Succesul se invata! – capitolul treisprezece

 

Crede in oamenii corecti !

 

MOTTO:

“Increderea in oameni intareste personalitatea si sansele de succes, in timp ce suspiciunea (paranoia) slabeste si uzeaza personalitatea! “

 

Vi se pare o regula buna acest indemn? Vi se pare o regula proasta? Sunteti adeptul proverbului Cine da cu imprumut isi face dusmani sau al zicalei Cei mai buni prieteni ai omului sunt punga cu bani si sacul cu faina? Poate ca, in alte vremuri, mai salbatice, aceste proverbe ascundeau un sambure de adevar, dar nu neaparat cu caracter de generalitate. Lipsa de sociabilitate, mizantropia si suspiciunea (ce poate ajunge paranoia) sunt sentimente negative care franeaza serios ascensiunea unui om. Desigur, naivitatea, credulitatea excesiva si lipsa de discernamant in alegerea prietenilor sau a colectivului de munca ne poate afecta in aceeasi masura. Intre cele doua rele, gasim binele pe care il vom discuta acum – increderea in oamenii culti, cinstiti, buni si harnici, oameni cu personalitati pozitive, in general. Iata cateva reguli specifice domeniului pus in discutie.

a.    Nici un om nu e singur pe lume.

Toti traim intre oameni cu care trebuie sa colaboram in conditii excelente, pentru a reusi in viata. Societatea umana a evoluat de la turma si hoarda primitiva, prin ginta si triburi, catre familia si natiunea moderna. Relatiile interumane actuale sunt guvernate de morala moderna, coeziune familiaal, simpatie, incredere si intrajutorare, cel putin intre membrii grupurilor mici, daca nu si intre cei din grupurile numeroase. Inca din faza primitiva, oamenii au inteles ca fiecare membru al grupului depindea de ceilalti, ca numai in comun se putea apara de agresori, isi puteau procura hrana sau alte bunuri necesare traiului. Aceasta constatare i-a determinat sa fixeze reguli foarte aspre de aparare a unitatii grupului, reguli din care au derivat normele de morala si drept.

De exemplu, in scop de a apara vigoarea grupului (tribului), spartanii obisnuiau sa ucida nou nascutii insuficient de dotati fizic, cu malformatii si handicapuri. O comisie de batrani studia fiecare nou nascut si, in caz ca nu corespundea normelor de vigoare si sanatate stabilite, il aruncau de pe stancile Tarpeii. Grecii au introdus in viata tribala ostracizarea, adica alungarea vinovatului de incalcarea unor cutume comunitare. Cel alungat nu reusea sa supravietuiasca prea mult singur, deoarece era sfasiat de fiare sau ucis de adversarii din alte triburi, cand nu murea pur si simplu de foame. Ostracizarea este radacina izolarii moderne a infractorilor, in inchisori, departe de societatea ale carei legi le-au incalcat.

Ce urmareau cei vechi prin aceste reguli aspre? Sa se distreze pe seama suferintelor unor proscrisi? Sa-si bucure sufletele primitive cu fapte bestiale, cu uciderea celor care incalcasera obiceiurile (cutumele) tribului? Nu, oricat de salbatici erau, cei vechi nu urmareau aceste obiective, ci cu totul altele, care ar putea fi sistematizate astfel:

• Interesele majoritatii sunt superioare individului izolat, deoarece colectivitatea poate trai numai strans unita. Un copil-problema putea afecta interesele intregii colectivitati, o putea pune chiar in pericol, in cazul in care nu dispunea de trasaturile fizice absolut necesare tribului primitiv. Un infirm ar fi fost o gura in plus de hranit, un trup de aparat de catre altii ori de carat in fuga etc. Reminiscente ale acestei reguli aspre le mai intalnim la laponi, populatie la care batranii care nu-si mai pot mesteca hrana se retrag departe de sate, pe banchize si mor inghetati ori sfasiati de animale.
• Numai impreuna suntem puternici si putem supravietui era idea care lovea pe cel ostracizat pentru incalcarea unor reguli menite sa mentina coeziunea si increderea intre membrii tribului. Proprietatea comuna si mica proprietate particulara erau aparate impotriva hotiei, distrugerii si degradarii, prin astfel de legi aspre. Viata fiecaruia era aparata de legea talionului – Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi (si moarte pentru moarte). Prin amenintarea cu ostracizarea, s-au introdus primele reguli morale, cum ar fi interzicerea incestului, fratricidului si paricidului, pedepsirea lenei, hotiei si inselaciunii, limitarea pana aproape de disparitie a misticii (prin care cei vechi intelegeau divinizarea altor zei decat cei proprii) etc.
• Cine incalca vointa majoritatii, exprimata prin vot si interesele majoritatii, materializate in cutume, trebuie sa moara, pentru a servi drept pilda altora care ar fi tentati sa savarseasca aceleasi abateri.

Datorita acestor reguli, gradul de incredere si de intrajutorare intre membrii tribului era foarte ridicat, ei comportandu-se ca o mare familie. Nimeni nu se temea ca va fi inselat, lovit, ranit, ucis sau furat de un membru al tribului sau, astfel ca sentimentele negative de suspiciune, gelozie si invidie nu-i afectau. Sunt gata sa pun pariu ca si in societatea moderna destui cetateni viseaza la o astfel de siguranta in relatiile interumane, inclusiv la pedepse la fel de aspre ca legea talionului. De ce viseaza asa ceva? Deoarece unii lideri din societatea noastra pun in pericol grav siguranta nationala, incepand cu siguranta economica si cu siguranta vietii fiecarui cetatean, prin furt, mita, inselaciune, subminare economica, coruptie, omoruri, talharii etc. Nu e adevarat?

In lumea moderna nu mai putem folosi eugenia (eliminarea exemplarelor nereusite) sau ostracizarea, fapt pentru care am inventat un intreg sistem de reguli morale si de drept, pentru a apara siguranta, increderea si coeziunea membrilor grupului (familie, grup de prieteni, de munca si obstesc, grup national). Regulile morale provin din cutumele primitive si se transmit prin forta colectivitatii, prin educatie, prin pedepse morale (oprobiul public, facerea de rusine, izolarea vinovatului) si prin recompense morale (lauda, stima, respectul colectivitatii).

Toate normele de comportare care nu sunt preluate de sistemul de drept sunt de esenta morala si se aplica prin forta morala a colectivitatii. Ele sanctioneaza fapte cum ar fi incalcarea cuvantului dat, lenea, necinstea, palavrageala, tradarea prietenilor aflati in situatii dificile, nerespectarea batranilor si femeilor, lipsa de grija pentru copii etc. Teoretic, cu aceste norme, fiecare membru al colectivitatii este constrans sa se comporte civilizat si moral, sa respecte persoanele din acelasi grup cu el, incepand cu membrii de familie, sa se teama de gura lumii, de facerea de rusine, de blamul public si de alte pedepse morale. Din nefericire, in practica vietii sociale romanesti, ca si in multe alte natiuni “ civilizate “, forta moralei tinde catre zero, astfel ca pentru mentinerea climatului de ordine sociala, e nevoie de coercitia organizata prin stat si drept. In anumite perioade tulburi din evolutia societatii, nici macar coercitia (constrangerea) nu asigura climatul de incredere si siguranta necesar bunei convietuiri.

Ce interese am sa respect morala si dreptul ? se intreaba razvratitul in contra ordinii sociale. Abia cand este izolat in inchisoare, intelege valoarea vietii libere si sigure din societate. Fiecare om este dator societatii omenesti, in general si grupului in care s-a nascut, in particular. Copilul nascut este un candidat la umanizare, care poate ajunge om sau animal, functie de conditiile in care este crescut si educat. Daca societatea nu ne-ar instrui si educa prin familii si organizatii specializate (camine, crese, gradinite, scoli), am ramane animale. N-am stii sa vorbim si sa scriem, n-am sti sa ne comportam omeneste si n-am cunoaste nimic din marele tezaur al Umanitatii, concentrat in stiinte, astfel ca am trai foarte prost. De asemenea, daca natiunea noastra ne-ar ostraciza pentru incalcarea normelor de morala sau drept si nici o alta natiune nu ne-ar primi, am trai foarte prost sau am muri.

Ostracizarea a fost folosita de englezi pana in secolul al 18-lea, sub forma de exilare in Australia sau in America a raufacatorilor. Putini au supravietuit conditiilor vitrege, lipsite de facilitatile vietii moderne. In ce ma priveste, as opta si in prezent pentru ostracizarea celor care savarsesc infractiuni abominabile (pedofilie, incest, fratricid, paricid, viol, omor deosebit de grav etc.). Nu e greu de gasit o zona cu conditii aspre de trai, in care infractorul sa invete valoarea vietii, a sigurantei si increderii nascute din constiinta faptului ca traieste intr-o societate care il va ajuta la greu.

Concluzia? Nu suntem singuri pe lume. Putem conta pe interventia grupului din care facem parte in ajutorul nostru, in caz de nevoie. La randul nostru, trebuie sa ne abtinem a incalca normele de morala si drept, trebuie sa ajutam la nevoie alti membri de familie, tovarasi de munca, vecini, consateni si concetateni. Din pacate, in societatile moderne, aflate in evolutie prea rapida, se constata un proces de insingurare, alienare si izolare a individului sau a grupurilor sociale de baza (mici), cum ar fi familia, grupul de prieteni, grupul de munca. Societatea moderna pare a uita lectiile istoriei, permitandu-si sa slabeasca coeziunea, unitatea si increderea intre membrii sai. Priviti in jur si-mi veti da dreptate! Normele morale sunt incalcate zilnic, in proportie de masa. Infractionalitatea a atins pragul de alarma, astfel ca fiecare om cinstit, cum sunt majoritatea cetatenilor, e in pericol de a fi victima unui jaf, viol, omor, schilodiri etc. Prea putini tineri sunt educati sa se comporte civilizat in familie, pe strada, in mijloacele de transport in comun, la scoala, in locuri publice etc. Din copiii “ teribilisti “ de azi, vor rezulta retrograzii si trogloditii cruzi de maine. Atentie! O societate cu morala-n pioneze este o societate in pericol!

Trebuie sa invatam copiii, inca din faza prescolara, despre valoarea extraordinara a coeziunii sociale, a normelor de morala si de drept, gratie carora fiecare in parte devine mai increzator, mai sigur, mai optimist de perspectivele proprii si ale grupului. Educatia in spirit egoist, asocial si suspicios sau lipsa oricarei forme de educatie pune in pericol viitorul copiilor nostri. Ei devin, de la o zi la alta, foarte singuri intre multi oameni la fel de singuri. Aceasta duce la alienarea de care am vorbit anterior. Cum putem contracara acest fenomen nociv, aflat in plina derulare? Prin intarirea relatiilor de simpatie, prietenie si incredere in grupurile sociale de baza – familie, grup de amici, grup de munca, obste sateasca, comunala, de cartier sau oraseneasca, grup de vecini etc. Daca vrem sa traim normal, sa actionam in aceasta directie!

b.    De regula, munca in comun, in familie, echipa, colectiv de munca etc. e mai usoara si da rezultate mai bune.

De la aceasta regula, fac exceptii persoanele care presteaza munci specific-individuale, cum ar fi cele din domeniul literar-artistic (scriitorii, pictorii, sculptorii), stiintific (nu neaparat) si mai rar din domeniul economic, unde colaborarea cinstita si continua este o regula a succesului. E adevarat ca munca in colectiv e mai usoara? Persoanele normale, extravertite, sociabile si prietenoase nici nu-si pot imagina cum ar lucra singure, lipsite de companie, de parteneri de munca si discutii, de cineva cu care sa se sfatuiasca etc. Cand muncesti in comun, sarcinile par mai usoare, bucuria realizarilor este mai mare, socul produs de esecuri este mai mic (deoarece se imparte), necazurile sunt mai mici si sentimentul de apartenenta la un grup se manifesta din plin, cu toate efectele lui benefice (siguranta, increderea in oameni, buna dispozitie contagioasa, optimista).

E adevarat ca munca in grup da rezultate mai bune? Membrii grupului procedeaza inconstient sau constient, la brain-storming, facand schimburi de informatii care mobilizeaza, trezesc interese si produc iluminari mai greu de intalnit la cei care muncesc singuratic. Fiecare membru al grupului are propriul bagaj de cunostinte si propria sursa de inspiratie. E normal ca informatii provenind din surse multe si variate sa fie superioare celor obtinute dintr-o singura sursa. Exceptiile, singuraticii geniali, sunt destul de rare.

c.    Increderea in oameni, in general si in oamenii corecti, in special, este un sentiment deosebit de pozitiv.

Din el, deriva altele, la fel de pozitive si necesare in obtinerea succesului: siguranta de sine, optimismul, sentimentul apartenentei la un grup puternic, simpatia sau chiar dragostea pentru cei din aceeasi specie (Umanitatea), rasa, natiune, grup mic. Din contra, sentimentele opuse increderii si simpatiei pentru oameni (mizantropia, suspiciunea, egoismul) sunt sentimente negative puternice, care determina mari cheltuieli de energie psihica fara folos, obosesc prematur organismul, il imbolnavesc, il schilodesc sau chiar il pot ucide. Individul atins de ele seamana cu un salbatic din jungla, ajuns intamplator intr-un mare oras, care se teme si de umbra lui, de toate minunile tehnicii, de oamenii imbracati altfel, care vorbesc altfel,etc. Dupa parerea mea, suspiciosul e chiar un salbatic, deoarece in psihicul sau au inviat temerile primitive fata de semenii sai. Cum au inviat aceste temeri? Prin educatia proasta in familie si microgrup, in care viata este prezentata ca o conceptie extrema (lupta), in care toti din jur sunt potentiali dusmani, gata sa-ti ia bucatica de la gura, averea, laurii victoriei, femeia sau barbatul iubit etc. De asemenea, salbaticul suspicios mai poate invia in creierele celor care au suferit socuri psihice mari ori repetate (deziluzii, inselaciuni, esecuri, nedreptati etc.). Ati intalnit destule persoane de acest tip in societatea de tranzitie, in care inselarea, “ tepuirea “, pacalirea, tradarea, jefuirea celor mai naivi sau mai slabi a devenit un soi de regula comportamentala. In urma unor astfel de experiente triste, cei mai slabi de inger (psihic) cedeaza, devenind suspiciosi si retrasi. Prin aceasta insingurare, pierd enorm, fara a castiga nimic in schimb.

Nu insela si nu vei fi inselat! Este prima regula a relatiilor civilizate dintre oameni. Aceasta prezumtie de corectitudine din partea celorlalte persoane ne asigura conditii pentru a dezvolta relatii bune cu oameni de orice rasa, natiune, sex, credinta religioasa sau limba folosita, punand bazele colaborarii moderne. Chiar daca ai fost inselat de o persoana, nu te-au inselat toate persoanele, fapt pentru care trebuie sa acorzi in continuare incredere oamenilor intre care traiesti si muncesti, o alta regula de bun simt, insa incalcata destul de des. Tendinta omului slab psihic si redus intelectual este de a plati inselaciunea cu inselaciune sau cu pierderea increderii in toti oamenii. Ati intalnit destule cazuri de acest fel. Femeia inselata in asteptari, care decreteaza toti barbatii sunt porci. Barbatul inselat de o singura femeie, care generalizeaza, la fel de incorect si de nedrept, toate femeile sunt curve. Cunoasteti destule generalitati gresite de tipul toti romanii sunt lenesi, toti angajatii fura de la patron, toti tiganii sunt hoti etc.

Cugetati cateva clipe la cele expuse mai sus si intrebati-va unde poate duce suspiciunea, lipsa de incredere in oameni! La oboseala rapida si prematura a sistemului nervos, vesnic in stare de vigilenta, vesnic incordat, sa nu mai fie inselat. Impotriva acestui sindrom paranoic trebuie sa luptati toata viata, prin rationamente de tipul Cine inseala pe el se inseala sau prin autosugestii si comportare voluntara in spiritul increderii.

Concluzia? Daca vreti sa ajungeti departe si sus pe scara succesului, nu renuntati la increderea justificata in oameni! Ce inseamna incredere justificata? Increderea verificata in practica, in zeci de evenimente in care mastile persoanelor din anturaj au crapat, aratandu-ne adevaratele lor “ fete “. E usor sa fii inselat de o persoana care iti declara simpatie, respect si admiratie, care te tamaiaza de parca ai fi un sfant sau vreun zeu. Nu vei fi niciodata inselat de un prieten care nu se sfieste sa te critice, sa discute deschis cu tine si sa-ti arate greselile. Cunoasterea oamenilor din anturaj (colegi de munca, subalterni, angajati, sefi si patroni) face obiectul altei lectii pe care o gasiti tot pe blog intitulata “ Folositi corect capitalul uman! “, fapt pentru care nu insist. In acest capitol  am vrut sa va demonstrez ca increderea in oameni intareste personalitatea si sansele de succes, in timp ce suspiciunea (paranoia) slabeste si uzeaza personalitatea, astfel ca posibilitatile de succes scad dramatic.

Cu acestea, s-a incheiat capitolul  Crede in oamenii corecti!

 

Povesti moralizatoare

 

Dificultatea de a face lucrurile bine pentru toata lumea

In miezul zilei, un tata mergea pe strazile prafuite dintr-un oras cu fiul sau si un magar. Tatal incalecase pe magar iar baiatul il conducea.

“ Bietul copil “ spuse un trecator, “ picioarele lui mici si scurte incearca sa tina pasul cu magarul. Cum poate omul acela sa stea atat de lenes pe magar, cand vede ca baiatul se osteneste? “ Tatalui ii mersesera drept la inima aceste cuvinte, astfel ca el cobori de pe magar la coltul urmator si-l lasa pe baiat sa urce. Dar nu trecu mult pana un alt trecator ridica iarasi vocea si spuse: “ Ce rusine! Obraznicatura sta acolo ca un sultan, in timp ce bietul si batranul lui tata fuge alaturi! “ Aceasta remarca il duru foarte mult pe baiat si ceru tatalui sau sa stea in spatele lui, pe magar. “ Ai mai vazut vreodata asa ceva? “ murmura o femeie de pe strada dupa alte cateva minute, “ o asemenea cruzime fata de animale? Spatele bietului magar se lasa si neispravitul acela batran si cu fiul sau stau tolaniti ca si cum ar fi un divan… Biata creatura! “.

Cei criticati asa de aspru se uitara unul la celalalt si, fara sa spuna un cuvant, coborara de pe magar. Dar abia facusera cativa pasi, cand un strain facu haz de ei, spunanad: “ Multumesc cerului ca nu sunt atat de prost! De ce va plimbati magarul daca nu va e de nici un folos, cand nici macar nu va duce pe vreunul din voi?” Tatal indesa o mana de paie in gura magarului si isi lasa mana pe umarul fiului sau: “ Indiferent ce facem, exista cineva care nu e de acord. Cred ca trebuie sa stim noi singuri ce credem ca este bine! “

In viata, deseori, nu exista situatii perfecte. Fiecare dintre noi, in sinea noastra, purtam nemultumiri si incercam sa facem tot posibilul pentru a ne rezolva problemele. Multi dintre noi suntem pusi in fata unor alegeri intre un rau mai mare si unul mai mic, fara a avea optiunea de a alege o varianta mai buna. Asta se intampla pentru ca nu putem avea controlul absolut asupra vietii noastre si nici nu putem controla alegerile pe care le fac cei din jurul nostru. Nu putem controla necontrolabilul. Oricum vor incerca sa mearga impreuna cei doi eroi din poveste cu magarul lor, tot prost va iesi. Nu exista solutia perfecta. Oricat ne-am chinui, daca avem o solutie proasta cu copiii nostri, cu soacra sau cu nora, in ciuda eforturilor noastre de a ne schimba, situatia va ramane precara sau conflictuala. Asta se intampla pentru ca o situatie depinde si de noi dar depinde si de ceilalti. Alterori, depinde de forte / persoane exterioare protagonistilor din conflict. Fiecare dintre noi putem gasi in viata noastra o situatie comparabila cu cea din poveste. Important este sa intelegem ca in acest tip de situatii trebuie sa alegem varianta care ni se pare mai buna, dupa o matura judecata si sa ne asumam faptul ca situatia nu va fi niciodata perfecta. A spera intr-o solutie perfecta la conflictul povestii se numeste expectanta nerealizabila sau asteptare utopica. Viata fiecaruia dintre noi abunda in expectante irealizabile dar nu suntem constienti de ele. A sta si a nu face nimic pentru tine, dar a astepta ca ceva sa se intample este o expectanta irealizabila. Probabilitatea ca “ sa pice ceva din cer “ si sa-ti rezolve problema este extrem de mica. In mod similar, dupa un divort de exemplu, este utopic sa astepti o reconciliere cand fostul partener s-a casatorit deja cu alta persoana. Este utopic sa crezi ca un sot betiv si violent “ se va indrepta “ dupa ce ani de zile si-a distrus familia. Este utopic sa crezi ca mentalitatea oamenilor din aceasta tara se va schimba intr-un timp scurt sau ca tara va deveni foarte bogata daca nimeni nu produce nimic, nu planifica, nu are o viziune. Si exemplele pot continua.

In cazul expectantelor irealizabile, exista o mica sansa ca ele sa se indeplineasca. Totusi, eu recomand sa nu ne bazam pe miracole ci sa incercam sa ne rezolvam problemele – intr-un fel sau altul – prin noi insine.

 

Cu acestea, s-a incheiat capitolul  Crede in oamenii corecti!

 

Va urez sanatate, succese, pace in suflet si lumina in minti!

Succesul se invata! – partea a opta

 

MOTTO:

“Nu mostenim temperamente perfecte, astfel ca trebuie sa ni le cizelam pentru atingerea succesului si fericirii !“

 

1. 1.    Tipul temperamental nu e batut in cuie

 

            Temperamentele sunt inascute, contribuie mult la formarea si manifestarea personalitatii si se perfectioneaza mai greu decat alte defecte. Ele pot fi observate foarte usor in manifestarile psihice ale subiectilor studiati. Unii debordeaza de energie, activeaza in salturi si explodeaza zgomotos. Altii lucreaza ritmic, reci si impasibili. Destui sunt meticulosi, perfectionisti si introvertiti. Imediat ne dam seama ca temperamentul are legaturi stranse cu sistemul nervos. Procesele nervoase fundamentale sunt excitatia si inhibitia. Excitatia este produsa de stimuli care determina actiunea cu consum de energie nervoasa. Inhibitia franeaza procesele nervoase si opreste cheltuiala de energie. De ce trebuie franata cheltuirea de energie nervoasa? Deoarece ea este limitata pentru o zi si se acumuleaza in timpul somnului. Desi creierul reprezinta mai putin de 5 % din organism, cheltuieste zilnic 20 % din energia produsa pe cale naturala. Iata inca un semn sigur ca marele nostru calculator, creierul, este principalul organ care asigura superioritatea omului asupra altor vietuitoare. Acestea cheltuiesc pentru “gandire“ mai putin de 5 % din energia lor. E clar cine e Stapanul pe Terra? Cel care ne domina creierele.

            Pentru a putea defini temperamentele, trebuie sa cunoastem cateva caracteristici ale sistemului nervos, astfel :

A. Forta sistemului nervos este data de cantitatea de energie pe care o poate mobiliza in excitatie si inhibitie. Dupa acest criteriu deosebim sisteme puternice si slabe.

B. Echilibrul dintre excitatie si inhibitie diferentiaza tipul echilibrat de cel neechilibrat.

C. Mobilitatea sistemului nervos ne indica rapiditatea cu care acesta trece de la starea de inhibitie la excitatie si invers.

 

A.   Forta, puterea sau capacitatea de munca a unui sistem nervos se poate stabili dupa urmatoarele indicii:

• Rezistenta sistemului nervos central la solicitari, performantele atinse de el pe timpul executarii unor sarcini grele sau complexe si pragul inhibitiei de protectie al acestuia.

Persoanele care pot depune eforturi intelectuale de lunga durata, fara sa oboseasca si fara sa se blocheze datorita inhibitiei de protectie, au sisteme nervoase rezistente. Inhibitia de protectie este folosita de sistemele nervoase mai slabe ca o siguranta impotriva deteriorarii. Sigurantele electrice actioneaza la suprasarcina. Cam la fel functioneaza si siguranta psihica numita inhibitie de protectie. Ea menajeaza sistemul nervos impotriva suprasolicitarii. Majoritatea oamenilor au sisteme nervoase de putere medie. Cei cu sisteme nervoase foarte puternice furnizeaza oameni rezistenti psihic din toate domeniile vietii sociale: cultural-stiintific, economic, politic, artistic etc. O parte dintre ei ajung genii ori barem persoane originale exceptionale.

Rezistenta sistemului nervos poate fi crescuta prin autosugestie si exercitii special. In acest scop, puteti folosi urmatoarea formula de autosugestie: Eu, numele si prenumele, posed si voi poseda un sistem nervos puternic, intreaga mea viata mai lunga de 100 de ani.

• Puterea sistemului nervos este definita si de gradul de concentrare. Oamenii cu sistem nervos puternic se pot concentra asupra activitatii lor, ignorand alti stimuli, cum ar fi dureri, discutiile colegilor, zgomote stresante, ganduri parazite, miscarile din jur etc. Va rog sa intrerupeti lectura si sa analizati daca posedati un sistem nervos puternic si din acest punct de vedere! Daca nu-l aveti, puteti folosi formula anterioara pentru a-l intari.
• Sensibilitatea exagerata (hipersensibilitatea) este un semn sigur al slabiciunii sistemului nervos. Ea poate ajuta un melancolic sa produca opere de o mare profunzime si finete, cum a produs Mihai Eminescu, un romantic hipersensibil. Hipersensibilul sufera insa mai mult decat noi, pentru probleme care ni se par minore, mai ales din domeniul sentimental. Poate fi ajutat sa produca operele cu o atitudine blanda fata de el si cu implinirea sa afectiva mai complexa decat a noastra. La randul lui, hipersensibilul trebuie sa-si “toceasca“ sensibilitatea exagerata, cu formule de autosugestie si constientizari.

Puterea sistemului nervos poate fi imbunatatita cu suplimente alimentare, cum sunt Ginseng, Catinofort, Omega 3, Lecitina, MemoPlus, Coenzima etc. Puteti folosi numai energizantele naturale prescrise de medici. Nu recurgeti la alcool sau droguri pentru a va mari capacitatea de creatie! Aceste substante distrug sistemul nervos si va scad capacitatea de creatie, in loc sa va ajute. Mari scriitori si alti artisti ai lumii au murit din cauza alcoolului si drogurilor: Jack London, Ernest Hemingway, Edgar Allan Poe, Serghei Esenin, Nichita Stanescu etc.

Puterea sistemului nervos poate fi marita si cu urmatoarea formula de autosugestie: Milioane de gene pozitive, sanatoase si moderne s-au activat in organismul meu.

B.   Echilibrul sistemului nervos este determinat de raportul dintre capacitatea de excitatie si cea de inhibitie.

In mod normal, capacitatea de excitatie si activism trebuie sa fie in echilibru cu cea care determina punerea in stare de repaus (inhibitie). Cand in fata noastra apare un stimul excitant, sistemul nervos trebuie sa se mobilizeze si sa hotarasca activitatea organismului: retragere, distrugere, sugestionare, rezolvarea problemei. Cand insa organismul are nevoie de somn, sistemul nervos instaleaza rapid inhibitia, evitand insomnia.

Daca ati mostenit un sistem nervos neechilibrat, trebuie sa munciti foarte mult pentru a-l corecta. Puteti folosi si formule de autosugestie, astfel :

• Pentru activarea sistemului nervos slab: Eu, numele si prenumele, sunt interesat de aceasta problema, astfel ca toata atentia mea se concentreaza asupra ei.
• Pentru instalarea inhibitiei si a somnului puteti folosi formule de tipul: Mi-e somn, foarte somn… Adorm, adorm, am adormit. Voi dormi adanc si odihnitor. Maine dimineata, la ora…, ma voi trezi sanatos, plin de vitalitate si bine dispus. Aceasta formula poate fi folosita si de cei surmenati psihic, cu stari de nervozitate si insomnie.C.   Mobilitatea sistemului nervos este data de viteza de trecere de la excitatie la inhibitie si invers. Tipul mobil trece rapid de la o stare la alta, ca reactie prompta la stimuli si asigura eficienta organismului. Tipul lent sau inert actioneaza cu intarziere, fapt pentru care pierde multe sanse de actiune pozitiva. El poate deveni mobil prin masuri complexe: constientizare, sugestii pozitive, rezolvarea mai rapida a problemelor ca urmare a invatarii de tip pavlovian.

2.    Sa ne facem un temperament perfect!

Ce tip de temperament posedam la momentul actual?

Raspunsul la aceasta intrebare e mai amplu. Anticii imparteau temperamentele in coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic.In viata, nu gasim insa tipuri de temperamente pure, ci numai combinatii ale acestora. Ca atare, vom cauta tipul de temperament dominant din fiecare personalitate, dupa modul lui de manifestare in activitate si conduita. De la bun inceput, precizez ca nu exista temperamente perfecte, ci ambivalente, cu calitati, dar si cu defecte.In al doilea rand, defectele temperamentale pot fi remediate cu arsenalul psihologic invatat: constientizarea, invatarea pavloviana, autosugestia.

Cum arata tipurile temperamentale aproape pure?

A.   Tipul coleric este puternic, neechilibrat si excitabil. Din aceasta cauza, are reactivitate accentuata, procese afective intense (e patimas in dragoste, de exemplu), reactii bogate la diversi stimuli, placerea de a lupta si invinge (in sport sau razboi), trasaturi volitive puternice, este pasional in tot ce gandeste, spune si face. Prezinta insa si urmatoarele categorii de defecte: excitabilitate marita, iritabilitate, nervozitate, agresivitate, nemultumire, furie, indarjire, inegalitatea trairilor, partinitor, nerabdator cu tendinte de dominare, incapatanare si tendinta de a se opune la toate. Mari lideri politici au avut astfel de temperamente: Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Napoleon Bonaparte, Nicolae Ceausescu.

Persoanele care poseda un astfel de temperament sunt potrivite pentru actiuni aventuroase, grele si riscante, cum sunt: luptator, avocat, poet, activist civic sau de partid, explorator, navigator, revolutionar, comerciant, hotelier, conducator etc. Colericii nu suporta muncile meticuloase si singuratice, cum sunt arhivar, meteorolog, functionar, operator IT, educator, padurar, apicultor etc. Pasiunile si distractiile colericilor sunt zgomotoase, patimase si riscante: navigator, schior, pilot de curse, jocuri de noroc, muzica “salbatica“.

Din punct de vedere sentimental, colericii sunt aprinsi, dar instabili (traiesc mai multe povesti de amor), tandri, gelosi, explozivi in exteriorizarea sentimentelor, dornici de sentimente, irationali in pasiunile lor pentru sexul frumos. La serviciu, colericii muncesc inegal si in salturi: fac eforturi mari in scurt timp, isi consuma energia vitala rapid si scad in eficienta pana la refacerea acesteia. Nu sunt nici buni sefi, nici buni executanti, caci sunt irascibili, gelosi si prea emotivi.

B.   Tipul sangvinic este puternic, echilibrat si excitabil, incat ne pare perfect. In realitate, el are si insusiri pozitive (calitati) si defecte. Calitati: optimism, sociabilitate, curaj, veselie, buna dispozitie, reactivitate accentuata, caracter deschis, impresionabilitate, sensibilitate, adaptabilitate, amabilitate, rapiditatea reactiilor, capacitatea de a se angaja usor in activitate, bogatia expresiei, capacitate de decizie rapida, activism, energie, harnicie, altruism. Defecte: lipsa de probleme, atitudine usuratica, superficialitate, slabiciunea sentimentelor, platitudinea trairilor sentimentale, sugestionabil si influentabil cu usurinta, nestatornic in decizii si activitate, expresivitate exagerata, capacitate de concentrare mai redusa, lipsa de profunzime in gandire si sentimente, neponderat si palavragiu.

Sangvinicii sunt potriviti pentru munci dinamice, atat fizice, cat si intelectuale. Ei pot fi excelenti ingineri, fermieri, comercianti, profesori, lideri politici, scriitori, jurnalisti, artisti, aviatori, cosmonauti, militari, politisti. Pasiunile lor sunt variate si mai “asezate“ decat ale colericilor: citit, ascultat muzica, distractii linistite cu multi amici, concerte, teatru, excursii, sporturi cu risc mediu, pasiuni creatoare (literatura, horticultura, sculptura, artizanat etc).

Pasiunile sangvinicilor sunt medii. Ei sunt buni soti si parinti. Sunt atenti cu partenerii, tandri, respectuosi, lipsiti de gelozie irationala, dornici de afectiune stabila si de lunga durata. La serviciu, sangvinicii muncesc constant si raspandesc buna dispozitie. Sunt amabili, sociabili, intelegatori cu colegii, seriosi, cinstiti, concilianti, bine dispusi si eficienti in munca.

C.   Tipul flegmatic este puternic, echilibrat si inert. El prezinta urmatoarele calitati: echilibrat, calm, prietenos, cu sange rece in situatii stresante, mereu multumit de viata, ascultator, tolerant, rabdator, perseverent, credincios cuvantului dat, inzestrat cu vointa accentuata, atasat la locul de munca, stapanit, introvertit, econom, cumpanit in gandire, retinut in vorbe si actiuni, sincer. Defectele flegmaticului: reactioneaza lent sau tardiv, are trairi afective saracacioase (rece sentimental), se adapteaza greu la situatii noi si schimbatoare, este peste masura de calculat, nu poseda pasiuni puternice, e monoton in gandire, vorbire si actiune, comportament stereotip, pedant, comod, isi asuma greu sarcini noi, e lipsit de entuziasm.

Pasiunile flegmaticului sunt “cuminti“: suete cu putini amici, colectionarea de diverse obiecte, muzica clasica, teatru serios, lecturi serioase, emisiuni televizate “reci“ (documentare stiintifice). De regula, flegamaticii sunt buni familisti deoarece au sentimente stabile si sunt calmi. Nu se potrivesc deloc cu partenere “focoase“, dar iubesc stabil, intreaga viata, fara efuziuni sentimentale.

Flegmaticii sunt perfecti pentru munci singuratice, de birou, monotone si stereotipe, deoarece nu se plictisesc de ele. Ei pot fi buni functionari, cercetatori, laboranti, invatatori si profesori, geologi, meteorologi, electronisti, mecanici, muncitori la banda, fermieri, astronomi, psihologi etc.

D.   Tipul melancolic este considerat un tip slab, neechilibrat si excitabil, dar el este un tip complex, cu multe calitati, pe langa defectele inerente.

Calitatile: simtul datoriei, seriozitate, responsabilitate, procese afective intense, profunde si durabile, sensibilitate, interiorizare, cugetare profunda, capacitate de analiza si sinteza, dependenta, supunere, introvertire, viata interioara bogata, originalitate, sarguinta, constiinciozitate, perseverenta.

Defecte: pesimism, neincredere, sociabilitate redusa, predispozitii catre anxietate, tendinta de singuratate, nesiguranta, tristete, sentimente de inferioritate, adaptabilitate si mobilitate mai reduse, reactivitate slaba, emotivitatea crescuta, interiorizare excesiva.

Pasiunile melancolicului sunt linistite, puternice si stabile: pictura, muzica, literatura serioasa si dramatica, plimbari singuratice, relatii cu animale de companie, emisiuni televizate serioase, meditatii, predispozitii catre filosofie si probleme fundamentale ale Omenirii terrane.

In societate, melancolicul este timid, neindemanatic, retras si nu prea comunicativ. Intr-un cerc de amici, insa, devine comunicativ, prietenos, cald, profund in gandire si argumentatie. Melancolicul se ataseaza profund si iubeste intens, in tacere, chiar si fara speranta. Este fidel persoanei iubite si capabil de mari sacrificii pentru ea. Melancolicul este un bun specialist in profesii care cer spirit de observatie, capacitate de analiza, meticulozitate si rabdare: pictor, sculptor, scriitor, jurnalist, cercetator, istoric, scenarist, profesor. Ca scriitori, melancolicii sunt foarte profunzi, fini observatori si durerosi in abordarea problemelor de viata, cum au fost Mihai Eminescu, Emil Garleanu si Octavian Goga.

Cum vom proceda pentru a ne forma un temperament perfect? Simplu: ani in sir (minim 4-5 ani), vom folosi o formula de autosugestie prin care vom dezvolta trasaturile pozitive si vom diminua continuu pe cele negative. Am sintetizat o astfel de formula:

Posed un  sistem nervos santos, puternic, echilibrat, excitabil. Consum corect energia psihica, rezolv toate sarcinile vietii fara a obosi, fara a ajunge in stari de epuizare si deprimare. Invat, muncesc si ma comport calm, cumpanit, rational, optimist, increzator in mine insumi, in viata, in oamenii din jur, in succes si fericire. Sunt extravertit, sociabil, amabil, vivace, pasnic, bine dispus, energic si hotarat in tot ce intreprind. Rezist la eforturi si socuri psihice fara a ma demobiliza, fara a obosi, fara a ma imbolnavi, fara a-mi pierde stapanirea de sine. Ma adaptez cu usurinta la situatii noi, analizez rapid si corect informatiile si situatiile din mediul meu de viata si munca si, pe baza analizei, iau decizii rapide si corecte. Sunt rabdator, perseverent si tenace, astfel ca imi urmaresc pana la capat scopurile propuse. Sunt receptiv la idei si solutii noi, ma pasioneaza cunoasterea viitorului, muncesc cu placere pentru a-mi desavarsi creatiile. In toate situatiile, sunt curajos pana la temeritate, deoarece cunosc bine legile de evolutie a vietii universale. Manifest initiativa creatoare, seriozitate si responsabilitate in tot ce gandesc, vorbesc si fac. Sunt stabil in sentimente, pareri si comportament civilizat, activ si energic. In toate ocaziile, chiar si in cele mai disperate, manifest stapanire de sine, calm, spirit de orientare rapida si intuitie pragmatica, astfel ca rezolv situatiile in favoarea mea, a adevarului si dreptatii. Gandesc temeinic, stiintific, logic, vorbesc cumpanit si la obiect, creez continuu noi opere materiale si spirituale

Cam asa arata temperamentul perfect. Cu un astfel de temperament, toti am ajunge lideri nationali. Functie de zestrea genetica si de intensitatea activitatii de modificare a temperamentului, vom ajunge mai aproape sau mai departe de modelul prezentat. In toate situatiile, insa, vom obtine rezultate pozitive.

Avem deplina libertate de a alege. Putem ramane cu temperamentul mostenit, putem opta pentru implementarea modelului oferit mai sus. Din momentul alegerii temperamentului ideal, trebuie sa-l implementam in creier cu credinta si tenacitate si sa sustinem aceasta operatie prin acte constiente de vointa. Pentru a ne usura transformarea, voi prezenta in capitolele urmatoare cazuri particulare de perfectionare a personalitatii prin indepartarea unor trasaturi negative mai des intalnite si dezvoltarea celor opuse lor, pozitive.

Orice ati crede acum, eu va asigur ca aceasta este una dintre cele mai interesante si importante lectii ale vietii noastre. In viitor,imi veti da dreptate.

 

3.    La ce ne foloseste cunoasterea temperamentelor?

 

a-    Cand ne alegem profesia, trebuie sa tinem cont de tipul de temperament pe care il avem, pentru a putea munci cu pasiune si a obtine succese. Pasii de facut sunt urmatorii:

• Analizati-va cu multa obiectivitate tipul de temperament! De regula, veti constata ca posedati insusiri din doua sau trei tipuri diferite.
• Studiati profesiile indicate pentru fiecare si scrieti-le pe o foaie!
• Sondati Eul personal si stabiliti catre ce profesii va indeamna cele mai intime sentimente, pasiuni si idealuri!
• Comparati lista de profesii cu cele dorite de Eul personal! Veti constata ca una sau mai multe se suprapun. Acestea sunt profesiile in care veti obtine satisfactii maxime, deoarece veti munci cu placere.
• Daca profesia aleasa de voi este alta decat cea dorita de parinti, trebuie sa va urmati visul, deoarece Eul personal nu se inseala decat la persoanele inculte. De exemplu, unul dintre cei mai bogati oameni din lume, Bill Gates, a parasit facultatea, spre disperarea parintilor si a pornit intr-o cariera ce nu parea a avea sorti de izbanda.

b-   Functie de temperamente, ne alegem grupul de prieteni si iubita (iubitul), impreuna cu care vom trai o viata intreaga. Daca alegem temperamente compatibile, stabilite prin testare psihologica, grupul nostru se va dezvolta armonios, iar perechea noastra va fi perfecta. In caz contrar, vor aparea animozitati sau divort.

c-    Conditiile de viata pentru un destin fericit se organizeaza functie de temperament.

De pilda, un coleric setos de stralucire sociala ar fi foarte nefericit, daca ar trai retras intr-un sat, cu un mic grup de prieteni, cu rare iesiri in public si lipsit de distractii zgomotoase. Un melancolic ar fi insa nefericit, daca ar nimeri intr-un anturaj zgomotos si libertin, manat de perechea sa. De exemplu, un caz real.Un medic foarte cult dar melancolic, s-a indragostit de o colerica aventuroasa. El n-a rezistat vietii turbulente, cu libertinaj sexual si alte mizerii. S-a retras la o manastire, desi nu crede in dogma judeo-crestina, sa nu mai vada si sa nu mai auda ceea ce l-a ranit adanc.

Repet: Alegerea partenerei (partenerului) de viata este o chestiune de viata si de moarte. Folositi serviciile unui psiholog bun pentru a evita dureri ulterioare!

 

4.    Povesti moralizatoare.

Cioara si papagalul

Un papagal statea intr-o colivie cu o cioara. Ah, cum suferea bietul papagal din pricina prezentei monstrului cu pene negre:

“Ce negru urat, ce figura groaznica, ce expresie comuna a fetei! Daca cineva ar trebui sa se uite la asa ceva la rasarit, toata ziua i-ar fi distrusa. Nu exista un tovaras mai dezgustator ca tine nicaieri!“

Cu toate ca pare ciudat, si cioara suferea tot atat de mult din cauza prezentei papagalului. Trista si deprimata, cioara reprosa loviturii sortii ce o adusese langa acel tovaras multicolor si neplacut:

“De ce a trebuit sa ma loveasca ghinionul asta? De ce m-a parasit steaua mea norocoasa? De ce zilele mele fericite s-au sfarsit in asa zile de intuneric? Ar fi fost mult mai placut sa stau pe gardul unei gradini cu o alta cioara, sa ne bucuram de lucrurile pe care le avem in comun si sa fiu fericita, decat sa stau in colivia asta cu un papagal arogant care imi reproseaza toata ziua ca nu ma ridic la nivelul frumusetii lui!“.

Morala: Atat in prietenie cat si in dragoste, “mai frumos“, “mai destept“, “mai bogat“ nu inseamna si “mai bun“!

 

Daniel Serbanica,

Viitor om de succes impreuna cu dumneavoastra!

Succesul se invata – partea a 7-a

 

Insusirile psihologice ale personalitatii

 

MOTTO:

“In viata sunt doua categorii de oameni: unii sunt personalitati, altii personulitati“.

 

Dragi amici, va propun sa discutam despre personalitatile umane, in general si despre personalitatea fiecaruia dintre noi, in special. Cu aceasta ocazie, vom descoperi ca toti posedam personalitati umane, ca toti suntem niste personalitati, nu numai actorii vietii publice. Din aceasta cauza, vom renunta la toate teoriile care ne considera rob (religii), formula (astrologia si numerologia magica) ori semn (gematria). Suntem personalitati vii, complexe, culte, active, cu un EU integrator puternic, nascut la intersectia verbelor a fi, a face si a avea (verbele principale din oricare limba a terranilor). Discutia noastra are ca scop principal descoperirea insusirilor de personalitate negative (defecte) si remedierea lor cu mijloacele deja cunoscute : constientizarea si autosugestia pozitiva.

De la bun inceput, va precizez ca nu ne-am nascut intr-o societate organizata corect, pe baza meritocratiei si a justitiei sociale. Din aceasta cauza, mass-media abunda in stiri dezumanizante privind infractori, starlete porno, politicieni marunti la suflet si alte vietati inferioare. Rareori ni se prezinta personalitati puternice, cu rezultate progresiste in activitate, cum ar fi inventatori, descoperitori de nou, reformatori adevarati, lideri pragmatici, cinstiti si activi. Dumneavoastra, majoritatea cetatenilor corecti, nu apareti in mass-media decat daca vi se intampla un necaz sau alt eveniment senzational. Noi, uvrierii, suntem considerati inferiori sau nedemni de viata publica. In socialism, un miner din subteran avea un salariu cat seful Securitatii, iar fotografia lui circula cu onoare in ziare cu mai mult de un milion de exemplare (Scanteia). Socialismul a fost destramat din cauza slabiciunilor si coruptiei liderilor. Noi trebuie sa construim o noua societate, care sa elimine laturile negative ale socialismului si ale capitalismului. Noi contribuim la trezirea la viata normala a celor care dorm si nu mai cred in nimic. Noi le aratam directia salvatoare. Noi punem prima samanta de lumina a noii oranduriri, oranduire in care fiecare personalitate umana este tratata cu respectul cuvenit pentru merite.

1.    Personalitatea umana si Eul integrator

Personalitatea umana reprezinta imbinarea unica, non-repetativa a insusirilor psihologice care caracterizeaza mai pregnant si cu un grad mare de stabilitate omul concret si modalitatile sale de conduita. Acestea sunt aptitudinile, temperamentele, caracterul, creativitatea si moralitatea. Toate cinci sunt influentate de motivele conduitei, in special de conceptia fundamentala de viata si de idealuri-credinte.

Caracterul non-repetativ al personalitatii ne individualizeaza in mod absolut, dar nu exclude si asemanari cu persoane din aceeasi rasa, etnie, sex, profesie si pasiune creatoare etc. Stabilitatea personalitatii este strict necesara pentru asigurarea relatiilor normale dintre oameni. Va puteti imagina un om care-si schimba in fiecare zi conceptiile si modul de manifestare? Asa ceva ar fi de domeniul patologicului. O foarte indragita personalitate publica, dr. Lavinia Tatomir Pintea, paranormala autentica, a prezentat un astfel de caz din spitalul de psihiatrie unde lucreaza. Un bolnav se prezenta pe rand, cand Hitler, amantul Evei Braun si alte personaje istorice. Dansa i-a aplicat o sugestie pozitiva si l-a determinat sa-si spuna numele adevarat (Ion N.). Ati inteles de ce eu am introdus in formulele de autosugestie afirmarea clara a Eu-lui? V-am ferit direct de confuzii. Sa ne reamintim: Eu, numele si prenumele, sunt (a fi), fac (a face) si am (a avea). Daca vom trai vreun eveniment socant vreodata, sa nu uitam sa ne repetam de cateva ori urmatoarele formule :

• Eu, numele si prenumele, sunt un barbat sanatos si ocrotit divin (o femeie sanatoasa, ocrotita divin).
• Adevaratul Dumnezeu ma inspira, ma ajuta si ma ocroteste, cauza pentru care sunt mereu sanatos (sanatoasa) si reusesc in orice intreprind.

Nu va indemn la misticism. Credinta in Dumnezeul tuturor terranilor, situat deasupra tuturor religiilor, e normala pentru aceasta etapa din evolutia umanitatii planetare. In viitor, vom afla mai multe despre Divinitate si ne vom adapta legilor divine descoperite. Eul personal integreaza corpul fizic, corpul energetic si psihicul construit pe acestea intr-un tot unitar, stabil si propriu. Eul nu este inchistat, ci dinamic si progresist la majoritatea persoanelor. El este inchis fata de elementele confuzive, dar deschis pentru a elimina informatiile descoperite ca neadevarate si nocive. De asemenea, el se deschide pentru a primi informatii noi din zestrea umanitatii terrane sau de la inspiratori divini (poate extraterestri).

Unele temperamente, mai ales cel coleric, tind sa impuna posesorilor o labilitate psihica crescuta. Daca reusesc, personalitatea respectiva se negativeaza: nu mai are manifestari stabile, este prea sugestionabila, devine sovaielnica in decizii si actiuni, afecteaza si vietile altor persoane, mai ales daca ajunge in functii de conducere. Asemenea indivizi se manifesta din plin si pe scena mass-mediei romanesti, fapt pentru care eu as propune ca, in noua Constitutie, sa se prevada obligativitatea candidatilor la diverse functii de a-si face examen psihiatric si psihologic. Rezultatele acestor examene trebuie facute publice, sa stim cine sunt cu adevarat prefacutii care ne cer voturile. Vom trai mai bine atunci cand statul va fi condus de persoane creator-morale, sanatoase psihic si cu caractere ferme, curate si demne.

Insusirile de personalitate sunt inascute si dobandite prin invatare. Cele inascute sunt afectivitatea, aptitudinile si temperamentul. In timpul instruirii si educatiei, familiale si scolare, capatam caracter, creativitate si moralitate. Ca regula de baza, toate insusirile de personalitate se pot pozitiva prin folosirea arsenalului psihologic cunoscut (constientizare, autosugestie etc.). Ca atare, nu va speriati si nu va intristati daca descoperiti ca aveti defecte de personalitate! Nici un terran nu este perfect, astfel ca, pe langa calitati de personalitate, prezinta si defecte remediabile. Pana si trasaturile temperamentale sunt perfectibile, desi sunt foarte puternice.

In urmatoarele capitole, incepand cu acesta, vom invata sa ne descoperim defectele de personalitate si sa le remediem, pentru a ne asigura o personalitate preponderent pozitiva.

2.    Aptitudinile, latura instrumental-executiva a personalitatii umane

Aptitudinile sunt insusiri psihice si fizice care ii permit omului sa desfasoare cu succes anumite forme de activitate. Toti copiii se nasc cu sute de aptitudini mai pregnante ori mai slabe. Exceptia este formata din copii nascuti cu boli genetice si cu handicapuri psiho-fizice. O singura aptitudine nu foloseste la nimic. Pentru fiecare activitate in parte e nevoie de mai multe aptitudini, de la cele mai simple, la cele mai complexe. De exemplu, aptitudinea de scriitor presupune cunoasterea anterioara a alfabetului, acumularea unui mare bagaj de cunostinte, o gandire perfectionata, o imaginatie bogata si realista, capacitate de analiza si sinteza etc.

Aptitudinile sunt generale si speciale. Fiecare om poseda suficiente aptitudini din ambele categorii pentru a executa cu succes mai multe operatii psiho-fizice. Aptitudinile generale tin de capacitatea de invatare si de gandire corecta, de capacitatea de memorare durabila, de spiritul de observatie, de intuitie etc. Acestea devin o parte solida a Eului personal. Aptitudinile speciale sunt cerute de domenii strict limitate: cercetare stiintifica, mecanica, pictura, sculptura, matematica, literatura, fizica, astronomie, stiinte naturale etc. Un foarte bun matematician dezvaluia la un moment dat ca el simte matematica la fel ca pe o piesa muzicala, adica altfel decat o percepem noi, cei lipsiti de aptitudini pentru acest domeniu.

a)    Combinarea originala a mai multor aptitudini creatoare se numeste talent. Talentul asigura activitatea de succes in cele mai diverse domenii ale cunoasterii stiintifice si creatiei utile de valori materiale si spirituale. Talentul lumineaza stiintele exacte, stiintele naturii, artele frumoase, literatura. Talentele nu sunt atat de rare pe cat vedem in emisiuni televizate cu acest profil. Ele sunt mult mai multe, dar societatea prost organizata le lasa sa se piarda in anonimat. Pana si in mult hulitul socialism aveam conditii mai bune pentru promovarea inovatorilor, inventatorilor, descoperitorilor, creatorilor din literatura si arte plastice etc.

b)   Geniul consta intr-o dezvoltare extraordinara a aptitudinilor creatoare, cu efecte revolutionare de mare anvergura, in diverse domenii de activitate sociala. In clasamentul celor 100 de genii umane facut de John Simmons, 6 sunt romani (7, cu Nicolae Tesla):

–       Nicolae Paulescu pentru descoperirea insulinei.

–       George (Gogu) Constantinescu pentru inventii si descoperiri in domeniul sonicitatii.

–       Traian Vuia, pionierul aviatiei mondiale.

–       Henri Coanda pentru revolutionarea aeronauticii.

–       Herman Oberth, pionier al zborului cosmic.

–       George Palade pentru dezvaluirea tainelor celulei.

Observati ca fiecare a revolutionat intregi sisteme, cu inventiile si descoperirile lor? Vreau sa adaug un englez, Charles Darwin, care a intuit exact evolutia vietii inferioare (vegetale si animale) pe Terra. Dupa parerea mea, teoria evolutionista este perfect valabila si acum, mai putin segmentul privind umanizarea maimutelor prin munca si invatare. Daca provenim din maimute, atunci aceasta nu s-a intamplat prin evolutie, ci prin inginerie genetica practicata de Marii Creatori asupra genomului pithecantropic. In orice caz, teoria darwinista isi gaseste multiple aplicatii in stiintele naturale, fapt pentru care ar trebui sa fie invatata in gimnaziu si liceu.

De ce nu este invatata? Amicii mei, va spun ceva foarte grav, dar 100% sigur: natiunea romana este cobaiul unei experiente de nivel planetar, de regres in Evul Mediu. Oculta retrograda, demascata de colonelul John Colleman din CIA-USA, a ales Romania pentru cele mai retrograde experiente, incepand cu imbecilizarea mistica. Prin acest serial, dar si prin celalalt (“ Sa facem avere! “) lupt cum pot ca neamul nostru sa scape de pozitia de cobai, sa reinceapa evolutia catre deplina civilizare si umanizare.

c)    Precocitatea este un indiciu sigur al existentei predispozitiilor exceptionale si geniale, insa nu in toate cazurile. De exemplu, George Enescu canta la vioara la varsta de 4 ani, iar la varsta de 7 ani a fost admis la Conservatorul de la Viena. Goethe a inceput sa scrie poezii inainte de a merge la scoala (varsta 7 ani). Marele pictor Repin s-a remarcat la varsta de 4 ani. Majoritatea gimnastelor si balerinelor incep activitatea pe la 3-4 ani.

Precocitatea nu asigura automat si in toate cazurile personalitati exceptionale si geniale. Pruncii geniali pot evolua bine intr-un mediu pozitiv ori se pot pierde in anonimat, daca nu au suport material si moral pentru a-si fructifica talentul. Nici o tara din lume nu are un sistem sigur de depistare si ajutorare a copiilor cu predispozitii geniale.

d)    Daca ne lipseste precocitatea, nu trebuie sa ne alarmam. La unele persoane, talentele se arata mai tarziu. De exemplu, W. Shakespeare a fost copist si notar, apucandu-se de scris mult mai tarziu. Marele romancier Walter Scott a fost ofiter de cavalerie si s-a apucat de scris dupa varsta de 40 de ani. Karl May a inceput sa scrie in inchisoare, pe la varsta de 30 de ani. Marele inventator T. A. Edison a fost un elev mediocru, fapt pentru care invatatoarea i-a prezis o cariera de porcar. Ion Minulescu a fost corigent la limba romana. Einstein n-a stralucit la fizica, dar a descoperit teoria relativitatii.

In copilarie, Humboldt era considerat un copil marginit. Isaac Newton a fost, multi ani, ultimul copil din clasa. Moliere a invatat sa citeasca tarziu si cu greutate. Louis Pasteur era slab tocmai la chimie. Giuseppe Verdi a fost respins la examenul de admitere la Conservatorul din Milano, fiind considerat complet lipsit de talent muzical. Darwin, Swift si Leibniz au fost mediocri in clasele primare.

Cum se explica faptul ca, ulterior, acesti oameni au stralucit in diverse domenii ale stiintei? Raspuns: Aptitudinile se pot dezvolta odata cu maturarea organismului, dupa urmatoarele reguli, pe care trebuie sa le insusim si sa le aplicam in viata noastra:

–       Unele aptitudini zac in stare latenta pana ce se activeaza genele lor generatoare. Genele pozitive pot zace intreaga viata neactivate. Pentru activare, va recomand o formula pe care o sa o folosesc si eu: Milioane de gene pozitive ale talentului s-au activat in organismul meu, numele si prenumele. Sugestia trebuie urmata si de eforturi constiente pentru fructificarea talentului.

–       Calitatile exceptionale si geniale se dezvolta si functie de aparitia interesului pentru domeniul abordat. Tinerii motivati isi dezvolta talentele.

e)   Intr-o societate normala, oamenii talentati si geniali formeaza elita natiunii si a umanitatii terrane. Toti cei care va stiti exceptionali trebuie sa depuneti eforturi pentru a va integra in elita adevarata. Nu va bazati numai pe talentul nativ, ci puneti pasiune creatoare in tot ce faceti! De regula, intr-o opera geniala intra cam zece la suta inspiratie (talent) si nouazeci la suta munca (transpiratie). Ca membri ai elitei nationale, trebuie sa fiti modesti si sa luminati cuminte creierele contemporanilor rataciti mistic sau politico-economic.

De regula, elita hotaraste directia de evolutie a intregii natiuni, in toate domeniile vietii sociale: economic, politic, cultural-stiintific, artistic etc. Involutia natiunii romane se datoreaza faptului ca mediocritatea corupta s-a insinuat in conducerea statului, in locul adevaratei elite. Pseudo-elita din Romania s-a format din gasti ale fostei nomenclaturi comuniste ori din alte categorii de privilegiati. Ei au pus mana pe mass-media si au impus in mintile cetatenilor false valori politice, administrative, cultural-stiintifice, artistice etc. Practic, au ocupat toate pozitiile elitiste din natiunea noastra cu pithecantropi mistici, ignoranti si corupti. Avem nevoie de cel putin doua decenii sa-i indepartam din viata publica, sa impunem adevarata elita si sa reparam ce-au stricat aceste marionete ale Ocultei retrograde.

f)     In multe cazuri, posesorii de talente de exceptie, chiar geniale, sunt atacati pervers de catre pseudo-elite, cu scopul de a-i atrage in mocirla lor. Oricat ar fi de mari tentatiile cu care sunteti atacati, nu va lasati tarati in gastile pseudo-elitiste, caci ati participa la regresul natiunii romane! Nu deveniti si voi vanatori de functii bine platite si pretabile la acte de coruptie! Voi, cei mai tineri elitisti, sunteti speranta natiunii romane. Nu ne inselati aceasta speranta, deoarece este ultima! Voi puteti schimba cursul involutiv al natiunii, cu unul evolutiv, demn, ultramodern.

Cum va puteti impotrivi curentului retrograd promovat de non-valorile din pseudo-elita? In primul rand, devenind constienti de valoarea voastra exceptionala si geniala. In al doilea rand, faptele trebuie sa vorbeasca in locul dumneavoastra. Inchideti urechile la toate sugestiile negative si creati opere utile natiunii! Nu va lasati tarati in polemici sterile cu gastile de pseudo-intelectuali! Nu le puneti la inima criticile si calomniile! Nu va lasati influentati depresiv si negativ! Pastrati-va mereu tonusul activ si bine dispus! Asa arata adevaratii elitisti.

g)   Nu va angajati in curente la moda care duc la prostituarea constiintei si a sentimentelor, deoarece voi trebuie sa fiti curati si originali. Voi trebuie sa impuneti curentele la moda, in orice domeniu de activitate, de la economie si pana la domeniul artistic. Dupa 1990, pseudo-elitistii au impus ca moda curente decadente, mistice, pervers-sexuale, banale si lipsite de originalitate. Originalitatea este indiciul sigur dupa care identificam oamenii cu predispozitii geniale.

h)   Cand veti ajunge lideri, aveti voie sa faceti compromisuri politice si diplomatice, cu conditia sa nu fie imorale sau ilegale. Statul nostru a capatat un aspect medieval si retrograd si pentru gravele compromisuri facute de liderii politico-administrativi cu lideri religiosi, infractori de anvergura mondiala ori alte scursuri umane. In 1999, organele conducatoare ale statului, de la Presedinte la ministrul de externe, au incalcat pactul de neagresiune cu Serbia, permitand aviatiei NATO sa survoleze spatiul nostru aerian (nu eram membri NATO atunci). Ungaria a refuzat cererea de survol, cu toate ca era membra NATO. Cum sa mai fim noi respectati in lume, daca pseudo-elita conducatoare savarseste astfel de compromisuri si chiar infractiuni? Voi, cei care va pregatiti sa deveniti liderii visati de noi, trebuie sa schimbati radical perceptia Romaniei in strainatate si in interiorul tarii. Nu mai vrem sa ne fie rusine sa spunem ca suntem romani oriunde am merge in lumea terrana!

 

 

3.    Povesti moralizatoare.

 

Parerea unui elefant

 

A fost odata ca niciodata un pui de elefant care imediat dupa ce a aparut pe lume a fost luat de langa mama lui si vandut unui maestru de circ. Circarii s-au bucurat nespus cand au vazut elefantelul, caci era exceptional de frumos; au avut grija de el sa nu se imbolnaveasca fara grija materna care era atat de necesara in aceasta perioada.

Elefantelul nu intelegea ce se intampla si isi spusese ca sigur este o neintelegere si in curand va fi eliberat. Cateva zile trecura iar asteptarile puiului fura inselate; nimeni nu veni sa-l dezlege si toata lumea se comporta ca si cum asa era normal sa fie. Vazand aceasta elefantelul care isi dorea din tot sufletul sa zburde din nou liber sub cupola circului, incerca din rasputeri sa se rupa de lantul ce il tinea prizonier.Se smuci cat putu dar parul era prea adanc infipt in pamant; incerca sa desfaca lantul dar era prea gros; vru sa-si scoata piciorul dar legatura era prea stransa… Mai multe zile de incercari nereusite trecura si in cele din urma elefantelul epuizat renunta sa mai incerce sa se elibereze: “Este prea greu“, isi spuse,  “nu am forta necesara sa scot parul si puterea sa rup lantul ca sa scap”… Privi dezamagit si cu jind curtea larga unde obisnuia sa se joace si se culca pe pamant resemnat. Anii trecura si puiutul deveni un elefant voinic si vanjos. Acum avea o statura impresionanta si o greutate de titan, insa isi ducea viata in continuare legat de parul cel adanc infipt in pamant.

Nu de putine ori, copiii care veneau sa se joace cu el se intrebau de ce el nu se elibereaza. In fond, el este un elefant atat de mare iar lantul si parul atat de mici, incat nu ar avea nici o sansa in fata fortei lui. Unii adulti se aventurau sa raspunda ca elefantul cel mare sta legat de parul cel mic pentru ca este dresat. Insa, la acest raspuns, copiii aveau o alta intrebare perfect valida si ea: “Daca este dresat si nu fuge atunci de ce este tinut in lant?“ Intrebare ce ramanea fara raspuns dar provoca multa nedumerire.

Ce nu stiau nici unii si nici altii este ca elefantul renuntase inca din copilarie la a mai incerca sa se elibereze si de aceea, el nu stia ca acest lucru este posibil. Pentru el, parul inca era prea adanc infipt in pamant iar lantul era inca prea gros, desi acum el avea cateva tone si s-ar fi putut elibera intr-o clipita.

“Nu pot si nici nu voi putea vreodata“ … isi spunea elefantul trist si resemnat, desi incetase cu foarte mult timp in urma sa mai incerce sa schimbe ceva, sa isi mai testeze fortele si limitele.

Si astfel, un elefant urias isi petrecea viata ca prizonierul unui par mititel si a parerii sale ca nu are puterea sa schimbe ceva.

O poveste potrivita zilelor de azi, in care “nu putem si nici nu vom putea niciodata“ sa revenim la un stil de viata demn, deoarece, incet-incet, am fost obisnuiti cu idea ca noi, romanii, nu putem. Arta “circarilor“ se pare ca a fost desavarsita…

Povestea se termina prost, elefantul ramanand prizonier. Omul nu este insa un animal de circ; el are multe resurse nebanuite de a se elibera, si mai are constiinta, vointa, libertatea de a alege. Dar este nevoie de o poveste pentru ca omul sa sesizeze ca are aceste abilitati.

 

 

Si nu uitati… Personalitatea nu se capata, se cucereste!

 

Daniel Serbanica,

Viitor om de succes impreuna cu dumneavoastra.