vei constata ca deja te respecta toata lumea, inclusiv adversarii.

b.    Niciodata nu e prea tarziu!

Este o alta regula a intaririi increderii in sine. Privesc cu stupoare la concetatenii mei, multi mai tineri decat mine si nu-mi vine sa-mi cred urechilor cand aud expresii dezangajante de tipul nu se mai poate face nimic,suntem pierduti, e prea tarziu sa mai facem ceva, nu se mai poate remedia nimic, dezastrul e prea mare sa mai putem face ceva, numai Dumnezeu mai poate face ceva etc. Desigur, Dumnezeu poate intotdeauna, dar nu este sluga la ignoranti si lenesi, nu ne pune in traista ceea ce noi, oamenii, putem obtine prin folosirea la maxim a capacitatilor inascute sau deprinse prin invatare. Numai mortii sunt prea tarzii este regula omului de succes. Cateva exemple va vor lamuri ca, la orice varsta si in orice situatie, mai exista speranta si cai de actiune pentru a obtine succesul si viata normala.

Thomas Edison, un titan al stiintei cu merite deosebite in inventarea becului electric, fonografului, tramvaiului, incubatorului de pasari precum si in perfectionarea telefonului, a fost exmatriculat inca din clasa a patra, de catre o invatatoare bigota si inculta, din a carei scrisoare reproduc doua afirmatii: Domnule Samuel Edison, baiatul dumneavoastra Tom este prost, lenes, rau si obraznic. Ai face bine sa-l trimiti sa pasca porcii, deoarece eu cred ca n-are sa iasa nimic bun din el. Ei, ce spuneti, dragi amici, de aceasta “ profetie “? Ce s-ar fi intamplat daca parintii si copilul ar fi receptionat sugestia negativa a “ specialistei “ si ar fi spus Daca nu se poate altceva, la porci! Poate vi se pare un caz extrem, cu totul iesit din comun in lumea oamenilor de succes?

Giotto di Bondone si-a inceput cariera ca cioban, a continuat ca mozaicar, apoi a abordat pictura si arhitectura, devenind faimos si bogat. Shakespeare a fost, pe rand, pedagog si notar, inainte de a ajunge celebru ca scriitor si dramaturg. Romancierul Walter Scott si-a inceput viata activa ca marunt functionar (grefier), apoi s-a inrolat in cavalerie, profesie ce nu i-a adus satisfactii, astfel ca, dupa varsta de 40 de ani, s-a lansat in literatura, devenind “ nemuritor “. Marele scriitor Jack London (John Griffith) a dus o viata aventuroasa si grea, ca marinar, cautator de aur, vanator si muncitor portuar. A inceput sa scrie mai tarziu, la comanda, contra cost (i se comandau nuvele cu un anumit numar de cuvinte), luptandu-se din greu cu gramatica si canoanele impuse de patroni. A ajuns celebru si avut, cum nu si-a imaginat vreodata. Bernard Palissy, inventatorul portelanului european, a fost analfabet, lucrand, pe rand, ca muncitor sticlar si olar. Obsesia vietii sale, reproducerea portelanului chinezesc, l-a costat circa 15 ani de munca si intreaga avere. Pentru arderea ultimei sarje de vase, a folosit mobilierul si dusumelele casei, fapt pentru care a fost considerat nebun. Cand, judecatorul s-a prezentat pentru a-l aresta (aceasta era procedura in acel timp), l-a gasit cu o vaza de portelan in brate. Reusise! A castigat o avere din inventia sa. Dragi amici necunoscuti, daca in loc sa va intoxicati cu emisiuni televizate proaste si cu literatura nociva, ati studia vietile oamenilor de succes, din cele mai vechi timpuri si pana azi, ati castiga enorm. Ati deveni mult mai optimisti, mult mai intelepti, mult mai cultivati, mult mai pregatiti si mai motivati pentru creatia de succes.

Varsta si nivelul de pregatire nu ne spun prea multe despre posibilitatile de succes ale unui om. Eu nu m-am pregatit niciodata pentru ceea ce fac in prezent (agent imobiliar). Stiti cati liber intreprinzatori de succes n-au avut pregatire in domeniul in care au reusit magnific, castigand glorie si avere? Majoritatea. Ciudat dar adevarat: majoritatea inventiilor le fac oamenii din afara profesiei, datorita faptului ca nu sunt afectati de rutina, nu sunt limitati de ideea imposibilitatii, au idei noi si motivatia de a reusi.

Niciodata nu e prea tarziu, in nici un domeniu de activitate, in nici o situatie de viata. Cine se sperie de necazuri nu le va rezolva niciodata. Cine asteapta sa le rezolve altii problemele va trai prost. Cine se sperie de situatia economica de criza nu face nimic pentru salvare. Noi ne speriem de catastrofa economica in care ne-au adus guvernantii postdecembristi? Cum de nu s-au speriat japonezii, dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand aveau economia in ruine, ocupanti straini pe teritoriu si experienta ingrozitoare a infrangerii cu o arma “ zeiasca “? In 55 de ani de la umilitoarea infrangere, ei au ajuns natiunea cu cea mai mare eficienta economica din Lume. De ce n-am ajuns si noi, cu toate ca dispunem de conditii naturale,climaterice si culturale superioare? Pentru ca am spus Nu se poate! Pentru ca n-am intalnit inca disperarea, in care sa ne spunem Invingem sau murim de foame si de frig! Pentru ca ne-am invatat sa tragem mata de coada, sa traim de azi pe maine, fara planuri de viitor. De aceasta situatie negativa, sunt vinovati dascalii natiunii – intelectualii. Ei trebuiau sa creeze si sa dezvolte starea de spirit necesara succesului in plan material si cultural al majoritatii populatiei. Din nefericire, multi sunt pseudo-intelectuali, minati de ignoranta si vicii degradante, suflete batrane si urate, cum spunea Eminescu,

Nu e prea tarziu omule! Ridica-te in picioare si infrunta greutatile vietii, din toate puterile tale! Ridica-te, caci nu vei regreta! Vei obtine succes si fericire!

c.    Intotdeauna poti face mai mult decat ai facut pana acum!

Interesanta regula, nu-i asa? Interesanta, adevarata, mobilizatoare si creatoare de succes. Ideea neputintei este o sugestie negativa receptata din societate sau creata pe nesimtite, in inconstientul propriu, prea lenes sa lupte pentru mai bine. Aproape tot ce a creat un om poate fi reprodus si intrecut de alt om, este regula succesului. Geniile sunt rare, insa majoritatea purtam in creier samanta supraomului, a omului de exceptie, capabil sa inventeze, sa creeze, sa inoveze, sa descopere bunuri si valori din care sa traiasca mai bine. De noi depinde daca samanta ajunge supraom sau un nenorocit de ratat, un balast de care ii este sila si lui insusi.

N-am dreptate in cele spuse? Va rog sa va amintiti cate sugestii negative ati infrant si ati depasit in viata! Ati infrant sovaiala, invatand sa scrieti. Ati distrus frica, deprinzand mersul pe bicicleta, inotul, lunecarea pe schiuri, calatoria prin intuneric, dormitul singur, despartirea de parinti, pentru a merge la studii sau in tabere si excursii. V-ati invins tracul, infruntand profesori rai, recitand sau cantand in public, declarandu-va dragostea fata de o persoana care va intimida etc. V-ati depasit pe dumneavoastra cel slab, cand ati rezistat somnului, foamei, frigului ori altor privatiuni pentru care familia nu va pregatise; asa ati ajuns dumneavoastra cel puternic. Poate nu suficient de tare, deoarece mai sovaiti, mai credeti ca in fata noastra, a oamenilor, exista mii de limite, obstacole si imposibilitati. Va asigur ca nu exista decat foarte putine, in plan fizic, deoarece in plan psihic putem invinge aproape orice obstacol.

Nu uitati, insa, ca orice actiune porneste din psihic, din gand, apoi devine realitate! Cum ganditi si imaginati, asa veti vorbi si actiona. Din aceasta clipa, nu veti mai folosi niciodata expresii de felul aceasta nu se poate, e imposibil, nu e de nasul meu, nu pot face, ma depaseste etc.!

Nu cautati niciodata argumente pentru a demonstra ca o anumita activitate pozitiva, benefica pentru dumneavoastra, pentru alta persoana sau pentru natiune e imposibila! Cautati argumente pentru a demonstra ca este posibila si solutii de a transforma posibilitatea in realitate! Stiti ce fac eu acum? Mut comutatorul gandirii dumneavoastra, din pozitia negativ catre pozitia pozitiv. Stiti de ce o fac? Deoarece romanii sunt foarte inteligenti si ingeniosi, insa au fost conectati gresit, la negativ sau, in cel mai bun caz, la pasiv, astfel ca-si folosesc energia psi pentru a-si justifica esecul, delasarea si dezangajarea. Cu aceeasi cantitate de energie psi se poate demonstra posibilul, se pot imagina si fundamenta solutii economice, se poate obtine succes. Aceasta este diferenta dintre un motor care merge in gol (ratatul) si altul care merge in plin (omul de succes).

Prieteni cititori, in dumneavoastra zac forte imense, in stare latenta. Nici nu stiti cat de mari sunt si cat de multe puteti realiza cu ele. Trebuie sa le descatusati, spunand mereu se poate, posibil, se face, se va face, gasesc eu o solutie, hai sa gasim o solutie! iesim noi si din criza asta, o rezolvam noi si pe asta etc. Spuneti! Analizati situatia! Folositi-va imaginatia pentru a inventa solutii de iesire din criza! Faceti planuri de iesire si selectionati-l pe cel mai bun! Discutati cu alte persoane planurile, pentru a folosi inteligenta colectiva! Cand va asigurati ca planurile sunt posibil de indeplinit, aplicati-le cu toata credinta si tenacitatea! Majoritatea vor reusi, poate nu chiar in modul ideal, dar vor reusi. O parte vor sfarsi cu esecuri. Nu va demoralizati in fata esecurilor, chiar repetate! Calmati-va! Reganditi schema de actiune! Cautati alta solutie, alt plan si reluati activitatea! Stiti ca Edison a facut circa 2000 de incercari pana ce a reusit sa inventeze becul electric? Stiti ca prototipul motorului Diesel a explodat, punand in pericol viata genialului inventator? Va amintiti de olarul analfabet si “ obsedat “ care a inventat portelanul? Stiti…In orice opera din orice domeniu, numai 10% este inspiratie iar restul de 90%, transpiratie.

Eu pot face acest lucru si-l voi face! spus din toata inima inseamna inca un pas pe verticala inaltarii dumneavoastra. Manati de nevoie ati invatat sa faceti multe operatii pentru care nu ati avut instruire profesionala sau manati de o pasiune sau de un interes. Ce va opreste sa va dezvoltati interesul pentru un domeniu cat mai rentabil, care sa va aduca castiguri suplimentare? Nimic. Stiti ca se poate. Actionati!

d.    Eu pot mai mult decat cutare, ma voi mobiliza si-l voi depasi!

Inca o regula care invita la confruntare, la competitie in plan intelectual si fizic, in vederea obtinerii unor rezultate economice superioare celor obtinute de cunoscuti. Dintr-un anumit punct de vedere, scoala invata prost destui copii. ii invata sa stea in banca lor, in patratica din catalog, in lista cu ordinea din promotie sau in tabelul cu premianti. In mod inconstient, in creierul copilului instruit formal, fara cunostinte de psihologie si creativitate, se insinueaza ideea ca locul sau este intr-o pozitie inferioara. El crede ca trebuie sa-si vada lungul nasului, ca nu poate provoca si depasi colegii straluciti, ca nu poate darama statuile predecesorilor, ale caror realizari si vorbe sunt considerate geniale, imposibil de atins de alte persoane. La fel patesc copiii cu parinti prea culti (dar fara pregatire psihologica!), care strivesc creativitatea personala a odraslelor cu “ greutatea “ personalitatii lor. Numai ideea de a ajunge si a depasi parintele savant ii sperie. In realitate, succesul si progresul sunt asigurate de vesnica depasire a dascalilor de catre invatacei si a vechiului de catre nou.

Proverbul Cine poate oase roade nu exprima adevarul. Fiecare om poate mai mult, poate depasi persoane care, la un moment dat, au realizari mai mari in plan economic, cultural,stiintific, etc. Ideea inferioritatii perpetue este neadevarata, contraproductiva si demobilizanta. Nici un om, din nici un domeniu de activitate, nu e zeu. Toti pot fi ajunsi si depasiti. Aceasta regula este confirmata zilnic, de catre sportivi, oameni de stiinta, comercianti, oameni de afaceri, studenti etc. Daca pana acum, vi s-a parut ca nu veti ajunge niciodata la nivelul economic al unei persoane bogate, dintre cunoscutii dumneavoastra, e timpul sa va spuneti cu toata ambitia: Eu sunt mai inteligent, mai pregatit, mai tenace si mai econom decat Popescu, fapt pentru care il voi ajunge si-l voi depasi! Nu numai ca o spuneti. Trebuie sa ganditi actiunea ca posibila si sa cautati solutii practice de transformare a posibilitatii in realitate. Clar?! Asa trebuie sa procedati. Nu va mai lasati striviti de aparente superioritati! Sunt numai aparente. Incercati si veti constata ca se poate, ca-i depasiti usor pe cei ce par de nedepasit! Eu, [numele dvs aici] voi ajunge mai bogat decat [… alegeti dvs personalitatea …] si mai celebru decat dansul! Asa va fi cu siguranta! Sunt mai bun decat dansul in orice privinta! Dumneavoastra nu?

e.    Sunt stapan pe constiinta si vointa mea, pe destinul meu, astfel ca reusita depinde in mare parte de mine insumi!

Aceasta regula nu prea seamana cu miorlaiala mistica, dar e adevarata. Nu stiti care miorlaiala? Cea de tipul daca o vrea Domnul sau cum o vrea Domnul, tip de gandire care pune la indoiala faptul ca Dumnezeu ajuta intotdeauna oamenii care gandesc corect, creeaza si muncesc cinstit. Constiinta faptului ca gandim corect si actionam moral pentru inavutirea proprie si a societatii exclude sovaieli de tipul daca o vrea Domnul. Atat timp cat gandim si facem bine, Dumnezeu este alaturi de noi, ne incurajeaza prin ganduri, ne inspira solutii, ne apara de necazuri, ne intretine speranta in reusita, ne intareste psihic si fizic dincolo de orice limita imaginabila. Nu credeti?

Credinta ca rezolvarea majoritatii problemelor depinde numai de noi ne dezvolta o puternica incredere in noi insine, in viata si in succes. Cand aceasta incredere patrunde profund in suflet, dupa obtinerea unor succese remarcabile, aproape nimic n-o mai poate distruge. Un om “ autohipnotizat “ de aceasta credinta rezista la orice necaz, calca peste obstacole, se aduna din cenusa unor tragedii personale sau familiale si obtine tot ce vrea, oricand doreste. Din aceasta clipa, dragi amici, in sufletele dumneavoastra a incoltit si creste, pana la dimnesiuni colosale, credinta adevarata ca sunteti stapani pe viata dumneavoastra, sunteti personalitati independente si puteti face orice doriti, prin concentrarea constiintei si vointei.

Sunt stapan pe mine insumi si pot realiza orice imi pun in gand, este regula vietii dumneavoastra, din aceasta clipa, catre viitor. Nici o sugestie contrarie n-o va distruge, nici un esec n-o va intuneca! Pastrati-o si dezvoltati-o, prin repetare zilnica, in stil autosugestie! Convingeti-va dumneavoastra insiva de adevarul ei, prin teste si incercari pe care le stabiliti si le executati dupa studierea acestui capitol! Orice test si incercare depasita determina dezvoltarea increderii in sine, independenta de gandire si actiune si siguranta atingerii oricarui scop, prin mobilizarea fortelor personale. Insist asupra acestor recomandari, deoarece societatea in care ne-am nascut ne-a educat supusi, dependenti de sefi, de parinti, lideri sau soti (in cazul femeilor), neincrezatori in posibilitatile proprii, gata sa asteptam ajutor de la altii sau de la Divinitate. Trebuie sa ne mobilizam pe cont propriu, nu-i asa? Cugetati un pic si-mi veti da dreptate!

Aceasta sugestie puternica, Sunt stapan pe mine insumi si fac orice-mi pun in gand!, va dezvolta o trasatura de personalitate pe care o admirati pe la eroii din filme – siguranta de sine. Totodata, ea distruge din temelii multe sentimente negative: nesiguranta, dezangajarea, delasarea, pesimismul, complexe de inferioritate, neputinta si zadarnicie. Nu stiti cum arata aceste sentimente si complexe sentimentale negative? Faceti un efort de memorie si amintiti-va ce auziti prin societate! Ce auziti? La ce bun atatea eforturi?, Se poate si asa!, Lenea n-a omorat pe nimeni, Nu suntem noi in stare de asa ceva. N-ati auzit astfel de expresii dezangajante? Puturosii au dezvoltat chiar sisteme filozofice pentru a-si justifica lipsa de activism. Din nefericire, astfel de idei filozofice orientale au patruns in psihologia nationala romana, in timp ce majoritatea orientalilor sunt foarte harnici (vezi japonezii, chinezii, coreenii, vietnamezii, thailandezii !) Cum scoatem “ bubitele “ filozifice negative din capetele romanilor? Prin mobilizare, oameni buni. Daca vreti sa reusiti in viata, nu trebuie sa actionati sectar, ci sa mobilizati cat mai multi oameni in aceeasi directie. Astfel, nu veti mai fi privit ca o curiozitate, veti avea parteneri de munca si relaxare, veti avea cu cine sa va bucurati impreuna de succesele obtinute. Cu aceasta, inchei aici si voi continua in urmatorul capitol care se va numi “ Crede in oamenii corecti! “.

3.    Povesti moralizatoare.

Stelele de mare

A fost odata ca niciodata un om intelept care obisnuia sa se plimbe pe malul oceanului atunci cand se relaxa. Intr-o zi, in timpul plimbarii obisnuite, a vazut o silueta umana care se misca la fel ca un dansator. Omul zambi in sinea sa gandindu-se ca cineva avea chef sa danseze in acea zi pe plaja. Incepu sa mearga mai repede si se apropie de silueta, pana cand observa ca aceasta era un tanar care nu dansa, ci se apleca si culegea ceva de pe plaja si, apoi, cu miscari delicate, arunca acel lucru in ocean. Omul se apropie mai mult de tanar, il saluta si il intreba ce anume face. Tanarul se opri, se uita la om si-i raspunse:

–       Arunc stelele de mare inapoi in ocean!

–       Dar de ce faci asta?

–       Soarele este sus si este reflux. Daca nu voi arunca stelele de mare inapoi in ocean, acestea vor muri din cauza caldurii si uscaciunii pana va reveni fluxul.

–       Dar,tinere, nu iti dai seama ca sunt kilometri intregi de faleza si multe stele de mare de-a lungul tarmului? Cum ai putea sa faci ceva care sa conteze? Ce impact ar avea actiunile tale? Cum ai putea oare face diferenta?

Tanarul asculta politicos. Se apleca, lua de jos o noua stea de mare si o arunca in ocean. Apoi, se intoarse catre om si-i spuse:

–       Poate ca nu pot face diferenta pentru toate stelele de mare, dar pentru aceasta stea care acum s-a intors in ocean…am facut o diferenta!

Termenul “ a face diferenta “ (to make a difference- in engleza) este dificil de tradus si de inteles pentru romani. Este vorba despre o actiune pe care o facem si care are un anume impact asupra celor din jur si in acelasi timp ne caracterizeaza modul de a gandi. De multe ori, cand ne aflam intr-o multime de oameni cu idei contrare, actiunile noastre par la fel de inutile ca actiunea de a arunca o stea de mare in ocean. Si totusi, a ramane pe pozitii si a ne impune opinia calm, poate servi drept model pentru necunoscutii din multime care vor fi impresionati de ceea ce facem si care, la randul lor, vor capata curaj…sa faca diferenta. Povestea se potriveste mult acestei societati romanesti actuale; poate ca nu pot face mare lucru pentru moment, dar sunt sigur ca pot atinge inimile si mintile catorva oameni… si asta e tot ce conteaza.

 

Va urez sanatate, succese, pace in suflet si lumina in minti!

Daniel Serbanica

Sa facem avere! – a saptea parte

 

Prognoza economica

 

MOTTO:

“Daca nu ne facem nici un fel de prognoza, nu planificam corect productia, comertul si oferta de servicii, putem fi prinsi pe picior gresit si falimentati! “

 

            Fiecare om de afaceri doreste sa cunoasca cum va evolua domeniul sau economic, in general si afacerea sa, in special, cu scopul de a lua cele mai potrivite masuri pentru a castiga cat mai mult si a-si limita la maxim pagubele.

Aceasta preocupare a determinat dezvoltarea tehnicilor de prognoza, de imaginare si “ghicire“ a modului in care vor evolua anumite afaceri in timpul viitor. Aceste tehnici de prognoza sunt afectate de o probabilitate mai mica sau mai mare (nu sunt certe, nu dau informatii absolut sigure), din urmatoarele motive:

1. Datorita aparitiei sistemului mondial de incheiere a afacerilor in mod rapid (e-mail, fax, telefon). Prin folosirea celor mai perfecte mijloace de comunicare, fiecare afacere individuala este influentata in mod pozitiv sau negativ de evolutia afacerilor la nivel mondial, continental, zonal, national, judetean si chiar orasenesc. De exemplu, noi am constatat ca in pietele din orasul nostru se simte lipsa acuta a unor produse (cerere de oferta ridicata) si am luat masura sa le oferim, prognozand ca ele se vor vinde foarte bine. S-ar putea ca prognoza noastra sa fie buna, sa castigam foarte mult. La fel de probabil, ne putem astepta ca un alt intreprinzator sa fi gandit exact ca noi si sa fi oferit produsele la un pret mai scazut, invadand piata si afectandu-ne prognoza (plus interesele si sperantele puse in ea). Intr-o piata cu evolutie lenta, cum erau cele din feudalism si capitalismul primitiv, o astfel de prognoza era mai sigura, deoarece comunitatile umane erau mai izolate, sistemele de comunicare, rudimentare, afaceristii isi cunosteau reciproc posibilitatile si actiunile, astfel ca surprizele apareau mai rar. Nu te asteptai ca, intr-o singura zi, sa-ti fie invadata piata cu marfuri aduse in mare graba, cu avionul, din Orient sau Occident. Globalizarea pietelor scade posibilitatile de prognoza corecta.
2. Aproape toate afacerile sunt desfasurate cu oameni si pentru oameni. Oamenii sunt fiinte complexe, cu comportamente mai putin predictibile si destul de schimbatoare, astfel ca introduc inca un element de nesiguranta in prognoza economica. Daca ei s-ar comporta robotic, ca niste masini care repeta aceleasi miscari si au mereu aceleasi cerinte, ar fi mai usor. De exemplu, e mai usor sa prognozezi cam ce carburanti, lubrifianti si piese de schimb vei putea vinde unui parc auto inzestrat cu un numar de masini de o anumita marca (prognoza tehnica, liniara, aproape sigura), decat sa ghicesti ce produse si servicii vor cumpara soferii din parc in decurs de cateva luni.

Stiinta nu s-a lasat insa infranta. Cu ajutorul psihologiei si sociologiei, a identificat si la oameni o serie de factori relativ siguri, pe care putem conta in prognoza cum ar fi:

a.    Obiceiurile de consum al anumitor produse, la nivel zonal, national sau judetean. De exemplu, e sigur ca intreaga zona anglo-saxona va consuma curcani de Craciun, ca intreaga zona ortodoxa va cumpara miei de Pasti, ca nu se poate concepe german care sa nu-si bea ratia anuala de bere, stabilita cu exactitate, pe baza consumurilor din anii precedenti etc. Obiceiurile de consum se schimba destul de lent, astfel ca putem prognoza evolutia, respectiv, putem spune care se vor perima, reducand cererea, care sunt relativ stabile si care se vor dezvolta, sub influenta modei, reclamei ori altor factori.

b.    Atitudinile fata de anumite produse, in general si fata de un produs anume, in special. De exemplu, pe baza de studiu psiho-sociologic, s-a stabilit ca multi romani sunt cosmopoliti si naivi, lesne de impresionat cu marfuri straine, cu etichete frumoase si ambalaje de calitate. Aceasta concluzie psiho-sociologica a fost exploatata din plin, intreaga perioada socialista si de tranzitie. La fel de sigur, se stie ca majoritatea romanilor au fata de produsele rusesti urmatoarea atitudine (parere): sunt solide si rezistente, dar grosolane si inferioare din punct de vedere tehnic celor din Vest. Si pe baza acestei atitudini s-au facut prognoze de afaceri foarte apropiate de realitate. O atitudine negativa a multor romani fata de produsele proprii, cultivate cu grija de catre concurenta, prin zvon public, mass-media si propaganda, a permis invadarea pietei romanesti cu produse unguresti (mezeluri, faina, malai, conserve, legume etc.), turcesti, vest-europene etc., considerate superioare. In multe cazuri, atitudinea nu este sustinuta de o superioritate reala a produselor straine, ci numai de imaginea pe care propagandistii concurenti au facut-o.

c.    Preferintele si gusturile la moda, cvasigeneralizate, cunoscute si inflamate (dezvoltate, accentuate, instigate) prin reclama facuta cu personalitati de referinta pentru anumite categorii sociale sau de varsta permit prognoze destul de exacte, pe termene suficient de lungi pentru a fi exploatate cu profit. Moda tabletelor (IPad), calculatoarelor, moda telefoanelor mobile si IPhone-urilor, moda CD-urilor, moda blugilor etc., nu a cuprins numai persoane care au efectiv nevoie de produsul ori serviciul respectiv. Ele au atras si multe persoane care simt ca sunt cineva, ca stralucesc in anturaje ori ca au capatat un anumit statut social, prin consumarea respectivelor produse ori servicii. Nu este adevarat? Cati pustani folosesc excesiv calculatoarele si telefoanele mobile, fara nici un profit, doar din dorinta de a fi la moda, de a fi la fel ca ceilalti? Ati inteles ca moda uniformizeaza, sterge originalitatea si determina individul sa se comporte conform ei,, conventional, formalist si lipsit de pragmatism? Folositi aceasta informatie asa cum doriti (o exploatati cu scopul de a castiga de la fraierii robotizati sau o refuzati, cu scopul de a economisi)!

d.    Dorintele de consum al unor marfuri si servicii, exacerbate prin reclame, indiferent daca sunt sau nu justificate economic si moral, pot fi prognozate si exploatate in afaceri. Jocurile de noroc (bingo, loto) in care se exploateaza dorinta de castig mare, in timp scurt, fara a depune o munca sunt un exemplu tipic de instigare a dorintei de consum al serviciilor respective, prin exacerbarea lacomiei, a lenei de a gandi si a face, a gandirii irationale si ilogice (norocul, ca orice alt fenomen aleatoriu, nu se inscrie in gandirea rational-logica).

Chiar si numai pe aceste patru coordonate exemplificate, un ofertant de produse ori servicii isi poate face o prognoza destul de realista, poate anticipa care sunt cerintele pietei prezente si de perspectiva, cum le poate exploata si cat poate castiga din fiecare element luat in calcul. Ati inteles ca, prin prognoza economica intelegem estimarea cerintelor de viitor ale pietei si a evolutiei acestora in timpul viitor, estima facuta cu scop de planificare a productiei, a comertului si ofertei de servicii? Estima inseamna apreciere, nu cunoastere exacta, cum gresit inteleg unii teoreticieni din domeniul prognozei. Desigur, ne-ar conveni ca estima (aprecierea, aproximarea) noastra sa se apropie cat mai mult de cerintele  si consumul real, astfel incat sa nu riscam mai nimic. Acesta este si scopul prognozei: sa reduca la maxim riscurile derivate din neconsumarea de catre clienti a marfurilor si serviciilor produse si oferite de catre producatori, prestatori de servicii, comercianti de diferite calibre (angrosisti de prim rang, angrosisti de mana a doua, detailisti). E normal ca un producator sa vrea sa stie cat si cum sa produca, pentru a evita formarea de stocuri nevandabile? Absolut normal. E normal ca un comerciant sa prevada cat mai exact care produse se vor vinde si in ce cantitate, facandu-si aprovizionarea la nivelul acestora (evitand pagube prin lipsa produselor cerute la vanzare dar si prin formare de stocuri)? E normal. E normal ca un prestator de servicii sa “ghiceasca“ ce servicii se vor consuma si cam la ce volum, pentru a-si planifica oferirea acestora? E normal. Din aceste dorinte normale, s-a nascut prognoza. Initial, ea a fost facuta empiric, pe baza experientei si flerului fiecarui intreprinzator. In ultimul secol, stiinte variate au sarit in ajutorul intreprinzatorilor, cristalizand cateva reguli de prognoza (expuse, de obicei, la disciplinele marketing si management).

Fiecare intreprinzator isi face propriile prognoze, functie de marimea pietei pe care lucreaza, de produsul pe care il ofera, de regulile generale de prognoza, de conditiile speciale in care lucreaza si de capacitatea proprie de prognoza. Unii fac prognoze pe termene mai mici (de pilda, micii comercianti) altii, pe termene mai mari (de exemplu, marii producatori mondiali de autoturisme, calculatoare, software etc.). Marile companii fac prognoze de anvergura, pe multi ani in viitor, pe toate pietele lumii. E bine sa stim aceste prognoze, pe care marii capitalisti isi fac planuri de productie si desfacere (oferte de servicii), deoarece ele vor influenta si pietele in care lucram noi, intreprinzatorii mici si mijlocii. Noi ne facem prognoze mai mici, pe un spatiu mai restrans (piata in care lucram – zonala, nationala, judeteana, oraseneasca, de cartier) si pe un timp mai scurt. Daca nu ne facem nici un fel de prognoza, nu planificam corect productia, comertul si oferta de servicii, putem fi prinsi pe picior gresit si falimentati. Majoritatea esecurilor intreprinzatorilor romani s-au datorat lipsei de prevedere, de gandire anticipativa, de prognoza a afacerilor. Falitii au lucrat la intamplare, dupa pareri si dorinte subiective.

          Cum se face o prognoza corecta?

1.    Se delimiteaza clar produsul sau serviciul pe care il oferim, in calitate de producator, comerciant angrosist ori detailist sau de prestator de servicii. Cu alte cuvinte, ne aducem aminte cu claritate care este obiectul principal de activitate al firmei noastre si ne concentram atentia asupra lui.

2.    Se delimiteaza precis piata pe care oferim produsul ori serviciul. Functie de puterea economica, ne intindem cat ne tine plapuma, pe o piata pe care o cunoastem si o controlam intr-o masura destul de ridicata.

3.    Se stabilesc cu precizie concurentii existenti la data prognozei si se estimeaza puterea lor (capacitatea de a oferi un anumit volum de produse ori servicii). Suma puterilor concurentilor comparata cu cerintele pietei, cunoscute prin verificari si estimari stiintifice, ne spune daca vom rezista usor in piata, daca vom avea probleme sau daca nu avem sanse de a continua in bransa respectiva (deoarece concurentii sunt mai puternici).

4.    Se studiaza prognozele de piata facute de marile companii care actioneaza si pe piata noastra, cu scopul de a vedea in ce directie influenteaza acestia cerintele de consum (directia curentului de piata). Ei au posibilitati mai mari de a influenta dorintele de consum ale populatiei, prin moda, reclama si campanii de marketing. In loc sa ne opunem curentului generat de marile companii, vom exploata eforturile lor, mergand in directia curentului trasat de ele, cu o viteza mai mare decat ele (micul intreprinzator isi adapteaza mai rapid productia, comertul si oferta de servicii). Daca am merge impotriva curentului creat de marile companii transnationale, am esua in cele mai multe cazuri.

5.    Se identifica cu precizie factorii de prognoza enuntati anterior, la specificul pietei pe care lucram: obiceiurile de consum, atitudinile fata de anumite produse, preferintele si gusturile la moda si dorintele de consum trezite de reclama marilor companii. Prin analiza realista, logico-pragmatica a acestor factori, putem stabili care produse si servicii vor avea cautare in viitorul apropiat (saptamani, luni) sau mai indepartat (un an, doi), astfel ca ne putem planifica productia, achizitia si oferta de marfuri ori servicii.

6.    Se studiaza comparativ, pe cateva luni in urma (6-12 luni), consumul de servicii sau produse oferite de firma noastra, pe piata in care lucram, observand tendintele de crestere sau scadere, de la o luna la alta, precum si fluctuatiile sezoniere. Daca observam tendinte de crestere constanta, nu ne facem probleme: largim productia si oferta de produse ori servicii. Daca descoperim scaderea, reducem productia, achizitia si oferta. Daca sesizam tendinta de fluctuatii sezoniere, adaptam productia si oferta functie de cresterile si scaderile periodice. De exemplu, e clar ca vara vom produce si oferi mai multa inghetata sau bauturi racoritoare, iarna, mai multa tuica fiarta ori alte produse de sezon (unele impuse de evenimente religioase specifice unei natiuni sau zone – Pasti, Craciun, Anul Nou etc.).

7.    Daca avem posibilitatea de a obtine si informatii despre concurenti, pentru a observa evolutia afacerilor acestora, e si mai bine. Ne verificam propria putere de piata. Aflam daca tendintele de crestere ori scadere s-au manifestat si la ei, indicand o tendinta sigura a pietei, pe care o luam in calcul la planificare. Daca constatam tendinte divergente, avem probleme de rezolvat. Daca consumul de produse si servicii oferite de noi a crescut, in timp ce al concurentilor a scazut, ne creste inima de bucurie, caci am infrant concurenta. Bucuria, insa, este un sentiment. Punem ratiunea la treaba, pentru a stabili cauzele exacte pentru care noi crestem, cu scopul de a le intari si dezvolta, detasandu-ne cat mai mult de concurenti. In situatia negativa, cand suntem sub concurenti, studiem concret ofertele lor, pentru a intelege de ce sunt mai solicitate si ne adaptam productia (achizitia, oferta de servicii) functie de concluziile la care am ajuns: scadem preturi, intensificam reclama, ridicam calitatea marfurilor si serviciilor, perfectionam sistemul de vanzare etc.

Tipul de prognoza pe care am descris-o se numeste prognoza logica, realista si prgamatica. Ea se foloseste cu precadere in operatiuni economice, politice si militare (in care piata se inclocuieste cu zona de operatii politico-militare). Va sunt cunoscute si alte tipuri de prognoza, in totalitate nestiintifice, elaborate de “profeti si prezicatori“ nebuni sau sarlatani (mistice, apocaliptice, ghicite etc.). Daca liberii intreprinzatori din ultimele trei milenii ale Omenirii ar fi luat in calcul asemenea “prognoze“, Umanitatea n-ar fi evoluat, ci ar fi ramas in stadiul de hoarda sau turma golasa, flamanda, tremurand de frig si de foame, prin grote. Savantii si intreprinzatorii sunt adevaratii luminatori si lideri ai Omenirii!

 

Sa mai facem niste bani! (sugestii de afaceri rentabile)

1.    Serviciile de psihologie

Sunt ca si inexistente in Romania. Numarul cabinetelor pentru testare psihologica, consiliere psihologica si psihoterapie este atat de mic, incat majoritatea cetatenilor nici nu au auzit de ele. Avem multi absolventi de psihologie care se multumesc sa predea, scolastic si steril, cunostintele capatate in facultate, contra unor salarii mizerabile. De ce nu infiintati cabinete de testare psihologica, de orientare scolara si profesionala, de psihoterapie? Sunt foarte rentabile! O consultatie in domeniu poate ajunge undeva intre 250-450 lei (50-100 de euro) iar clientii nu lipsesc, datorita stresului de tranzitie, trezirii interesului persoanelor pentru reusita pe cai stiintifice ori altor factori specifici natiunii romane din aceasta perioada de evolutie. Nu vedeti ca pseudo-savantii si-au deschis cabinete si lucreaza empiric pe sistemele nervoase a zeci de mii de romani? Nu stiti ce cabinete? De bioenergoterapie, de aromaterapie, de terapie prin muzica sau meditatii combinate cu muzica, de masaj erotic, de initiere in astrologie, magie, chiromantie si alte domenii mistice, de terapie prin culori sau alte metode la fel de nestiintifice, de radiestezie, yoga si urinoterapie etc.

Sunteti ostenii stiintei care, alaturi de medici si farmacisti, trebuie sa luptati cu mijloace moderne stiintifice pentru apararea sanatatii populatiei in cel mai sensibil domeniu – psihicul. Prin deschiderea cabinetelor particulare de psihoterapie, psiho-teste, orientare scolara si profesionala, consultanta sentimentala si familiala etc., veti castiga bani si glorie, servind interesele clientilor care va asteapta cu sufletele la gura. Aceste tipuri de cabinete, de preferinta concentrate dupa modelul holdingului de servicii prezentat in capitolul anterior, sunt de mare viitor.

In concluzie, cabinetele private de consiliere psihologica si psihoterapie sunt o buna afacere chiar si pentru persoanele care nu poseda calificarea de psiholog. Acestea pot angaja psihologii necesari si le pot pune la dispozitie intreg instrumentarul de care au nevoie pentru testari psihologice (de cunoastere a personalitatii, de orientare profesionala, de consiliere maritala etc.). Persoanele mai tinere interesate de aceasta afacere pot obtine diploma de psiholog, cu trei ani de facultate, la o universitate particulara cu invatamant la distanta. In toate cazurile, cabinetul de psihologie este o afacere, deoarece este frecventat de persoanele cu bani, din clasa medie, bogata si foarte bogata. In perspectiva, aceste cabinete vor fi foarte solicitate, deoarece obiceiul de a consulta psihologul in multe probleme de viata se va extinde, din vestul Europei, catre noi.

2.    Azilele pentru batrani

Azilele pentru batrani au incetat sa fie o problema jenanta si au devenit adevarate afaceri in Vest. In SUA si Germania, de pilda, exista azile de lux, care functioneaza in vile elegante, cu gradini splendide si cu personal calificat (medici, asistente, bucatari, ospatari etc.). Intretinerea lunara a unui batran in aceste conditii costa cateva mii de dolari sau euro pe luna. In cele mai modeste, se practica o taxa de 1000-1500 euro/luna, cam cat este o pensie buna, in Vest. Si la noi, azilele de lux vor deveni o afacere rentabila, cat de curand, deoarece batranii de intretinut nu lipsesc: persoane cu pensii ridicate, parintii unor copii bogati, batranii care au imobile valoroase si le vand pentru a trai la azil de lux etc. Am auzit de cazul unui german de origine romana care are un astfel de azil intr-o vila cu vreo opt camere; ii merge de minune afacerea. Investitia initiala costa ceva mai mult (cladirea si ceva aparatura medicala), insa se recupereaza rapid. Daca aveti vile mari, in zone splendide, care stau nefolosite, puteti lansa o astfel de afacere. Desigur, puteti prelua si moderniza cladiri ramase din perioada socialista, la preturi modeste.

Ingrijirea batranilor la domiciliul lor nu este o afacere propriu zisa, ci o slujba din care se pot scoate 800-1000 de euro pe luna, in tarile vest-europene si Israel. La noi, onorariile sunt ceva mai mici, astfel ca pot tenta numai persoane aflate in situatii financiare proaste (someri, pensionari cu venituri mici, studenti etc.).

3.    Firmele de alimentatie publica

Pare la prima vedere ca in acest domeniu s-a facut tot ce se putea face. S-au ridicat dughene Mc Donald. S-au facut baruri exclusiviste, in care chiorasti de fum si surzesti de muzica urlatoare. S-au construit si cateva localuri simpatice, cu specific romanesc. S-au pus in valoare cateva gradini de vara si… cam atat. Lipsesc insa multe obiective din cele care functioneaza cu mare rentabilitate in alte tari. Va dau numai cateva exemple:

1. Nu avem cluburi si baruri personalizate, pentru diferite categorii de consumatori: motociclisti, politisti, studenti, taximetristi etc.
2. Tinerii nu sunt trasi in localuri cu denumiri si reguli teribiliste, pe gustul lor, decat foarte rar. Ce-ati zice de un local denumit Clubul spionilor, in care fiecare separeu sa fie botezat cu numele unor servicii secrete straine si sa fie deservit de ospatarite-spioance, cu nume straine, care sa cunoasca si limba respectiva? Natasa kaghebista, Ingrid de la STASI, Ileana securista etc., cu aceste cuvinte scrise pe ecusoane, ar trezi zambete si chef de distractie. Ce-ati zice de niste localuri denumite  Ocna, Drumul pacatului, Lupta de clasa, Trotil si dinamita, Machitorii? Folositi-va fantezia pentru a exploata setea de teribilism a tinerilor!
3. Nu am auzit de vreun local de tip Inimi singuratice. De ce un astfel de local ar avea succes? Simplu, amicii mei.Traim intr-o societate cam instrainata, in care multi tineri si maturi, de ambele sexe, sunt singuratici, introvertiti si tristi. Ar dori sa dezvolte relatii cu persoane de sex opus, dar nu au curajul, indemanarea si ocaziile necesare. Dumneavoastra, patronul localului Inimi singuratice, le oferiti un loc in care sa se intalneasca si sa se cunoasca. Regula e simpla: femeile singure iau loc la mese si accepta sau nu barbatii care cer permisiunea sa ocupe locul liber. Desigur, in astfel de localuri, nu se foloseste muzica “ salbatica “, ci romantica (romante, tangouri, latino,blues, slow etc.). Un ring de dans, pe care singuraticii sa se intalneasca si sa se cunoasca, completeaza localul. Vi se pare ca v-am spus o poveste siropoasa si incredibila? Va inselati, amicii mei. Sute de mii de tineri romani, de ambele sexe, converseaza pe Internet din cauza singuratatii. Nimeni nu le ofera ocazii de a se intalni in plan fizic, a se cunoaste si a se indragosti. Face-ti-o dumneavoastra!
4. Lactobarurile in care sa poti servi o placinta sau corn, cu un produs lactat preferat (smantana, iaurt, lapte batut etc.), au disparut, ca si cum n-ar fi rentabile. Sunt foarte rentabile, oameni buni! Ele trebuie sa fie tinta predilecta a adolescentilor, tinerilor, pensionarilor si persoanelor cu venituri mai modeste, care nu-si permit un restaurant. Ele trebuie sa inlocuiasca fast-food-urile care ofera mancare proasta, criticata de toti nutritionistii din Europa (produce obezitate). Profitati de faptul ca autoritatile si opinia publica a declansat ofensiva impotriva fast-food-urilor si inlocuiti-le cu lactobaruri!
5. Cafenele si ceainarii cu specific literar sau artistic sunt foarte putine, desi au un grad bun de rentabilitate. In astfel de localuri, se discuta mult, se fac schimburi de idei, se organizeaza intalniri. Ele au fost la moda in perioada antebelica si interbelica, cel putin in Bucuresti, daca nu si in alte orase. Puteti reinvia aceasta traditie, castigand niste bani buni. E suficient sa observati cat de solicitata este Laptaria lui Enache din Bucuresti, pentru a intelege ca o cafenea sau ceainarie nu este o afacere proasta.
6. Traditionalele gradini de vara nu-si vor pierde niciodata farmecul si clientela. Din nefericire, in goana dupa terenuri de constructie, intreprinzatorii uita acest lucru. Majoritatea cartierelor nou ridicate nu dispun de gradini de vara, ci de localuri inghesuite, in care oamenii nu se pot destinde in voie. Ati inteles sugestia? Majoritatea marilor cartiere nu au gradini de vara in adevaratul sens al cuvantului. Trebuie sa puneti mana pe spatii adecvate, sa le plantati cu pomi si flori, incat sa le dati intr-adevar aspectul unei gradini. “Bombele“ de cartier strica peisajul si nu mai au zile multe, intr-o societate in continua evolutie.

Sfarsitul capitolului sapte.

 

 

Cu respect,

Daniel Serbanica.

 

 

 

 

 

 

Succesul se invata! – capitolul unsprezece

 

Motivatie, idealuri si conceptii fundamentale de viata!

 

MOTTO:

“ O motivatie corecta este mai puternica decat forta! “

 

I.    Oamenii sunt fiinte deosebit de complexe, imposibil de redus la formule astrologice, gematrice sau de alt fel. Daca-i studiem, nu se poate sa nu ne mire marea varietate de raspunsuri ale acestora la diversi stimuli materiali sau spirituali. De exemplu, o fata frumoasa care trece pe strada determina un baiat sa intoarca capul dupa ea. De ce? In acelasi timp, un altul trece pe langa ea total nepasator. De ce? Si un alt exemplu.Un om ofera o suma de bani la doi adolescenti, sa-i taie o gramada de lemne. Unul ridica din umeri si pleaca. Celalalt executa incantat sarcina. De ce aceasta deosebire? Motivatia ne raspunde la astfel de intrebari, fapt pentru care a intrat in limbajul uzual, sub diferite forme: Ce motiv a avut sa faca cutare lucru? De ce nu e motivat sa invete? Etc. Incepem sa intelegem ca motivatia este formata dintr-un complex de cauze care ne mobilizeaza in actiune, deoarece noi cunoastem legea cauzalitatii. Am mai scris despre legea cauzalitatii dar, pentru cei care nu au citit toate articolele din acest serial o reiau. Nu e o lege grea, asa ca veti insusi-o imediat. Ea ne spune ca, in lumea noastra, toate fenomenele au cauze, adica alte fenomene care le determina, le produc legic (obligatoriu), cu siguranta, intotdeauna in acelasi mod cognoscibil de catre noi. Fenomenul care produce alt fenomen se numeste cauza iar fenomenul produs se numeste efect. De exemplu, frigul – cauza produce inghetarea apei (efect). Caldura – cauza determina dilatarea metalelor (efect). Algocalminul – cauza determina incetarea durerii (efect).

Totalitatea mobilurilor interne ale conduitei umane, inascute sau dobandite prin invatare, constientizate sau neconstientizate, de la simple trebuinte fiziologice si pana la cele mai abstracte idealuri formeaza motivatia fiecarei persoane. Asa definesc psihologii motivatia, scapand din vedere ca mobilele interne sunt, de fapt, cauze interne ale organismului si personalitatii. Acestea sunt trebuintele nesatisfacute pe care organismul ni le semnalizeaza: de  hrana, de aparare, de relaxare, de afiliere, de realizarea de sine etc. Functie de forta cu care se manifesta, trebuintele pot fi impulsuri, intentii, valente ori tendinte de satisfacerea cerintelor organismului si personalitatii (deci, nu numai fiziologice, ci si spirituale).

Ce trebuie sa retinem despre motivatie?

1)    Fenomenele motivationale primare sunt legate de cele trei instincte fundamentale comune cu animalele: de hrana, de aparare si de reproducere. Ele trebuie controlate sever de catre constiinta si vointa, deoarece tind sa ne coboare la nivel pur fiziologic, bestial. De exemplu, dorintele sexuale sunt imperioase, dar nu atat de puternice sa invinga o constiinta umana moderna si bine inzestrata volitiv. Aceeasi regula este valabila si pentru hrana sau aparare. Oricat de flamanzi ati fi, nu veti cadea in canibalism, cum s-au intamplat in anumite cazuri patologice. Salbaticul cunoaste numai doua metode de aparare: Ataca ori fugi! Noi, oamenii moderni, ne oprim in loc si argumentam ori sugestionam pozitiv pentru rezolvarea conflictului in mod pasnic. Vedeti ce rol important are educatia si cunoasterea macar superficiala a psihologiei?

2)    Motivatia are la baza trebuintele. Trebuintele sunt structuri motivationale de baza si fundamentale ale personalitatii, reflectand echilibrul biopsihosocial al omului. Ele raspund la intrebarile Din ce cauza? pe care le-am pus la inceput. Psihologia le clasifica in primare si secundare.

• Trebuintele primare si secundare. Primele sunt inascute si au rolul de asigurare a integritatii fizice a organismului: de hrana, de aparare, de reproducere, de miscare, de explorare, de relaxare si descarcare etc. Trebuintele secundare nu mai sunt comune cu cele ale animalelor, ci superioare: trebuinte materiale (de confort, de instrumente, de locuinta etc.), spirituale (de cunoastere, estetice, etice, de realizare a propriei personalitati) si trebuinte sociale (de comunicare, de afiliere, de cooperare etc.). Psihologul Maslow a imaginat o piramida a trebuintelor cu cinci trepte: trebuinte biologice, trebuinte de securitate, trebuinte de afiliere, trebuinte de stima si statut, trebuinte de autorealizare. Eu va sfatuiesc sa retineti ca exista trebuinte primare, comune cu ale animalelor instinctuale (de hrana, de reproducere, de aparare) si trebuinte superioare, specifice numai oamenilor (de comunicare, de afiliere, de stima, de recunoastere a meritelor etc.). Daca analizati societatea in care traim, veti descoperi rapid persoanele cu inclinatii catre cele trei trebuinte bestiale.

3)    Motivele sunt mobiluri (cauze) care declanseaza, sustin energetic si orienteaza actiunea, deci, un fel de trebuinte superioare. Ele sunt extrem de variate: individuale sau sociale, inferioare si superioare, minore si majore, egoiste sau altruiste. Ele nu actioneaza independent, ci in retele de motive care regleaza comportarea individului. De exemplu, toate actioneaza convergent pentru a determina setea de stralucire sociala a individului. Daca intre motive exista diferente de orientari, omul sufera psihic. In aceste cazuri, vom interveni cu constientizari si autosugestii pentru a asigura victoria motivelor rationale. De exemplu, ne vine o ocazie favorabila de a ne imbogati rapid, prin furt. Motivele negative sunt franate de constiinta ajutata de autosugestii, astfel ca ne abtinem de a savarsi infractiunea.

4)    Interesele sunt orientarile selective, relativ stabile si active pentru anumite domenii de activitate. Ele cuprind elemente cognitive, afective si volitive bine stabilizate. De exemplu, eu manifest un interes constant pentru doua domenii: profesii liberale si liber intreprinzator independent plus autoperfectionare psihologica (studiul psihologiei aplicate). Sunt persoane in jurul meu care imi sugereaza cu totul altceva, ca de exemplu munca de angajat, barfe, suete, etc. Eu am rezistat si voi rezista, deoarece am un motiv superior, numit interes, de a deveni un om liber financiar si foarte puternic mental. Interesele au intrat in limbaj uzual, cu sensul de motiv: Ce interes ai sa faci cutare lucru? Cum cointeresam copiii sa citeasca? Etc.

5)    Convingerile sunt idei adanc implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care ne impulsioneaza la actiune. Ele sunt idei de valoare certa si de mare forta.De exemplu, eu cred cu putere ca o noua oranduire, care are la baza meritocratia si moralitatea va inlocui capitalismul salbatic din lume si, impulsionat de aceasta credinta, scriu aceste doua seriale. Toti oamenii au convingeri diferite (politice, religioase, estetice, morale etc.) gata sa le apere cu ghearele si cu dintii, dar nu toti sunt constienti de ele.

Convingerile pozitive, corecte, realiste si prgamatice ne dau energie pentru atingerea unor destine fericite. Convingerile eronate, mai ales cele mistice, indeparteaza oamenii de viata reala si-i predispun la diverse boli. Oamenii lipsiti de convingeri pozitive sunt dezorientati, slabi de inger, frunze in vant. Cei care au convingeri ferme sunt in stare sa moara pentru apararea lor. De exemplu, Giordano Bruno era convins de faptul ca in Univers exista o pluralitate de lumi si a scris lucrarea Despre Univers si lumi (1589 e.n.).In 1592, a fost arestat de Inchizitie si schingiuit timp de opt ani, sa renunte la convingerea sa. N-a renuntat nici in fata rugului aprins, fapt pentru care a fost ars de viu, in Campo dei Fiore – Roma, in 1600 e.n. Adevarul sustinut de el s-a confirmat prin stiintele moderne.

6)    Idealurile reprezinta proiectii ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza intreaga existenta. Ele transfigureaza experienta proprie si a altor adepti ai acelorasi valori, incat devin anticipari generalizate ale unor modele de viata si activitate. Oamenii cu idealuri marete sunt, de regula, cei care asigura progresul umanitatii terrane. Idealurile cuprind trei elemente principale:

a)    Sensul si semnificatia vietii ca valoare suprema.

b)    Scopul vietii umane, diferit de scopul vietii animale.

c)    Modelul de viata propus a fi atins, ca un Eu personal ideal.

Idealurile inalte solicita din partea individului un nivel de cultura ridicat, chiar daca nu se poseda o avere pe masura lor. Majoritatea cetatenilor unei natiuni traiesc cu idealuri marunte (o slujba, o bere, un salariu etc.). Revolutiile si reformele progresiste sunt facute de oameni cu idealuri umaniste inalte..

7)    Conceptia despre lume si viata constituie structura motivationala cognitiv-volitiva de maxima generalitate, ce cuprinde ansamblul parerilor, ideilor si teoriilor despre oameni, natura, societate, Divinitati si Univers. Ea determina direct comportamentul uman. Cel care poseda o asemenea conceptie nu mai poate fi pacalit nici cu faimoasele arme psihotronice. Conceptia de viata se castiga cu multa invatatura si cu trairea unor experiente de viata mai deosebite. Ignorantii si misticii nu au conceptii stabile despre viata, ci oscileaza functie de situatie. Convingerile, idealurile si conceptia generala de viata sunt strans unite in psihicul persoanei care le poseda. Ele nu dispar decat odata cu decesul individului in cauza.

8)    Motivatia poate avea forme diferite, dintre care ne intereseaza urmatoarele:

a)    Motivatia pozitiva si motivatia negativa

• Motivatia pozitiva este produsa de stimulari premiale: lauda, incurajare, promisiuni de recompense materiale si morale, activarea unor sentimente pozitive etc. Aceasta produce efecte benefice asupra celor care le receptioneaza, marindu-le randamentul in studiu si munca. Acest tip de motivatie joaca rol de “ zahar “ in reflexul conditionat pavlovian de invatare.
• Motivatia negativa este produsa de stimuli agresivi: pedeapsa, amenintare, blamare ori dispret, cu scopul de a obtine efecte de abtinere, evitare si refuz (“ biciul “ din reflexul pavlovian). Faptul ca e negativa nu inseamna ca efectele ei sunt negative. De exemplu, motivam un copil cu repulsie fata de minciuna, lene, fumat, perversiuni etc. Rezultatul motivatiei negative va fi pozitiv.

b)    Motivatia intrinseca si extrinseca.

• Motivatia e directa sau intrinseca si isi are sursa generatoare in nevoile si trebuintele personale ale subiectului. Asa sunt nevoia de hrana, de siguranta, de afiliere, de explorare etc. Deci, e vorba de motivatiile bazate pe dorintele, placerile si trebuintele proprii.
• Motivatia indirecta sau extrinseca are sursa de producere in exteriorul persoanei, intr-o sugestie mai slaba sau mai puternica. De exemplu, un copil care nu invata pentru a-si forma o cultura necesara de viata, ci pentru a obtine note mari, poseda o astfel de motivatie. La fel, un tanar care opteaza pentru o profesie care nu-i place, dar e banoasa actioneaza motivat extrinsec.

c)    Motivatia cognitiva si motivatia afectiva.

• Motivatia cognitiva are ca forme tipice curiozitatea, setea de cunoastere a ceva nou, dorinte de explorare spre a sti. Ea asigura progresul persoanei, dar si al societatii, cand persoana descopera ceva nou. I se spune cognitiva deoarece se bazeaza pe procesele de cunoastere.
• Motivatia afectiva este determinata de dorinta subiectului de a obtine aprobarea altor oameni, de a se simti bine in anturajul acestora. Copiii care invata din dorinta de a-si multumi parintii si a le castiga dragostea se incadreaza in acest tip de motivatie.

d)    Productivitatea motivatiilor.

Motivatiile nu sunt egale din punct de vedere al productivitatii. Cea pozitiva, intrinseca si cognitiva sunt mai productive decat cea negativa, extrinseca si afectiva, fapt pentru care vom sti cand si cum sa le aplicam asupra copiilor, de exemplu.

 

Motivatia nu trebuie considerata ca un scop in sine, ci pusa in slujba unor performante inalte. Aceasta este si cauza pentru care o invatam. Nu vrem sa facem demonstratii sterile de cultura, ci sa producem mai mult si mai bine, pentru a trai mai bine.

 

 

II.    Povesti moralizatoare.

 

Ultimul biscuit

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa ea si s-a apucat sa citeasca.

La un moment dat, s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti. Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar, pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul??

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna cartea si, spre marea ei surprindere, a vazut inauntru nedesfacut pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.

A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul! El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

 

MORALA:

 Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur si mai ales in sufletul nostru!Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!

Cui dai? Cui are nevoie!

Cat dai? Totdeauna mai mult decat ai primit!

 

Daniel Serbanica

Sa facem avere! – a sasea parte

 

Decizia economica – un instrument de imbogatire!

 

MOTTO:

“ Majoritatea esecurilor din viata unui om nu sunt determinate de intamplari potrivnice (ghinioane), ci de decizii gresite, proprii, ale parintilor (pentru copii), ale sotilor, ale liderilor politico-economici si administrativi! “

 

B. Tipuri de decizii

Hotararile (deciziile) se pot clasifica dupa mai multe criterii. Functie de complexitatea lor, deciziile pot fi simple (cum sa imbracam, de pilda), medii  (alegerea unui produs valoros dintre doua sau mai multe, de exemplu) si complexe, cum ar fi deciziile de afaceri importante, alegerea partenerului de casatorie, schimbarea profesiei etc. In cazul deciziilor complexe, trebuie sa analizam pe indelete multi factori implicati in decizie, multe variante pro si contra, inainte de a hotari. De exemplu, decizia de a divorta implica luarea in considerare a aspectelor sentimentale (copiii si soarta lor, obisnuinta, afectiunea, posibila singuratate etc.), materiale (partajul, pierderea unor avantaje materiale sau, din contra, scaparea de un partener cheltuitor, parazit) si sociale (impactul social al statutului de divortat(a), faima, gloria, prestigiul, imaginea publica etc.). Intelegeti ca astfel de decizii trebuie luate dupa o matura chibzuinta.

Functie de gravitatea lor, deciziile pot fi de importanta minora, importante si grave. Desigur, putem adauga si alte gradatii, cum ar fi: neimportante (de pilda, cu ce pasta de dinti ne spalam), de importanta medie (de exemplu, in ce fel ne deplasam la serviciu). Pe noi ne intereseaza mai cu seama deciziile majore, importante si cele foarte grave, asa cum sunt majoritatea celor din domeniul economic al unui om de afaceri. Observati ca aceasta clasificare urmareste precedenta, deoarece deciziile importante si grave se adopta mai greu, prin proces mai complex? Fiecare om are propria scala de valori a deciziilor, insa societatea in care traim ne impune, prin morala, drept si obiceiuri de viata, o scala medie. De exemplu, pentru un disperat, decizia de sinucidere nu pare foarte grava, dar societatea a decis deja – este interzisa o astfel de decizie, deoarece este imorala.

Functie de gradul de corectitudine si oportunitate, deciziile pot fi corecte si oportune, pripite, lente (inoportune), incomplete (partial corecte), incorecte. Ideal ar fi sa luam numai hotarari corecte si oportune, incat sa exploatam toate sansele vietii, atat in plan economic, cat si in alte domenii ale vietii sociale (familie, politica etc.). Asa ceva se intampla numai in vise si-n povesti, deoarece oamenii nu sunt perfecti, ci perfectibili, astfel ca fiecare gresim mai des sau mai rar, mai grav sau mai putin grav. Bine ar fi sa gresim cat mai rar si mai putin grav. Cel mai adesea, procesul decizional este afectat de urmatoarele reactii omenesti:

1.    Lentoarea in luarea deciziei, determinata de trasaturi negative de personalitate (lipsa de incredere, sovaiala, gandire lenta), de lipsa de instruire si informare, de lipsa de experienta in luarea deciziilor de un anumit tip (in cazul nostru, economice) duce, de regula, la pierderea unor sanse, prin lipsa ei de oportunitate. De exemplu, un intreprinzator care sovaie prea mult in luarea deciziei poate pierde licitatii, targuri, cumpararea unor produse, vanzarea produselor proprii, vanzarea cu pret mai mare, pe o piata noua etc. De regula, indecisii apartin tipurilor temperamentale flegmatic si melancolic. In cazul flegmaticului, procesul decizional dureaza mai mult, deoarece gandeste mai lent si analizeaza minutios fiecare varianta posibila. In unele cazuri, aceasta lentoare-i poate fi de folos (cand decizia nu impune operativitate). Cand insa afacerea necesita operativitate, lentoarea duce la pierderea sansei. Melancolicul este indecis, sovaielnic, incapabil sa ia o decizie si s-o aplice cu toata tenacitatea. Din aceasta cauza, nici nu este indicat pentru domeniul afacerilor, ci pentru arta, cultura ori alte domenii in care se cere sensibilitate, introspectie si alte trasaturi specifice melancolicului. Cei mai buni oameni de afaceri sunt sangvinicii (tipul puternic, echilibrat, excitabil) sau combinatiile sangvino-coleric si sangvino-flegmatic.

In viata, in general si in afaceri, in special, sansa pierduta nu se mai intoarce, astfel ca ce-i pierdut e bun pierdut. Zadarnic regreti ca n-ai cerut mana unei persoane, dupa ce te-ai casatorit! Zadarnic regreti ca ai ales o profesie care nu-ti place! Zadarnic regreti ca nu te-ai lansat intr-o anumita afacere, cand aveai cele mai bune conditii (bani, cunostinte, relatii, legislatie favorabila etc.)! Zadarnic regreti ca ai scapat o licitatie, o cumparare sau o vanzare, o oferta sau o cerere de oferta! Lentoarea in decizie costa mult! Concluzia? Invatati sa luati decizii corecte si oportune!

2.    Pripeala in luarea deciziei poate fi influentata de temperamentul coleric (pripit, nervos, cu slaba stapanire de sine), de lipsa de instruire si experienta in domeniul abordat ori de alte cauze (lacomia de a castiga mult si repede, teama de a nu pierde o sansa atractiva, gandirea superficiala etc.). In unele cazuri, decizia pripita nu este incorecta, insa aceasta se datoreaza intamplarii, nu unui proces decizional stiintific. In cele mai multe cazuri, insa, pripitul se grabeste, nu identifica corect problemele de analizat, nu elaboreaza toate variantele de actiune si nu le analizeaza temeinic, luand decizia la “ plesneala “, insipratie, fler, fie ce-o fi etc. Din aceasta cauza, poate avea mari necazuri. Majoritatea pagubelor suferite de romani la jocurile piramidale, investitii in fonduri, ipotecari de case sau falimente sunt datorate deciziilor pripite. Nu va grabiti, oameni buni! De la bun inceput, stabiliti in cat timp trebuie sa luati decizia pentru a fi oportuna! Dupa aceasta, calm ca un englez, derulati procesul decizional, cu toate fazele (etapele) precizate in precedenta lectie (Sa ne organizam corect afacerile!), ajungand la varianta optima de rezolvare a problemei (decizie)!

3.    Deciziile incomplete sunt generate de lipsa de instruire si experienta profesionala sau decizionala. Ele apar destul de frecvent in activitatea unor persoane, inclusiv liberi intreprinzatori, sub forma vazand si facand, incepem treaba si mai vedem noi, ne orientam functie de cum va bate vantul etc. Ati vazut ca varianta optima aleasa (decizia) presupune unicitatea (ori e laie, ori balaie). Nu putem merge cu varianta si pro si contra, fac si nu fac, accept si nu accept, in nici o activitate importanta. Un alt tip de decizie incompleta o intalnim in problemele complexe, in care sunt solutionate prin decizie numai unele aspecte, dar nu toate. De exemplu, intr-un caz de divort, partenerii decid asupra copiilor, dar nu si destinatia bunurilor comune, astfel ca apar incurcaturi ulterioare, care necesita, pentru rezolvare, noi decizii. La fel, in unele cazuri, liberii intreprinzatori mai putin pregatiti iau decizii incomplete cu privire la o afacere, punand in incurcatura partenerii, prin faptul ca deciziile nu rezolva integral problemele comune. De exemplu, la o oferta in care se cere acceptarea complexa (acceptarea mai multor conditii sau clauze), individul din exemplul nostru raspunde numai unei parti din ele, incat ofertantul trebuie sa-l contacteze din nou, sa clarifice punctele asupra caruia nu s-a pronuntat in acceptare, sa reia oferta etc. Va dati seama ca un astfel de stil decizional reduce operativitatea in orice tip de afacere, fapt pentru care practicantul lui va fi exclus discret din circuitul intreprinzatorilor seriosi.

4.    Insusirea mecanica a deciziei luate de alta persoana intr-o situatie similara, dar nu identica, vadeste lene de gandire sau slaba pregatire cultural-stiintifica (inclusiv in problema pe care o analizam – decizia). De regula, nu da rezultate bune, deoarece in viata nu intalnim doua situatii identice, ci numai asemanatoare (similare). Cum decizia presupune analiza corecta a situatiei proprii, va dati seama ca elaborarea ei prin imitare (similitudine, asemanare etc.) e o eroare. Vi se pare ca am abordat o problema periferica si neimportanta? Daca parerea dumneavoastra bate cam in aceasta directie, va inselati. Cele mai mari pagube din economia nationala au fost produse de lideri politico-economici si administrativi care au imitat solutii (decizii) valabile in alte tari, cu alte conditii economice si psihologice. “ Reforma “ din Romania intruneste multe in elementele infractiunilor de subminare a economiei nationale si sabotaj economic, tocmai din aceasta cauza: liderii au aplicat deciziile unor foruri straine (FMI, BM, UE), in mod mecanic, fara a face analiza concreta, fara a vedea daca ele corespundeau sau nu intereselor romanesti. Inchiderea sau falimentarea unor obiective economice rentabile din industrie, agricultura si servicii, vanzarea unor astfel de obiective la preturi derizorii, care nu acopereau nici valoarea stocurilor, s-au practicat cu nonsalanta, sub ochii nepasatori, lipsiti de vigilenta ai proprietarilor (noi, toti cetatenii romani).

Sper ca ati inteles ca decizia se ia intotdeauna particular, individual, pe caz concret, care trebuie analizat de cei care il cunosc cel mai bine. Nu ne putem insusi deciziile altora, valabile la alt tip de economie, caci ne-am ruina. Dumneavoastra, liberi intreprinzatori, nu va puteti permite sa pierdeti un leu, caci il pierdeti din buzunarul propriu. Liderii au pierdut mii de miliarde din buzunarul comun (avutia nationala), dar n-au simtit paguba in buzunarul propriu (si-au primit salariile imense ca si cum ar fi obtinut mari realizari).

5.    Un alt element specific procesului decizional din Romania este fuga de raspundere, refuzul de a lua decizii din sfera de competenta. Acest fenomen nociv a aparut in perioada socialista, in care fiecare sefulet se acoperea de hartii, sa nu fie obligat sa raspunda pentru vreo decizie proprie si a continuat in perioada de tranzitie. In mod normal, ierarhiile din societate (economica, stiintifica, politica etc.) sunt ierarhii decizionale, in care trebuie sa fie precizate clar tipurile de decizie pentru fiecare nivel. In momentul in care presedintele RSR, Nicolae Ceausescu, a ajuns sa decida in probleme de competenta ministrilor, secretarilor de stat sau chiar a directorilor generali, s-a sufocat in sarcini inferioare, astfel ca nu si-a mai putut indeplini atributiile de lider politic suprem. De ce s-a ajuns la aceasta situatie? Din doua cauze principale. Pe de o parte, din cauza tendintei paranoice a liderului suprem, de a verifica si a decide in probleme de competente inferioare, iar pe de alta parte, din cauza fugii de raspundere a liderilor de pe treptele inferioare care, din dorinta de a nu risca nimic prin decizii proprii, au aruncat raspunderea tuturor deciziilor pe umerii celui din varful ierarhiei. Ati trait in acea perioada, stiti ce greu va era sa mergeti cu probleme minore pe la tot felul de sefuleti care va trimiteau de la unul la altul.

Ca liber intreprinzator, nu va permiteti sa va sufocati cu probleme si decizii de la nivelurile inferioare (de competenta angajatilor). Din aceasta cauza, trebuie sa stabiliti clar, in firma, toate competentele decizionale, incepand cu ale dumneavoastra si terminand cu ale femeii de serviciu. Nu va puteti permite sa decideti ce detergenti foloseste firma la curatenie, ce abonamente la publicatii cu continut juridic sau economic se fac, ce aranjamente se fac cu posta pentru primirea corespondentei etc. Acestea sunt de competenta secretarei, juristului, femeii de serviciu. De la bun inceput, concentrati in mainile dumneavoastra drepturile asupra deciziilor majore, cum ar fi marile investitii, acceptarea sau respingerea ofertelor de la o anumita valoare in sus (celelalte sunt ale angajatilor anume desemnati) etc.!

Nu fugiti niciodata de raspunderea decizionala! Cine decide are mai multe drepturi decat cel care refuza sa se pronunte. Acest adevar este ilustrat foarte clar in manifestarile electorale. Liderii sunt alesi de cetatenii care decid sa se prezinte la urne si-si materializeaza decizia, completand-o cu inca una – decizia de a alege o anumita persoana sau partid. Cei care nu au decis (absenteistii) sunt condusi de oameni alesi prin deciziile altora. Un om normal, cu pregatire medie, poate gresi uneori dar, de regula, deciziile sale au rezultate pozitive, ii rezolva probleme de viata. Sovaielnicul si absenteistul sunt anormali, deoarece refuza sa ia decizii si sa rezolve problemele proprii (personale, de serviciu, sociale). Ei constituie frane in calea progresului social si succesului personal. Ca liber intreprinzator, nu va puteti permite sa va situati in pozitie absenteista sau sovaielnica, deoarece orice paguba produsa din aceasta atitudine este suportata din buzunarul dumneavoastra. Nu uitati, insa, ca persoana care decide isi asuma si raspunderea pentru rezultatele aplicarii deciziei! Socialismul a creat o categorie aparte de sefi perversi, care isi asumau toate meritele unor decizii fructuoase, dar dadeau vina pe subalterni pentru deciziile incorecte, urmate de esecuri. Liberii intreprinzatori nu-si pot permite o astfel de atitudine, deoarece angajatii sunt oameni liberi, care ii pot parasi sau se pot razbuna subtil, prin lovituri economice. Asumati-va raspunderea pentru decizie si rezultatele ei! Stimulati activitatea decizionala corecta a angajatilor! Recompensati pe cei care au luat decizii juste (au oferit solutii rentabile)! Ajutati pe cei care au gresit sa ia hotarari corecte! Daca persevereaza in greseala, indepartati-i fara mila, caci intreprinderea libera nu e o cresa pentru lenesi, incompetenti ori alte asemenea rebuturi sociale!

 

Sugestii de afaceri rentabile

 

Serviciile aduc si vor aduce bani multi!

In orice tara moderna, serviciile constituie un important sector al economiei nationale. Romania n-a mostenit de la socialism un sistem de servicii modern si eficient, deoarece socialismul punea prea mare accent pe industrializare, chiar daca uneori era puternic poluanta. In maxim zece – cincisprezece ani, serviciile romanesti trebuie sa se ridice la nivelul celor mai avansate natiuni europene: germanii, suedezii, norvegienii, finlandezii, englezii, irlandezii, francezii. Putem si vom face acest lucru, deoarece investitiile in servicii nu sunt prea mari si pot fi asigurate in mare parte din surse private. Vom discuta incepand cu acest capitol o arie larga de servicii de stricta necesitate intr-o natiune moderna. Unele au functionat in sistem de stat sau cooperatist iar altele au lipsit cu desavarsire si trebuie sa le introducem noi.

1.    Serviciile medicale.

 

Acestea acopera o gama larga de activitati cu caracter terapeutic, raspandite uniform pe teritoriul patriei noastre, cu accent pe anumite zone care se preteaza la tratamente balneare. Privatizarea acestor servicii va repara o grava inechitate de care sufera medicii, in special cei stagiari: salarii de mizerie. La ora actuala, un medic stagiar, care a studiat 18 ani, este platit cu circa 150-250 euro pe luna, adica mult mai putin decat o femeie de serviciu sau un muncitor necalificat. Aceasta explica exodul medicilor si asistentelor medicale catre tarile europene dezvoltate, unde sunt platiti corect pentru munca lor de mare raspundere. Privatizarea masiva a sistemului medical din Romania va sterge aceasta inechitate, astfel ca medicii vor ajunge la salarii normale (2-3000 euro pe luna si mai mult pentru anumite specialitati) iar asistentele medicale vor atinge salarii decente. Invatamantul medical romanesc se bucura de prestigiu in Lume, asa ca e normal ca medicii nostri sa nu umble cu traista in bat la portile altor natiuni. Daca tot avem cei mai buni medici din Europa, atunci bolnavii sa vina aici, in Romania, sa se trateze.

Medicii de diferite specialitati si asistentele medicale care ii ajuta se pot privatiza si trebuie ajutati de stat, prin imprumuturi cu dobanda mica sau partial nerambursabile, s-o faca cat mai urgent. In socialism, am avut cel mai mare numar de medici pe cap de locuitor, insa situatia lor economica era modesta. Acum, putem avea o situatie la fel de buna, insa cu personal medical platit corespunzator. Iata cateva directii in care privatizarea trebuie sa actioneze insistent, deoarece a cuprins numai o mica latura a activitatii medicale:

a.    Cabinetele si clinicile stomatologice trebuie sa se dezvolte masiv, deoarece populatia moderna sufera de afectiuni dentare de la varste fragede, din mai multe cauze: consum de dulciuri sintetice, stres, raspandirea paradontozei etc. In mod normal, fiecare comuna, fiecare cartier si chiar fiecare strada aglomerata trebuie sa aiba un cabinet stomatologic utilat modern.Investitia intr-un astfel de cabinet poate ajunge si la 100 000 euro, functie de gradul de organizare si utilare a acestuia. Ea se recupereaza insa rapid, din taxele platite de clientii care, asa cum am spus, sunt foarte multi. Numarul clinicilor stomatologice, unde se pot face si operatii complexe, trebuie sa creasca masiv. Avem destul de putine clinici cu acest profil, fata de numarul mare de afectiuni stomatologice care apar la populatie.

b.    Clinicile de balneoterapie, mari aducatoare de bani, trebuie sa se privatizeze cat mai urgent, in folosul colectivelor medicale care le deservesc. Un medic constient ca lucreaza pentru folosul propriu va actiona mult mai constiincios decat unul platit de stat sau de obste. In tara, avem statiuni balneare cu traditii (Herculane, Amara, Eforie etc.), dar si multe altele care nu sunt inca descoperite si puse in folosinta. Aceste noi statiuni balneare trebuie sa fie tinta investitorilor care dispun de bani. Ei pot ridica statiuni noi, utilate modern. Desigur, colectivele medicale pot deveni investitori asociati in obiective balneare vechi sau nou puse in valoare. Cei care au lucrat deja in strainatate si au strans anumite sume de bani pot fi factori coagulanti in jurul carora sa se adune colective medicale (medici si asistente) care sa privatizeze obiectivele balneare.

c.    Chirurgia plastica si reparatorie este inca la inceputuri pe meleagurile noastre. Ea trebuie sa explodeze in urmatorii ani, prin investitii masive, investitii ce vor fi recuperate urgent, de la clienti. Acest domeniu medical este foarte rentabil, deoarece deserveste cu precadere persoane din clasa bogata si foarte bogata, care nu ezita sa plateasca cateva zeci de mii de euro pentru o operatie.

d.    Cabinetele si clinicile cu tratamente alternative (homeopatice, naturiste, acupunctura, aromoterapie, bioterapie etc.) vor cunoaste o dezvoltare exploziva datorita aprobarii lor prin Legea privind organizarea si functionarea activitatilor si practicilor de medicina complementara/alternativa,din mai 2007. O parte din serviciile medicale alternative sunt decontabile din bani publici, fapt ce ajuta la dezvoltarea lor. Lista anexa la aceasta lege cuprinde circa 50 de domenii in care pot deschide cabinete chiar si persoanele care nu au calificarea de medic, dentist sau farmacist, ci numai un curs de pregatire (bioenergoterapie, cristaloterapie, yoga, etc.). Astfel de cabinete pot fi o afacere chiar si pentru persoane cu capital mai modest, dar cu inzestrare naturala si un curs de scurta durata. Sedintele de terapie se pot organiza si intr-o camera din apartamentul sau casa proprie.

 

Consideratii si concluzii

 

O piata de peste un milion de clienti!

 

In ultimii ani, tot mai multi romani prefera sa apeleze la serviciile medicale din sistemul privat. Principalul motiv il reprezinta siguranta ca pacientul va fi tratat cu respect, in conditii decente si ca se afla pe mana unora dintre cei mai buni specialisti in domeniu. De asemenea, datorita concurentei existente in sistemul medical privat, pacientul poate fi sigur ca beneficiaza de aparatura moderna, ca nu pierde timp si ca i se acorda toata atentia necesara. Un inconvenient poate fi reprezentat de preturile putin mai ridicate decat in cazul policlinicilor cu plata. Principala motivatie a medicilor de a lucra in spitalele private este aceea de a castiga bani albi in locul celor negri. Paradoxal, in multe cazuri, este mai convenabil sa te internezi la un spital particular decat sa “ fii atent “ cu personalul medical de la o unitate publica, spun unii specialisti. Alti specialisti considera ca, in momentul de fata,clinicile particulare nu sunt pregatite pentru a face fata cazurilor serioase. Interventiile chirurgicale de mare complexitate, tratamentele minutioase  nu pot fi facute decat in cadrul spitalelor de stat. Cu alte cuvinte, dupa unii medici, clinicile private nu reprezinta o solutie decat in cazul in care pacientul sufera de o afectiune mai putin grava. Dincolo de aceste pareri exista o realitate sigura: sectorul medicinei private este in continua crestere.

 

2.    Holding servicii si comert

 

Concentrarea mai multor servicii adiacente in acelasi corp de cladire sau, cel putin, pe aceeasi strada, asigura posibilitati sporite de castig si avantaje pentru clientii care nu trebuie sa hoinareasca prin tot orasul, in cautarea serviciilor fractionate. De exemplu, multi romani tin in casa animale de rasa (mai ales caini si pisici), animale exotice (broaste testoase, maimute etc.), pasari cantatoare sau de frumusete (canari, perusi, papagali etc.), pesti de acvariu si alte vietati. Pentru intretinerea acestora, pasionatii alearga de colo,colo, cheltuind timp, bani si energie. Cum ar trebui sa arate o afacere completa (si foarte rentabila!) din acest domeniu? In acelasi imobil sau pe aceeasi strada, sa existe cabinet de medicina veterinara, farmacie veterinara, magazin specializat in hrana pentru animale si pasari de apartament, magazin specializat in achizitionarea si revanzarea animalelor si pasarilor din aceste categorii, magazin de vanzare a accesoriilor necesare pastrarii si cresterii acestor animale si pasari (custi, colivii, acvarii, lese, oase de plastic, carabiniere de lese, sisteme de hranire automata, carti si brosuri despre cresterea si intretinerea “ prietenilor necuvantatori “ etc.). E rentabila o astfel de concentrare lipsita de concurenta, dar bazata pe stransa colaborare? E foarte rentabila! Omul pasionat trece din cabinet in cabinet, din magazin in magazin, cumparand ceea ce i-a recomandat medicul veterinar dar si ceea ce descopera la fata locului. Acelasi tip de concentrare poate fi aplicata la cabinetele medicale si farmaciile umane, la multe alte holdinguri. Functie de interesul si fantezia dumneavoastra, veti cauta si veti gasi cele mai potrivite metode de asociere pentru a crea holdingul de satisfacere completa a mecesitatilor dintr-un domeniu.

Sfarsitul celei de-a sasea parti.

 

Succes!

 

Daniel Serbanica,

Viitor om de succes si prosper impreuna cu dumneavoastra!

Succesul se invata ! – partea a zecea

 

Creativitatea si moralitatea – factori de succes!

 

MOTTO:

“ Creativitatea fara moralitate nu are nici o importanta! “

 

1-    Creativitatea

Dragi cititori, va puteti imagina o societate fara creatori originali? Nimeni n-ar mai descoperi sau inventa ceva. Toata lumea s-ar multumi cu munca reproductiva din momentul aparitiei pe Terra. Oamenii ar fi ca trasi la xerox, cu aceleasi performante intelectuale si fizice. Nimeni n-ar mai cauta raspunsuri la marile intrebari care ne framanta pe noi: Cum am aparut pe Terra? Cine sunt nevazutii inspiratori ai civilizarii noastre? Incotro ne indreptam? etc.

Datele oferite de mai multe stiinte ( antropologie, arheologie, istorie, genetica, anatomie etc. ) ne demonstreaza clar ca oamenii terrani au evoluat din salbaticia bestiala din urma cu zeci de milenii catre actualul nivel de dezvoltare si continua sa evolueze din ce in ce mai rapid. Motorul acestei evolutii este compus din cunoastere stiintifica si creativitate utila. Marele dictionar al psihologiei Larousse defineste creativitatea ca fiind capacitatea de a produce noi opere, de a dobandi noi comportamente si de a gasi noi solutii la problemele vietii.

Cercetatorii romani constata ca a crea inseamna sa produci ceva nou in raport cu ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Noutatea este evaluata dupa gradul de originalitate. Cota de originalitate este distanta dintre produsul nou si ceea ce preexista ca fapt cunoscut si uzual in domeniul respectiv. Talentul, despre care am vorbit deja, corespunde creativitatii de nivel superior.

Toti oamenii dispun de potential creativ, dar nu de acelasi nivel.Savantul C.W. Taylor a facut urmatoarea clasificare a nivelurilor creativitatii:

–       Creativitatea de expresie – intalnita mai ales in teatru;

–       Creativitatea procesuala – tine de originalitatea cunoasterii;

–       Creativitatea de produs  manifestata in descoperiri;

–       Creativitatea inovativa materializata in inovatie;

–       Creativitatea inventiva, autoare a inventiilor;

–       Creativitatea emergenta care consta in descoperirea sau punerea in actiune a unui principiu care revolutioneaza un intreg domeniu al cunoasterii, artei etc. Exemple: Teoria evolutionista a lui Charles Darwin, Teoria relativitatii a lui Einstein, Teoria sonicitatii a lui Gogu Constantinescu etc.

Ce trebuie sa retinem despre creativitate?

a)    Ea este motorul evolutiei cunoasterii si activitatii umane.

b)    De regula, creativitatea este mai ridicata la persoanele cu un grad ridicat de originalitate.

c)    Originalii extremi sunt non-conformisti, fapt pentru care pot pune problemele si altfel decat marea masa. Daca masa populara nu este pregatita pentru inventia sau descoperirea originalului creator, el poate sfarsi rau, cum li s-au mai intamplat lui Giordano Bruno si altor savant din perioada medievala. Reactii similare au fost la adresa teoriei darwiniste. Dupa un timp, oamenii se invata cu noutatea si n-o mai privesc ca pe un atentat la siguranta lor.

d)    Toti putem deveni creatori originali, daca ne activam gene pozitive si studiem cu pasiune domeniul de activitate care ne place. Nimeni nu poate fi creator original in toate domeniile de activitate umana. Cu cat ne concentram mai mult pe domeniul nostru, cu atat avem sanse sa descoperim si sa inventam ceva nou si util.

e)    Oricat ar parea de ciudat, trebuie sa fii creator original sau genial pentru a pune mari intrebari din anumite domenii si a le cauta raspunsurile. Nu oricine poate intreba ceva de valoare. De pilda, eu nu stiu ce sa intreb despre IT, deoarece nu ma pasioneaza domeniul. Daca liderii politici ar intelege ca nimeni nu le poate sti pe toate, am trai mult mai bine. Regula Omul potrivit la locul potrivit ar impune meritocratia si normalitatea in framantata noastra natiune.

f)     Creativitatea este sustinuta de intregul sistem psihic uman, incepand de la simplele senzatii, pana la gandire si imaginatie. Ca atare, perfectionand parti din sistemul psihic, asa cum am invatat pana acum, perfectionam si creativitatea. N-am invatat in zadar psihicul uman. L-am invatat pentru a-i spori creativitatea si eficienta activitatii, conditii necesare realizarii profesionale ori in plan stiintific.

g)    Toti oamenii terrani sunt obligati de legile evolutiei si progresului sa-si perfectioneze creativitatea prin studiu si munca concreta. De ce sunt obligati? Deoarece toti trebuie sa contribuim la progresul umanitatii terrane, nu numai talentele de exceptie, respectiv, geniile. Geniile isi fac datoria constiincios, asa cum vedem din multiplele inventii si descoperiri aparute zilnic. Noi preluam rezultatele muncii lor si le adaptam la specificul activitatii noastre. Daca n-as fi citit si studiat lucrarile unor personalitati geniale, n-as fi putut scrie acest serial de arta succesului in viata. Nu putem sta cu bratele incrucisate, asteptand ca geniile sa ne faca fericiti pe toti. Fiecare trebuie sa invatam si sa cream cat mai bine si mai mult, pentru a atinge succesul si fericirea.

 

2-    Moralitatea

Dragi amici, moralitatea este o conditie esentiala a progresului uman si un scut impotriva necazurilor produse de diferente de opinii. Ea se compune din totalitatea normelor de conduita umana prescrisa de obste, transmisa oral sau in scris si insotite de pedepse morale, aplicate de membrii comunitatii afectate de incalcarea lor. Morala s-a nascut inaintea dreptului, in zorii civilizatiei umane terrane actuale. Folosesc mereu termenii umanitate terrana, civilizatie terrana etc. pentru a va atentiona ca, in mod sigur, nu suntem singurele fiinte rationale si civilizate din galaxia noastra, Calea Lactee.

Morala s-a dezvoltat gratie unor reformatori curajosi si s-a impus mai puternic decat normele de drept. Chiar si societatea umana terrana din urma cu 10 milenii poseda norme simple de morala, cum ar fi interzicerea incestului, fratricidului, paricidului si genocidului, interzicerea violentelor intergentiale si intertribale, obligarea tuturor la munca in folosul comunitatii etc. Pedepsele din vechime erau mult mai aspre decat acum. De regula, vinovatul era exclus din obste si murea in singuratate. Asa s-a dezvoltat sentimentul fortei obstesti, sentiment pe care niste iresponsabili vor sa-l inabuse sub un val de imoralitate, egoism si iresponsabilitate.

Morala strabunilor  era aspra si curata, incat Herodot observa ca geto-dacii “ sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci “. Ea patrunsese atat de adanc in mase, incat nu mai era nevoie sa fie impusa cu pedepse grave, cum era ostracizarea practicata la greci. Geto-dacii scriau putin, cu alfabetele latin si elen, dar si-au incifrat regulile de morala in proverbe si zicatori. Astfel, ele au trecut mileniile pana in zilele noastre. Va reamintesc doar cateva:

–       Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! ( regula )

–       Prostul nu-i fudul, daca nu e prost destul. ( sanctionarea ingamfarii ).

–       Decat cu un prost la castig, mai bine cu un destept la paguba ( regula ).

–       Copiii sunt lumina ochilor.

–       Fata care nu-i fecioara e femeie de ocara ( sanctiune ).

–       Lenea e cucoana mare, care n-are de mancare.

–       Sa nu ridici ochii, nici mana asupra parintilor tai!

–       Sa nu furi nici macar prin atingerea unui lucru!

–       Sa nu ucizi decat pentru a te apara pe tine sau neamul tau!

–       Banul e inselator, dar Dumnezeu e drept.

–       Nu interzice nimanui sa-si divinizeze zeii sai!

–       Norocul e rar, dar munca e sigura.

–       Nu risipi vorbele inainte de a le gandi!

–       Nu te lasa robit de nimeni!

–       Cine se imprumuta ajunge rob.

–       Un barbat poate avea o singura femeie, iar o femeie un singur barbat ( regula impotriva poligamiei si poliandriei ).

–       Respecta si asculta pe cei mai batrani, caci stiu mai multe!

–       Nu cauta cearta cu nimeni!

–       Prietenul la nevoie se cunoaste.

–       Ajutorul dat la nevoie este mai puternic decat orice dar obisnuit.

–       Cine este sanatos si bun de munca e destul de bogat.

–       Minciuna are picioare scurte, dar adevarul iese ca uleiul deasupra apei.

–       Chiar daca gaina vecinului ti se pare curca, nu sari parleazul!

–       Lenesul mai mult alearga si scumpul mai mult pagubeste.

–       Decat cu o punga plina, mai bine cu un prieten bun.

–       Masoara de zece ori si taie o data!

Va dati seama ca nu pot reproduce miile de proverbe romanesti, mostenite atat de la geto-daci, cat si de la rudele lor romane. Ele reglementau aproape toate relatiile dintre oameni in mod corect. Chiar si dupa decaderea moralei din Imperiul Roman, geto-dacii au continuat sa se comporte conform normelor de morala mostenite din strabuni.

De ce este atat de importanta morala?

–       Morala uneste intregul popor prin aceleasi credinte etice si aceleasi reguli de convietuire. Ea da puterea obstii de a se apara de imoralii care ar vrea sa abata cursul ascendent al evolutiei.

–       Morala obliga fiecare cetatean sa-i respecte normele, de frica oprobiului public sau a unor pedepse mai aspre. Exemple de pedepse aplicate in comunitatile daco-romane pana in zilele noastre:

• Fata dovedita ca nefecioara in noaptea nuntii este legata de o grapa si trimisa la parintii ei.
• Barbatii adulterini sunt dezbracati la piele, unsi cu catran, dati prin fulgi de pasare si purtati cu latul de gat prin sat. Concomitent, sunt loviti sa strige Cine-o mai face ca mine, tot ca mine sa pateasca!
• Hotii prinsi sunt batuti la sange si determinate sa strige Jur ca n-o sa mai fur!

Prin anii ’50-’60 aceste pedepse se mai aplicau, asigurand curatenia morala. Valul de imoralitate venit dinspre Vest ne-a afectat cateva generatii.

–       Morala de nivel national priveste relatiile dintre lideri si cetateni. Stiintele din ultimii 200 de ani ne-au ajutat sa facem un mare salt in cunoastere, dar nu si in morala. Ca orice element din psihologia sociala, morala a ramas in urma fata de conditiile de viata moderne. Asa se face ca mai avem lideri cu obiceiuri gangsteresti, ca furtul, inselaciunea si coruptia ne sugruma. In momentul in care jurnalistii americani au demonstrat ca George Bush si Tony Blair au mintit ca niste borfasi de rand, pornind un razboi injust impotriva Irakului, mi-am spus ca suntem pe marginea prapastiei. In politica, nu mai exista nici morala, nici drept, nici limite sigure pentru viata noastra pasnica.

–       Morala este un factor de progres al intregii umanitati terrane, fapt pentru care trebuie impusa, cu sanctiuni mai drastice din partea obstilor. In aceasta directie, parerile difera de la natiune la natiune. Asiaticii sunt mai severi in aplicarea normelor de morala: homosexualii sunt ucisi, hotilor li se taie o mana, indivizii care incalca normele de curatenie publica sunt obligati sa poarte o inscriptie de tipul Sunt un mizerabil ( murdar ), adulterul femeii este pedepsit cu moartea etc. Europizii au eliminat pedepsele infamante si inumane din regulile morale, lipsindu-le de forta coercitiva. Nici un european nu a codificat inca normele principale de morala, astfel ca au aparut multe bajbaieli si abateri.

–       In mod normal regulile de morala internationala trebuie introduse in Statutul ONU si insotite de pedepse clare: embargou, intreruperea relatiilor diplomatice, interventie armata etc. In prezent, puterea armata dicteaza relatiile internationale. SUA si-a permis sa incalce in mod repetat normele ONU si hotararile Consiliului de Securitate, fara a fi sanctionata in vreun fel. Protejatul SUA, Israelul, si-a procurat arma nucleara cu incalcarea normelor ONU din domeniu si incearca sa determine un nou razboi nuclear, incepand de la un conflict local cu Iranul.

In concluzie, morala ne este la fel de necesara ca aerul. Regresul Romaniei din ultimii 31-32 de ani s-a datorat incalcarii normelor de morala, atat de catre lideri, cat si de catre multi cetateni. Socialismul romanesc, instalat dupa desprinderea de URSS ( aprilie 1964 ), a avut sansa de a oferi o viata mai buna majoritatii covarsitoare a populatiei. El a fost distrus de imoralitati de tipul pile, nepotism, cultul personalitatii, promovarea non-valorilor, lipsa meritocratiei si multe alte rele cunoscute de generatiile mai in varsta.

Amicii mei cititori, ati inteles de ce folosesc mereu sintagma creator-moral? Una fara alta din valori nu are importanta. Ele trebuie unite in personalitatea fiecarui cetatean, incat sa facem primii pasi catre o societate a viitorului, un fel de societatea creatorilor morali. Eu scriu in acest spirit, deoarece cred ca numai un nou tip de societate, al saselea, ne poate salva de la distrugere. Cu mana pe inima, va chem cinstit sa devenim din ce in ce mai multi dintre noi creatori si morali,caci suntem extrem de putini cei care nu actioneaza conform legii efemere Traieste clipa! Impreuna, putem fauri noul tip de societate.

 

3-    Povesti moralizatoare

Fenomenul Himalaya

La poalele muntilor Himalaya, cei mai inalti munti din lume, trei turisti dornici de a urca pe cel mai inalt varf contemplau inaltimile; erau coplesiti de stancile semete, de dificultatile pe care le anticipau, dar doreau cu orice pret sa ajunga pe varful cel mai inalt.Uitandu-se pe harta, au inceput sa discute despre strategia de a urca. In aceasta privinta, nu puteau cadea de acord. Unul dintre ei, mai ambitios din fire, dorea sa urce varful dintr-un singur efort, pe o cale mai abrupta dar mult mai rapida. Ceilalti doi se gandeau sa aleaga panta mai lina, dar care le-ar fi luat mult mai mult timp. In final, se despartira, fiecare pe drumul ales.

Cel cu firea ambitioasa isi pregati cu grija un rucsac imens in dimineata zilei urmatoare. Incarca o mare cantitate de provizii si echipament, astfel incat, desi era un tip voinic, tot simtea greutatea excesiva in spate. Se uita la stancile abrupte din fata sa, si isi spuse ca isi doreste prea mult sa ajunga la visul sau, si asta intr-un timp foarte scurt. El nu avea rabdare; el stia ca va reusi. Isi spunea asta in fiecare zi. Avea o vointa fantastica si se pregatise din greu, atat fizic, cat si mental. El stia ca poate urca orice stanca, oricat de abrupta, indiferent de greutatile pe care le-ar fi intalnit si indiferent cat de mare era greutatea din spatele lui. Asa ca incepu urcusul. Efortul era imens, rucsacul greu, stancile taioase. Merse cateva zile, pana cand o furtuna il invalui din toate partile si se prabusi in gol, rostogolindu-se la vale. Se trezi din amorteala si din soc, se uita in jur si isi spuse ca trebuie sa se intoarca in vale; nu mai putea continua. Nu astazi. Mai mult mort decat viu, se intoarse la tabara de la baza muntelui. Acolo isi refacu fortele cateva zile, dupa care facu o noua incercare. Urca un pic mai sus, dar din nou trebui sa se intoarca. Oricat incerca sa urce panta cea abrupta, la un moment dat trebuia sa abandoneze. Pur si simplu, nu putea. Era o munca de sisif. Chiar incepu sa se gandeasca ca Divinitatea nu-l mai ajuta si ca obstacolul era imposibil de trecut. Se uita in fiecare zi la varful semet pe care dorea sa-l atinga, si-i dadeau lacrimile. Simtea ca nu poate sa-si indeplineasca visul…

Intre timp, ceilalti doi turisti, care alesesera calea mai lenta dar mai sigura, hotarasera sa mearga impreuna. Urcusul era greu, rucsacele grele, dar erau impreuna. La sfarsitul zilelor lungi se opreau, instalau corturile si povesteau in fata focului de tabara. Uneori se intalneau cu alti turisti – unii urcau, altii coborau. Cand venea noaptea, isi instalau corturile impreuna, se ajutau reciproc si cele cateva ore inainte de somn erau petrecute impartasind impresii, informandu-se cu privire la cele mai bune trasee de urcat si mai ales cunoscand turisti din alte tari, cu limbi, obiceiuri si credinte diferite. Deja, calatoria lor lua aspectul unei calatorii spirituale, pentru ca era o placere sa afle cum traiesc alte popoare, ce povesti de viata au ceilalti si ce valori ii calauzesc. Cum s-ar spune, “ drumul devenise mai important decat destinatia “. Din loc in loc, pe Himalaya, sunt amenajate tabere mari. Aici cei doi amici calatori puteau sa isi faca provizii de mancare, sa lase o parte din echipamentele vechi si sa faca rost de altele. Nu trebuiau sa duca tot echipamentul in spate, precum facea primul calator. Pe munte, ai nevoie de un anumit tip de echipament cand mergi prin padurea de la poale, dar pe masura ce se apropiau de varf, peisajul devenea pietros, si aveau nevoie de alt fel de incaltari, de corzi de alpinism si de haine mai groase. Cateva sute de metri mai sus, au intrat in zona zapezilor. Aici erau taberele de mare altitudine, unde au putut sa schimbe echipamentul de munte cu cel pentru mers pe teren alunecos si pe zapada. Pana si alimentele erau diferite acum, special pentru aceste altitudini. Uneori au trebuit sa petreaca mai multe zile intr-o tabara, pentru a-si ingriji sanatatea.

Intr-o zi, cei doi se trezira si, privind varful care acum se afla la mai mare apropiere de ei, incepura sa mediteze. Nu mai erau aceiasi oameni care plecasera de la poalele muntelui; erau mai rezistenti la furtuni si la dificultatile de pe munte, erau mai intelepti, se imbogatisera sufleteste din povestile pe care le auzisera de la turistii cu care se intalnisera pana aici, si chiar echipamentul lor era total diferit de cel cu care incepusera urcusul. Erau niste oameni noi, cu abilitati noi, adaptate noilor situatii. Pornira din nou spre varf, insa incepura sa observe o schimbare: in partea superioara a muntelui se intalneau cu mai putini turisti, pentru ca erau putini cei care ajunsesera pe aici. Uneori petreceau noaptea singuri. Aerul era mai rarefiat si greu de respirat, furtunile mai puternice, taberele permanente mai mici si la distante mai mari.

Intr-o seara, in fata focului, unul dintre cei doi spuse ca nu mai doreste sa urce in continuare; stia ca poate urca pana sus, stia ca poate face fata, dar ducea lipsa oamenilor cu care se intalneau, a povestilor la lumina focului. Varful era neospitalier si oricum peisajul unde erau ei era superb. Celalalt calator se opuse; el vroia cu orice pret sa ajunga in varf; asta era scopul sau final si motivatia sa de la inceput. Cei doi calatori incepura sa discute in contradictoriu, dar primul era hotarat sa nu mai urce; pentru el, varful cel semet nu mai constituia un obiectiv; pana la urma, oricand putea sa urce pe el, pentru ca era aproape. Dar el valoriza mai mult peisajele de unde erau ei si experienta de a povesti cu cei care treceau pe acolo. In final, cei doi calatori isi luara ramas bun, si ultimul pleca spre varf. A merge pe drumul tau e greu; aerul rarefiat, putini oameni se aventureaza pe cele mai inalte varfuri. Calatorul ducea dorul prietenilor de pe munte, dar in fiecare zi se uita la varful care era mai aproape si mai aproape, si isi spunea ca mai are putin. Intr-o zi, puse piciorul pe cel mai inalt varf din lume; senzatia de implinire era plenara. Se uita in jurul sau si isi spunea ca “ visul i-a devenit realitate “. Da, el era invingatorul! Reusise. Contempla peisajul multe ore. Curand insa, sufletul sau incepu sa fie cuprins de tristete. Se gandi ca, acum, de vreme ce urcase pe cel mai inalt varf si isi atinsese obiectivul, ce urma sa faca? Nu mai era pe lume un varf mai inalt ca acesta. Nu mai era nici un vis de indeplinit. Brusc, nu mai gasea un alt obiectiv mult mai grandios decat acesta pe care tocmai il atinsese. Brusc, incepu sa se simta neimplinit. Avea tot ce-si dorea si totusi…nu mai era nimic altceva de cucerit. Era de ceva zile in varf, vedea rasaritul si apusul din cel mai inalt punct din lume, si totusi nu se simtea bine. Ii era dor de ceilalti oameni, de serile in fata focului. Cu sufletul ranit, hotari intr-o dimineata sa plece inapoi. Nu stiu nici azi daca si-a respectat hotararea sau daca tentatiile inaltimilor l-au determinat sa ramana pe varf.

Metafora Himalaya este o poveste esentiala de viata. In psihoterapie, povestile sunt probabil cele mai puternice metode de a sugestiona pe cineva si de a-l introduce intr-o usoara transa hipnotica. Povestile par nevinovate, dar de fapt determina o deschidere a subconstientului si o evitare a constiintei rationale. Povestile se spun copilului din noi. Sunt sigur ca, citind povestea, ati vazut in fata ochilor mintii pe cei trei calatori. Cred ca ati putea preciza si forma sau culoarea echipamentului lor; ati asistat alaturi de ei la un rasarit de soare pe cel mai inalt varf din lume si acum puteti inca simti caldura focului de tabara sau auzi suieratul furtunilor de pe munte. E o experienta pe care nu o veti mai putea uita. Ea devine o experienta traita in imaginar si creste numarul de optiuni pe care le puteti genera in viata voastra.

Nu voi preciza morala povestii; fiecare se poate imbogati din ea functie de nivelul propriu de intelegere. Suntem calatori prin viata. Povestea aceasta vorbeste despre obiectivele intermediare, necesar a fi atinse inainte de obiectivul final, si pune intrebarea: Oare obiectivul final e chiar atat de important a fi atins?

Daniel Serbanica

Viitor om de succes impreuna cu dumneavoastra!

Succesul se invata! – partea a noua

MOTTO:

“Caracterul fara inteligenta poate multe, insa inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic!“ – Marcus Tullius Cicero

 

Toti oamenii au caracter, dar numai putini dintre ei pot afirma cu mana pe inima ca au caractere puternice, integre si curate, de oameni culti si cinstiti. Daca macar 30% dintre cetateni ar poseda caractere curate si culte, noi am fi primul stat din lume in care relatiile sociale nu ar mai afecta viata nimanui. Nu le avem, cum nu le au nici macar cele mai avansate natiuni, fapt pentru care suferim de injustitie si de lipsa de meritocratie.

Prin caracter intelegem ansamblul trasaturilor esentiale si calitativ specifice care se exprima in activitatea omului in mod stabil si constant. In sens restrans, caracterul poate fi definit ca o totalitate de trasaturi esentiale si stabile derivate din orientarea si vointa omului. Caracterul ne scoate in evidenta ca personalitati originale, cu individualitate psihologica clara.

Caracterul este compus din mai multe trasaturi catacteriale pozitive si negative, care determina un mod constant de manifestare a omului in familie si societate. Daca stim principalele trasaturi caracteriale ale unui om, putem prognoza cum va reactiona la diversi stimuli. De exemplu, un curajos se va comporta temerar in orice situatie, dupa cum un las se va teme si de umbra lui. Un lenes isi va schimba caracterul cu mare greutate, un om politic necinstit va minti mereu, iar un harnic nu va putea lenevi nici daca ar vrea.

Ati inteles ca trasaturile caracteriale nu sunt intamplatoare, nici cu actiune sporadica in personalitatea unui om? Ele sunt adevarate tipare de viata stabila, pozitiva sau negativa, care se manifesta constant in comportamentul si faptele omului. Un altruist va fi mereu altruist, chiar daca sufera deziluzii in acest domeniu. La fel, un agresiv se va comporta violent in orice imprejurare, chiar si cu persoanele indragite. Un tip perseverent va actiona indarjit pentru atingerea scopului propus, fara sa-i pese de greutati si de sugestii negative. E clar de ce putem sti dinainte cum va reactiona un om la anumiti stimuli?

1.    Sa ne formam caractere pozitive, de succes!

In acest capitol, vom invata sa ne pozitivam caracterele, incat sa avem destine pozitive.

Caracterul se formeaza din copilarie si pana in a doua tinerete situata intre 40-60 de ani. Experimentele genetice au demonstrat ca genomul uman este programat pentru circa 200 de ani de viata. Ca atare, dupa 60 de ani, urmeaza perioada de creativitate matura, care tine pana in jurul a 90-100 de ani, cand incepe batranetea generatiilor noastre.Cei mai tineri vor trai peste suta de ani in mod obisnuit.

In primii ani de viata, copiii copiaza nediscriminator trasaturile caracteriale observate la parinti, rude sau alte persoane din anturajul stabil. Ei sunt prea mici sa discearna intre bine si rau, permis si interzis, moral si imoral etc. Daca parintii nu actioneaza pentru a le interzice defectele de caracter, ei le vor dezvolta ca pe ceva natural si normal. Ati observat astfel de situatii in cetele de nomazi si in gruparile infractionale: copiii fura, injura, beau alcool, se manifesta violent etc.

Familia pune bazele caracterului copilului. Daca pune bazele unui caracter pozitiv, copilul va fi o personalitate pozitiva, deoarece regulile invatate in copilarie nu se uita niciodata. Daca familia sovaie caracterial si copilul creste cu lacune sau defecte de caracter. Infractiunile si faptele imorale din societatea noastra demonstreaza ca multi copii din urma cu 3-4 decenii au fost educati in spiritul compromisurilor morale, fricii de autoritate, lipsei de idealuri inalte, lasitatii si altor rele. Oranduirea comunista ideala a fost distrusa de lideri comunisti cu caractere murdare. Ea nu mai poate fi refacuta, cum viseaza unii nostalgici si va deveni un episod din istoria umanitatii terrane.

Ce se intampla cu persoanele care au primit din familie defecte de caracter, cum ar fi lasitatea, hotia, compromisul moral, agresivitatea, lenea, misticismul etc.? Ele se pot târâ toata viata sau, daca nimeresc un psiholog bun, pot fi salvati. Aceasta incerc eu sa fac cu aceste articole de psihologie aplicata: sa ofer niste informatii si reguli oamenilor necajiti ca ei sa-si faca un trai mai bun, prin perfectionarea personalitatii, in general si a caracterului, in special.

Formarea caracterului continua din familie in scoala. Daca scoala ar fi ideala, ar transforma toti copiii in adolescenti si tineri cu caractere puternice, curate si integre. De-a lungul ultimelor doua secole, scoala romaneasca a dat astfel de caractere, din care s-au ridicat marii oameni de stiinta, cultura, arta, politica. Ne-ar trebui zeci de articole sa-i mentionez pe toti, asa ca enumar doar cateva exemple de caractere demne si puternice: Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Titulescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Victor Babes, Gheorghe Marinescu, Ana Aslan, Herman Oberth, Nicolae Paulescu, Gogu Constantinescu, George Palade, dr. Puscas, dr. Boici, Mihai Eminescu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Constantin Brancusi etc. Neamul nostru se prezinta demn in fata natiunilor surori din Statele Unite Europene. Daca am fi avut educatori mai buni si conditii economico – stiintifice mai bune, am fi oferit lumii mult mai multe modele de oameni de mare succes. Ocazia nu este pierduta. Noi trebuie sa ajutam generatiile tinere sa devina asa cum am visat mereu – personalitati cu caractere fara pata.

Al doilea dusman al caracterului curat al copiilor sunt perversiunile sexuale intalnite pe internet, prin dvd-uri sau reviste. Exacerbarea instinctului sexual la varste fragede determina fragilitate psihica si caractere sovaielnice sau chiar imorale. Mass-media romaneasca vorbeste prea mult despre sex, dupa modelul american. Aceasta determina sfarsitul prematur al copilariei si murdarirea idealurilor sentimentale ale adolescentei. Din aceasta cauza, copiii si adolescentii isi incep viata sexuala inainte de maturizarea fizica si psihica pentru astfel de acte. Parintii si scoala par depasiti de situatie. Un procent prea mare de copii si adolescenti sunt sacrificati prin aceasta metoda perversa. Daca aveti copii, vedeti cum ii educati! Ei trebuie sa invete pudoarea si rusinea de a vorbi despre sex si a-l practica anterior atingerii majoratului. Fetele se pot marita mai repede, dar aceasta inseamna intreruperea copilariei fericite si asumarea unor sarcini prea mari, ca sotie si mama.

Din punct de vedere fiziologic, caracterul reprezinta un sistem complex de legaturi reflex – conditionate (invatate) care s-au format in creier pe parcursul dezvoltarii individuale, sub influenta invataturii organizate si voluntare, precum si a celei inconstiente si involuntare. Dupa cum stiti, cele 100 de miliarde de neuroni din creier se leaga intrei ei cu sinapse prin care circula informatiile furnizate de organele de simt, de gandire, de imaginatie, afectivitate, motivatie etc. Noi gandim, actionam si ne comportam functie de aceste legaturi stabilite din momentul nasterii si pana la zi. Sa va dau un exemplu, nu? Sunteti adolescent si gasiti niste bani pierduti pe strada, impreuna cu actele neatentului. Tendinta imorala salbatica va indeamna sa-i insusiti. O legatura din creier se revolta si va aduce aminte cele invatate de la parinti Sa nu furi si sa nu-ti insusesti bunul gasit! Cu cat reflexul conditionat e mai puternic, cu atat sovaiala dispare mai rapid si duceti banii la politie.

Iata ca am aflat cum se face instruirea si educatia copiilor si adolescentilor, ba chiar si a celor mai varstnici. Mii de repetari ale unor reguli de viata normala “batatoresc cararile“ dintre neuroni cu reguli de buna purtare. Aceste carari sunt reflexele conditionate. Ele ne ajuta foarte mult in viata, deoarece ne opresc sa gresim si ne ofera comportamente model. De exemplu, in cadrul instruirii stiintifice, am invatat scrisul, cititul, tabla inmultirii, diverse teoreme etc. Aceste informatii s-au imprimat adanc in scoarta cerebrala. Educatia parinteasca si scolara ne-a creat reflexe conditionate de buna purtare. Sa nu ucizi! Sa nu furi! Sa nu inseli! Sa nu minti! etc.

Trasaturile caracteriale pot fi impartite in doua grupe mari:

A)   Trasaturi derivate din orientarea omului fata de valorile personale si sociale.

B)   Trasaturi derivate din vointa omului.

 

A)   Trasaturile caracteriale derivate din orientarea omului fata de valorile fundamentale sunt foarte importante pentru reusita in viata.

Ele formeaza un stalp de rezistenta a personalitatii, prin orientarea corecta a omului inca din copilarie. Fara ele, oamenii ar rataci ca orbii surdo-muti. Din pacate, cam multe persoane nu si le insusesc, deoarece nu le cunosc. Psihologia abia se impune ca stiinta in Romania. Cand i se vor recunoaste meritele si va actiona in mase, vom avea o natiune fericita.

Orientarea omului se face in doua planuri: planul ideologic si planul psihologic. O conceptie stiintifica ne asigura un caracter puternic, rezistent si de neinvins. Cele nestiintifice produc caractere nesigure si slabe. Posesorii lor ratacesc prin viata fara un tel precis si se multumesc cu satisfacerea instinctelor primare. Daca aceasta categorie cuprinde mai mult de jumatate din natiune, progresul este franat puternic, cum se intampla acum la noi. Noi, cei mai tineri, trebuie sa schimbam aceasta situatie. Vom discuta cum putem face aceasta, intr-un capitol viitor, poate.

Omul se orienteaza in plan psihologic prin adoptarea unor anumite atitudini fata de sine insusi, fata de altii ( familie, grup, natiune ) si fata de cel mai important proces social: cunoastere – creatie – munca. Creativitatea este atat de importanta, incat o vom analiza intr-un capitol distinct.

Fata de propria persoana trebuie sa avem o atitudine pozitiva, dar nu egocentrista. Respectul de sine, demnitatea, modestia, curajul, spiritul autocritic, mandria intemeiata, iubirea si grija moderata de sine, autoaprecierea corecta si siguranta de sine sunt trasaturi pozitive de caracter. Reversul negativ al acestor calitati este format din aroganta, abandonarea Eului, supraapreciere, timiditatea, grija excesiva fata de propria persoana, narcisism, ingamfare, neincrederea in fortele proprii, egoism, lasitate etc. Toate aceste defecte trebuie dezintegrate din personalitatea omului creator – moral si inclocuite cu calitati. Cunoasteti deja autosugestia, asa ca puteti actiona impotriva raului din propria persoana. E bine sa actionam cu formule “baterie“, ca de exemplu:

–       Eu, numele si prenumele, imi dezintegrez toate sentimentele de inferioritate.

–       Eu, numele si prenumele, sunt si voi fi un barbat (o femeie) creator si moral (creatoare si morala), intreaga mea viata mai lunga de o suta de ani.

Succesele si fericirea noastra depind de oamenii intre care traim, invatam si muncim. Din aceasta cauza, trebuie sa dezvoltam cu acestia relatii pozitive, fara a renunta la conceptiile noastre despre lume si viata. Astfel de relatii pozitive se dezvolta pe baza unor orientari pozitive din caraterul nostru: sociabilitatea, sinceritatea, simpatia, compasiunea, spiritul colectiv, solidaritatea de grup, spiritul combativ, corectitudinea in relatii, cinstea, tactul, delicatetea, toleranta, empatia, respectul reciproc si altele. De regula. astfel de calitati ne atrag simpatia oamenilor din jur, fapt pentru care e bine sa le insusim, cu ajutorul constientizarilor, invatarii conditionate si autosugestiei.

Atitudinea fata de cunoasterea stiintifica, creatia originala si munca reproductiva ne spune multe despre caracterul unui om. Progresul fiecarei comunitati si a intregii omeniri terrane depind de cunoasterea stiintifica a lumii, de creatia de bunuri materiale si de valori spirituale, de munca reproductiva serioasa si tenace. Fiecare putem adopta trasaturi caracteriale pozitive sau negative fata de aceste valori, trasandu-ne un destin pozitiv sau negativ. Din nefericire, cam multi romani refuza cunoasterea stiintifica a lumii noastre, din lene sau din cauza intoxicarii mistice. Aceasta este o cauza pentru care progresam atat de incet si taram dupa noi balastul salbaticiei din urma cu 2000 de ani. Pseudo – intelectualul este cel mai demn de dispret dintre cetateni. El este considerat intelectual, datorita diplomei obtinute in mod dubios si cere celor cu studii inferioare sa-l asculte. Asa se perpetueaza frana mistica, falsa democratie, falsele idealuri etc. Natiunea noastra poate fi salvata numai de intelectuali veritabili. Vom ridica la putere tineri inteligenti, culti, civilizati, demni, cinstiti si curajosi. Ei vor schimba mizeria din tara cu un model curat de societate, in viitorul apropiat (2-3 decenii).

Mediocrii corupti care ne conduc de 23 de ani trebuie schimbati cu intelectuali veritabili, creatori si morali, chiar geniali, daca va fi posibil. Acestia vor organiza societatea pe baze stiintifice, vor elimina misticismul, perversiunile si vulgaritatea din viata publica, ne vor organiza pentru un efort comun de rupere a legaturilor cu trecutul retrograd si perimat.

B ) Trasaturile de caracter care deriva din vointa omului sunt urmatoarele:

–       Energia volitiva se exprima in hotararea, curajul si spiritul de initiativa cu care omul actioneaza pentru atingerea scopurilor propuse. Un om cu caracter hotarat ia rapid decizia de actiune si o pune imediat in practica. Caracterele sovaielnice palavragesc mult, dar nu iau hotarari de calitate, nici nu se angajeaza in executarea lor. Acest defect de caracter ii face sa devina ratati. Daca priviti in jur, vedeti destui care au promis multe, dar n-au facut nimic demn de luat in seama.

–       Curajul de a avea scopuri curate si a actiona tenace pentru atingerea lor indica un caracter puternic, activ si moral. El izvoraste din curajul de a gandi fara oprelisti inutile, fara limite politico-religioase ori alte conditionari salbatice. Din nefericire, avem cam multi cetateni lipsiti de curajul opiniilor si al actiunilor pozitive. Ei se lasa manipulati de dusmanii natiunii noastre, tacand in mod las, desi interesele nationale sunt afectate ( implicit si cele personale ). S-a ajuns ca oameni culti dar fricosi sa fie dominati de mediocrii corupti si tupeisti.

Spiritul de initiativa, ca latura a energiei volitive, se exprima intr-o atitudine novatoare fata de creatie si munca, atitudine sustinuta de orientarea pozitiva a caracterului. Acest spirit este inspiratorul multor creatii originale si a averii ce rezulta din ele. Nici la acest capitol nu stam grozav. Pe timpul socialismului, majoritatea populatiei era educata pentru a executa ordinele date de lideri. Libera gandire si libera initiativa erau limitate clar, incat majoritatea populatiei se complacea in pozitia de executanti. Tranzitia catre capitalism a trezit spiritul intreprinzator in mai multi oameni, insa liderii nationali i-au ingradit cu legi proaste, incat multi s-au lasat pagubasi. Daca macar 20% din populatie ar fi formata din patroni romani, natiunea noastra ar duce-o bine.

Legile de tranzitie catre capitalism au fost facute in favoarea marilor trusturi transnationale, fapt pentru care avem putini patroni romani si mai multi angajati la patroni straini, dar nu destui. Avem aproape 5 milioane de pensionari inactivi si aproape un milion de someri. In socialism, erau 3,4 contribuabili pentru un pensionar, iar acum avem mai putin de 0,85 contribuabili la un pensionar. Cetatenii din sfera productiva sunt prea putini sa poata sustine intreaga natiune. Ei ar trebui sa fie mai mult de 30% din populatie. Functionarii platiti sa instruiasca si sa ajute romanii in libera initiativa nu si-au facut datoria iar coruptia macina milioane de oameni nevinovati. Imprumuturile externe facute pentru consum greveaza viitorul natiunii romane. Noi, cei mai morali si creatori, trebuie sa schimbam aceasta stare negativa, incepand de la stimularea spiritului de initiativa in generatiile tinere. Fiecare om, chiar si multi pensionari, pot aborda afaceri marunte dar multe, incat sa ne producem tot ce ne trebuie si sa exportam produse manufacturate (scriu despre libera initiativa in serialul “ Sa facem avere!“).

Fermitatea caracterului se exprima in puterea vointei si in perseverenta cu care omul isi urmareste scopurile propuse. Statisticile arata ca majoritatea romanilor sunt inteligenti si destul de culti pentru a duce o viata buna. Ei incep multe lucrari rentabile, dar nu toti persevereaza pentru a le fructifica. Prea multi au abandonat pur si simplu munca in tara si au plecat prin Europa, in cautarea norocului. Asa se face ca avem aproape trei milioane de hectare de pamant nelucrate, care ar putea produce pentru consumul intern si pentru export. Cine sunt vinovatii, liderii care n-au instruit populatia ori lenesii care si-au abandonat pamantul?

Industria agro-alimentara ne va scoate din saracie, daca tot mai multi romani se vor apuca de ramurile rentabile din munca pamantului: pomi si arbusti fructiferi, vita de vie de masa, legume de sera si solarii, plante medicinale, trufe si fructe de padure. Cei cativa actionari ai firmei din Topoloveni care exporta in intreaga lume magiun, dulceata de gutui si marmelada sunt o proba ca se poate.

Gradul de organizare al caracterului se exprima in trei insusiri de care avem neaparat nevoie: stapanirea de sine, spiritul de disciplina si increderea in fortele proprii.

• Stapanirea de sine rezida in organizarea perfecta a vietii psihice interioare, autocontrolul si autoreglarea permanenta a emotiilor, sentimentelor, gandurilor, imaginatiei, vorbirii si faptelor. Ea se obtine prin invatare de tip pavlovian si autosugestii pozitive, in familie, in scoala si in societate. Copiii se nasc fara stapanire de sine, la fel ca puii animalelor (tipa, urla, isi fac necesitatile pe ei etc). Parintii intervin cu masuri de invatare a stapanirii de sine din ce in ce mai complexe, folosind recompensele si pedepsele. Cu cat parintii sunt mai severi, cu atat copiii si adolescentii capata o mai puternica stapanire de sine. Daca n-ati beneficiat de o educatie adecvata, va puteti dezvolta stapanirea de sine prin invatare constienta si cu o formula de autosugestie de tipul Eu, numele si prenumele, sunt calm si stapan pe mine in toate situatiile. Stapanirea de sine este necesara tuturor, dar mai ales celor care vor deveni lideri si pedagogi.
• Spiritul de disciplina se manifesta in atitudinea constienta a omului fata de obligatiile pe care le are in familie, grup social si natiune. Toti beneficiem de foloasele de a trai in societatea umana, nu singuratici ca fiarele. In replica, fiecare suntem datori familiei si societatii cu anumite servicii, incepand de la comportarea corecta pe strada si pana la plata la timp a impozitelor si taxelor. Disciplina muncii este hotaratoare pentru nivelul de trai al tuturor natiunilor. Disciplina de fier este garantia cea mai sigura a succesului material si spiritual. Sa ne uitam la Germania si Japonia de la care sa invatam organizarea si tenacitatea!
• Increderea in sine (in fortele psihice si fizice proprii) este o calitate caracteriala de maxima impportanta pentru atingerea succesului, inclusiv in plan sentimental. Ea ne ajuta sa ne stabilim corect scopurile de atins in viata si ne sustine sa le atingem. Increderea in sine ne ajuta sa depasim mari necazuri si esecuri, deoarece ea “scrie“ in subconstient. Eu pot sa fac aceasta si voi face-o! Voi depasi momentele proaste si voi invinge!

Increderea in sine nu este inascuta, ci se dezvolta prin invatare pavloviana si autosugestii pozitive. Ca regula generala, fiecare obstacol depasit si fiecare scop atins ne maresc increderea in fortele proprii. Aceasta este si metoda de calire a vointei in toate domeniile, incepand de la sport si pana la inalte studii academice. De exemplu, dr. Kazuo Murakami figureaza ca descoperitor al reninei. In marturiile sale, intitulate Codul divin al vietii, savantul ne spune cu cata indarjire a lucrat echipa sa, timp de luni de zile. Lucrau, mancau si dormeau in laborator, pe saltele, ca lumpenii. Au descoperit insa renina si medicamentele pentru reglarea hipertensiunii arteriale.

Increderea in sine ne face sa gandim automat astfel : Eu am depasit obstacole mai dificile decat cel de fata. Ca atare, voi infrange si acest obstacol, cu o incordare medie si in timp scurt.

Trasaturile de caracter analizate in acest capitol se organizeaza in adevarata noastra personalitate, cea lipsita de masca sociala de om perfect. Va urez succes la dezintegrarea defectelor de caracter si inlocuirea lor cu calitati!

 

2.    Povesti moralizatoare.

O clipa pe marginea unei prapastii.

Intr-o tara indepartata, intr-o padure, un om fugea de un tigru infometat. La un moment dat, omul ajunsese la marginea unei prapastii care-i opri inaintarea si-i rapi orice speranta de a scapa de animalul infometat. Din fericire, omul observa tulpina unei liane care strabatea marginea prapastiei si se continua in jos. Fara sa se gandeasca prea mult, apuca liana si incepu sa coboare in prapastie, la adapost de tigrul care ajunsese deja la marginea prapastiei si se uita la el de sus.

Dar vai, in timp ce omul cobora pe liana, vazu ca pe fundul prapastiei il astepta un alt tigru infometat, miscandu-se in cercuri sub el de nerabdare. Pentru a face situatia si mai rea, omul vazu cu coada ochiului un soarece mai sus de el, care deja incepuse sa roada liana de care se tinea. In acelasi timp insa, cu celalalt ochi, vazu o capsuna coapta care crestea din piatra abrupt a prapastiei, aproape de el. Asa ca intinse mana, culese capsuna si o manca.

Povestea se sfarseste brusc; nu vom sti niciodata ce s-a intamplat cu omul din poveste. Ramanem insa cu amintirea unei fiinte capabile de o mare stapanire de sine in cele mai nenorocite situatii. De asemenea, ramanem cu amintirea unui om care stie sa savureze micile placeri ale vietii si gaseste partea buna intr-o situatie fara iesire.

Viata nu este o perioada intre nastere si moarte, ci suma unor momente in care simtim ca traim cu adevarat. Varsta noastra nu spune nimic despre cat am trait, deoarece putem avea o viata lunga si anosta. Pe de alta parte, putem avea o viata tumultoasa, plina de experiente, si sa traim efectiv mai putini ani.

In practica se stie ca, cu cat aducem spectrul mortii mai aproape de momentul prezent, cu atat incepem sa traim mai intens. Multi dintre noi negam faptul ca vom muri, ca va veni o clipa cand povestea noastra se va sfarsi. In momentul in care vom avea curajul de a constientiza faptul ca oricand aceasta clipa poate sosi, vom incepe sa simtim o puternica responsabilitate fata de noi insine si fata de viata noastra – indiferent cat a mai ramas din ea, mult sau putin. In acel moment vom deveni stapani pe viata noastra, in limitele in care putem face ceva pentru noi.

Probabil ca omul din poveste a mancat multe capsuni in viata lui. Totusi, abia atunci cand a privit moartea in ochi, a inceput sa traiasca, savurand capsuna gasita. E probabil momentul in care este cu adevarat viu.

 

Va urez sanatate, fericire, succese, pace in suflet si lumina in minte!

 

Daniel Serbanica,

Viitor om de succes impreuna cu dumneavoastra.