Închirierile pentru studenţi - un avantaj?

Într-un oraş cu 20.000 de studenţi la universităţi de stat şi particulare

În Constanţa sunt în prezent peste 20.000 de studenţi, la cele trei mari universităţi de stat şi particulare. Tocmai de aceea, pentru mulţi dintre ei, închirierea unei locuinţe, pe durata studiilor, reprezintă o soluţie mai bună decât internatul, unde locurile sunt limitate.

Că este aşa, o ştiu mai bine proprietarii de locuinţe, care de ani buni preferă să caute tineri aflaţi la studii, pentru a locui în imobilele pregătite pentru închiriere. Pentru mulţi dintre ei, locuitul în gazdă este practic primul moment în care preiau responsabilităţi legate de administrarea unui imobil: sarcinile nu sunt deloc uşoare, părinţii sunt departe, iar regulile, mai lejere decât în căminul-internat, trebuie totuşi respectate.

Unii proprietari sunt mai îngăduitori, alţii sunt stricţi şi„ penalizează“ orice mică petrecere, sau exuberanţa vârstei. Una peste alta, chiriile plătite de studenţi reprezintă un venit sigur, pe termen lung şi o modalitate destul de sigură, pentru a încredinţa locuinţa şi bunurile din aceasta unor chiriaşi de încredere.

Cu toate acestea, nu orice apartament sau casă din oraş poate deveni locuinţa unui student aflat în chirie, cum nici orice proprietar nu este pregătit să primească strudenţi în gazdă. Şi cum, pînă în prezent, nimeni nu a elaborat un cod de bune practici în acest domeniu, ne încumetăm noi să vorbim de cîteva aspecte care trebuie luate în calcul de orice proprietar dornic să încheie o înţelegere cât mai avantajoasă cu tineri aflaţi în căutarea unei locuinţe, cât mai apropiată de facultate.

Apropierea de un centru universitar este un prim avantaj
Este poate, de departe, cel mai important criteriu, de care ţin seamă atât proprietarii, cât şi cei aflaţi în căutarea unei locuinţe de închiriat.

Proximitatea este principalul avantaj, pentru că studenţii vor să ajungă cât mai repede la facultate, pentru a economisi astfel banii pe transport.

Desigur, apropierea un centru comercial mare, dacă se poate un mall, este un alt avantaj. Aceasta nu înseamnă însă că studenţii mai cu dare de mână nu vor opta şi pentru locuinţe din zone mai îndepărtate, în măsura în care acestea le asigură un confort sporit. În ambele situaţii, proprietarii ştiu foarte bine care este nivelul viitorilor lor chiriaşi: o primă selecţie o face chiar unitatea de învăţământ, prin prestigiul cu care îşi atrage studenţii.

Casele cu mai multe camere nu sunt pe lista preferinţelor
Cele mai căutate de studenţi sunt apartamentele cu două, sau trei camere. Şi garsonierele sunt preferate, însă, ca un specific local, chiria unui apartament poate fi împărţită între doi, sau trei studenţi, astfel încât cheltuielile comune pot fi împărţite.

În principal, un chiriaş tânăr nu are prea multe pretenţii, însă o baie, sau o bucătărie utilizate „la comun“ plasează o astfel de ofertă undeva, la urmă. Acei proprietari care încă mai cred că se poate trece peste aşa ceva, se înşeală: au trecut vremurile în care tinerii erau prea puţin pretenţioşi.

Şi apoi, care ar fi diferenţa dintre un proprietar care pune la dispoziţie mai multe camere, cu acces separat, pe care le dotează cu baie sau duş şi un alt proprietar care doar stă şi aşteaptă să pice chiriaşi din cer?

Respectarea „regulilor casei“
Aşa cum spuneam la început, mulţi dintre studenţi vor locui pentru prima dată singuri şi se vor confrunta cu sarcini care până atunci cădeau în sarcina părinţilor.

Plata chiriei este prima lor îndatorire cu adevărat importantă: proprietarii oferă un spaţiu de locuit şi cer ca plata serviciilor să se facă cu regularitate, la termenele limită. Ca parteneri contractuali, tinerii chiriaşi vor înţelege că regula de bază nu trebuie încălcată.

În plus, orice alte pretenţii, sau cerinţe ale proprietarilor trebuie comunicate înainte de încheierea înţelegerii: plata utilităţilor, întreţinerea spaţiilor de locuit, exploatarea bunurilor din locuinţă, accesul vizitatorilor şi orice alte sarcini care cad în grija chiriaşilor.

Poate că există şi proprietari pretenţioşi, şi chiriaşi neglijenţi. Depinde însă de fiecare dintre cei doi parteneri cum îşi va stabili drepturile şi obligaţiile.

 

[articol apărut în Ziarul de imobiliare, ediţia de Constanţa, aprilie 2014]