De ce bancile nu sunt prietenii nostri
"Alo, nu va mai aud. Alo?" bip, bip, bip ...
Ieri m-a sunat o doamna de la una dintre cele mai importante banci in Romania. Nu am sa ii dau numele, ca sa 1) nu ii fac publicitate si 2) ca sa nu am discutii inutile cu aceasta.
“Buna ziua domnule Stan. Ati primit un email de la noi cu mai multe proprietati imobiliare de vanzare prin licitatie?”
Mi-am adus aminte ca primisem cu o zi inainte un email de la ei, cu o mana de oferte, evident supraevaluate (iar acestea erau deja preturile reduse, probabil cu 25% sau 50%).
“Da.” raspund.
“Credeti ca sunteti dvs, sau aveti vreun client interesat de achizitionarea uneia dintre aceste proprietati?”
“Deocamdata nu”, am raspuns. “Insa vreau sa va intreb daca, la vanzarea uneia dintre aceste oferte, banca dumneavoastra plateste comision catre agenia imobiliara?”
– Aaaa, nuuuu. Noi nu platim comision, domnule Stan. Dumneavoastra incasati de la celalalt client, imi raspunde doamna banchera.
– Ca sugestie – spun eu – este bine sa luati in calcul plata unui comision obisnuit catre agentia care reuseste sa vanda una dintre oferte. Acestea oricum au un pret mare in comparatie cu alte oferte, asa ca o agentie se va chinui serios pana sa le vanda.
– Aaaa, nuuuu, domnu’ Stan. Noi va facem serviciul sa va dam aceste oferte spre vanzare, sa va informam si sa va dam sansa sa le vindeti, ca sa castigati comision.
– Pai de unde, daca dumneavoastra nu platiti? Intreb.
– De la cumparator – zice doamna. Noi va dam oferte spre vanzare.
Puteti sa va dati seama ca a urmat o discutie de cateva minute, inutila de altfel (dar aceasta constatare am avut-o doar spre sfarsitul discutiei), in care am incercat sa ii explic doamnei bancher ca:
– Nu ne face un serviciu noua, agentiilor, daca ne da asa oferte la vanzare: pret mare si comision zero.
– Ca nu dumneaei trebuie sa ne faca regulile: de unde luam si de unde nu luam comision, asa cum nici-o agentie nu spune bancii de la cine sa ia dobanda si de la cine nu. Ce-ar mai fi si asta, nu?
– Ca acum e o piata a cumparatorului si de multe ori ajungi sa nu poti lua comision de la acesta, deci cu ce ramanem dupa vanzarea uneia dintre proprietatile bancii: cu toata stima dar fara un leu in buzunar (personal ma indoiesc ca vom ramane si cu stima).
– Ca nu de oferte imobiliare ducem lipsa noi acum, ci de cumparatori: asa ca un favor ar fi daca ne-ar da cumparatori si comisioane, nu oferte nevandabile,
– Ca oricum urmau sa reduca pretul acestor proprietati daca se va atinge termenul licitatiei si nimeni nu se va prezenta. Asa ca nu era mai bine sa stimuleze putin agentiile cu care colabora, astfel incat sa nu mai reduca pretul cu 25% – in compensatie platind un comision de 2% agentiei norocoase: ramanand astfel cu un castig net de 23%?
– Ca oricum lichidatorul sau executorul este platit din aceste dosare, ca toti functionarii bancari sunt platiti din acest dosare, si atunci de ce agentul imobiliar sa fie sarit de la imparteala, desi el (si nu lichidatorul sau executorul sau functionarul bancar) a facut treaba vanzarii?
Cred ca va imaginati ca a fost o discutie grea!
Ei bine sigur nu va imaginati ce a urmat. Ca o fi fost adevarat sau nu, nu stiu, dar doamna de la banca a inceput sa spuna ca nu ma mai aude.
“Domnul Stan, nu va mai aud. Alo, domnul Stan?”
Si-apoi a inchis.
Am fost tentat sa sun din nou sa continui convorbirea, sa spun ceea ce consider ca este normal si corect, dar m-am abtinut. Asta pentru ca nu cred ca nu ma auzea.
Am observat din experienta ca atunci cand este vorba sa plateasca comisionul, multi clienti incep sa aiba probleme cu auzul.
Voi ce credeti, era linia telefonica de vina, vodafonul meu?
Sau problema era lipsa de respect pentru breasla asta imobiliara, considerand ca nici comision nu mai au voie sa incaseze la vanzare?
Ultimele comentarii