Locul I pentru Mihai Stan la tragerea cu pistolul – Cupa Presei
“Am adjudecat confortabil Premiul cel Mare, la Cupa Presei”
Zi importantă pentru jandarmii constănţeni şi pentru redacţia Ziarului de Imobiliare. Pe 26 iulie, se aniversează în fiecare an Ziua Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, dată la care a fost înfiinţată prima Companie de Jandarmi, din oraşul de la malul mării, în anul 1894. Prin Ordinul Prefectului vremii, Emil Andreian, primarul de atunci al Constanţei, Mihail Coiciu, era înştiinţat că din data de 26 iulie 1894 „a început a funcţiona Compania de Gendarmi Constanţa, rugându-vă a o recunoaşte ca autoritate legalmente constituită”.
Cu acest prilej, am dat și noi curs invitaţiei reprezentanţilor instituţiei, pentru a participa la evenimentele prilejuite de această sărbătoare, între care atracţia principală a reprezentat-o tragerea cu pistolul, o întrecere a măiestriei jurnaliştilor Constănţeni în folosirea pistolului Carpaţi.
Vineri, 26 iulie a.c., cu începere de la ora 08.00, în prezenţa personalului de la reşedinţa inspectoratului s-a arborat Drapelul Naţional, în acordurile Imnului de Stat. Ceremonialul a continuat prin acordarea de diplome de merit, felicitări şi mulţumiri din partea inspectorului şef pentru personalul care a obţinut rezultate foarte bune în îndeplinirea misiunilor. Ulterior, manifestările au continuat în poligonul de la Cumpăna, unde jandarmii au efectuat o tragere demonstrativă, motiv pentru reprezentaţii mass-media să se pregătească, de pe margine pentru Cupa Presei.
La pas, în lupta cu tine însuţi, cu stângul în dreptul…
Acum, este bine să facem câteva precizări. Ca la orice competiţie, au o mare importanţă pregătirea anterioară, costumaţia şi poveştile de după întrecere. Până aici, seamănă cu un concurs de pescuit. De asemenea, un cuvânt greu de spus îl au şi competitorii deja trecuţi prin „botezul focului“.
În ceea ce îl priveşte pe Mihai Stan, cel care a reprezentat Ziarul de Imobiliare, surse autorizate menţionează că nu prea a avut timp să se pregătească prin redacţie, având în vedere că ţintele sale mobile erau plecate mai mult după oferte imobiliare, iar din punct de vedere logistic, nici arme nu au fost la îndemână, cu excepţia unor pixuri, computere, un filtru de cafea, birouri şi alte periferice domestice, care populează de obicei o firmă, sau o redacţie de ziar.
Cât despre costumaţie de camuflaj, veste, cagule, genunchere, mănuşi de protecţie, antifoane pentru protecţia auzului, ochelari de protecţie îmoptriva prafului de puşcă, toată lumea ştie că sunt la îndemâna oricărui condeier, agent imobiliar, funcţionar de birou etc.
Să revenim însă la faţa locului, în poligonul unde soarele puternic de vară şi febra întrecerii încingeau deja spiritele la cote maxime, cu exces de adrenalină şi concentrare, resimţite chiar şi de veterani. Cei din urmă puteau fi lesne recunoscuţi, de departe, după expresiile faciale de piatră şi priviri de gheaţă, afişate în momentul în care ţineau pistolul în mână, dar şi de urmele de tastatură de computer, care le brăzdau degetele ferme, amăgite mai nou de ecranele capacitive ale telefoanelor smart. Era mai mult decât clar, urma o întrecere pe viaţă şi pe moarte.
Era însă doar o întrecere între ziarişti şi nicidecum o plecare la război, aşa că nu trebuie să vă panicaţi prea tare, cum nu s-au panicat prea tare nici ţintele, fericite că vor scăpa onorabil. De fapt, aici se cuvine să facem o observaţie asupra spiritului de fair-play, fiindcă am suspectat şi continuăm să suspectăm organizatorii că au influenţat într-o oarecare măsură deznodământul întâmplărilor: martori oculari afirmă cu mâna pe inimă că au fost puse la bătaie celebrele ţinte mişcătoare ale Jandarmeriei, cele care eschivează cu iuţeala fulgerului, la orice adiere de glonţ, la orice nor de praf de puşcă, care fug, se ascund, scot limba la trăgător, îi şuieră vorbe de ocară, încât cu greu te poţi abţine să nu arunci, la un moment dat, cu pistolul după ele! 
Am venit, am văzut, am învins!
Trăgătorii şi tintele se priveau ochi în ochi, degetele încordate se curbau încet pe patul armei şi pe trăgaci, traiectoria glonţului viza deja vizibil punctele gloriei, ca într-un tunel de lumină, deschis cu viteza sunetului de vârful metalic scăpat din ţeava ghintuită. Un strop de sudoare se scurse cu încetinitorul de pe frunte, o ultimă clipire şi respiraţia oprită.
La comanda „Foc!“, a urmat urgia. Cartuş după cartuş, ecou de război, strigăte, pulbere în ochi, pământ scurmat înaintea, sau mult în spatele ţintei, teatru de război în toată regula, ce mai, un adevărat botez al focului, în urma căruia ori deveneai pistolar de temut, ori te întorceai spăşit la Counter Strike.
Pentru noi, a fost însă un singur drum. Cel al victoriei. La sfârşitul tragerii, lângă ţinte, organizatorii au numărat opt gloanţe în ţintă 
, din şase trase de reprezentantul Ziarului de Imobiliare. Pentru neavizaţi, este maximul posibil, atunci când tragi cu gloanţe cu geometrie variabilă, cele care au în obicei să roiască, zumzăind furioase în preajma ţintei, străpungând-o apoi de mai multe ori. Cei avizaţi pun însă fenomenul paranormal mai mult pe seama neatenţiei competitorului de lângă tine, care confundă la un moment dat ţintele.
Dar să nu luăm în seamă astfel de opinii. Mihai Stan a obţinut maximum de puncte, 57 din totalul de 60, din sase gloante trase.
57 de puncte din totalul de 60, din sase gloante trase
Sub privirile invidioase ale asistenţei, el a primit de la şeful Inspectoratului de Jandarmi, colonel dr. Costică Cojoc, diploma cu Locul I şi premiul cel mare. Se cuvine totuşi să menţionăm că locul al doilea a fost ocupat de Robert Bak, reprezentantul Cuget Liber, care a primit la rândul lui tot premiul cel mare, iar tripleta de aur a fost întregită de o reprezentantă a sexului frumos, dar degrabă mânios, când vine vorba de luptă dreaptă – Alexandra Gâscan. În mod curios, ocupanţii podiumului au desfăcut, ca la un semn, plini de nerăbdare, cutiile în care se aflau trofeele ce le răsplăteau cu prisosinţă îndemânarea, iar trofeele erau…
Dar să ascultăm mai întâi câteva declaraţii.
Mihai Stan: „Dedic această victorie familiei! Premiul va ajunge la copiii mei!“
Robert Bak: „Pentru a câta oară, a fost greu, dar a fost şi uşor. Important este că am reuşit. Încă o dată. Premiul? Va sta pe birou, la loc de cinste…“
Cei prezenţi aplaudă şi aşteaptă curioşi, întinzând gâturile, să vadă premiile. Urmează un oftat şi câteva râsete: din cutii ies pe rând, trei pistoale neletale, cu apă, albastre, de toată frumuseţea !
Şeful Jandarmeriei explică: „Ne-am gândit că este vorba despre o adevărată provocare! Puteţi să continuaţi antrenamentele, să fiţi din ce în ce mai buni!“. Brusc, invidia din aer se topeşte, urmează strângeri de mâini, sfaturi avizate rostite pe ton experimentat şi maxima de final: important nu este să câştigi, important e să participi la berea de pe urmă!
Ultimele comentarii