Cum se pregăteşte casa de vânzare

Mii de imobile sunt vândute în fiecare an. Câtă vreme fiecare tranzacţie este diferită de cealaltă, pe toate le leagă însă un singur lucru: fiecare proprietar vrea să obţină cât mai mulţi bani, într-un timp cât mai scurt.

Pare greu de crezut, dar pe o piaţă dominată de lipsa banilor (preţurile urcă, sau coboară), segmentul de vânzări devine din ce în ce mai sofisticat, ţinând cont de aspecte care, acum 10 sau 15 ani, păreau de neimaginat (cine ar fi crezut că un loc de parcare inclus în preţul imobilului este atât de important, asta pentru a da numai un exemplu). În plus, segmentul de intermediere a devenit extrem de important, atât din perspectiva portofoliului însemnat de clienţi, dar şi datorită serviciilor de consiliere. Prin urmare, în relaţia care se stabileşte între vânzător şi consilierul imobiliar, răspunsurile la trei întrebări sunt cele care vor hotărî, în final, preţul unei tranzacţii.

Este gata imobilul de vânzare?

Din start, se cuvine să spunem că vânzarea propriu-zisă este un proces laborios, care începe cu mult înainte de simpla publicare a unui anunţ. Şi asta, numai dacă ne gândim că proprietarul va trebui să adopte o atitudine critică şi să încerce să îşi privească locuinţa cu ochii unui potenţial cumpărător; doar aşa îşi va da seama ce mai este de reparat, vopsit, zugrăvit şi, în final o stare general de curăţenie. În fond, proprietarul nu are altceva de făcut decât să se gândească, serios, la ce se aşteaptă să găsească în momentul în care află că locuinţa în cauză este de vânzare. Prin urmare, scopul urmărit este ca imobilul să arate bine, pe ansamblu, cu spaţii golite de mobilier, pe cât posibil, în aşa fel încât să atragă potenţialii cumpărători.

 

Cel mai important aspect de care trebuie să ţineţi cont este însă motivul pentru care vă decideţi, la un moment dat să vindeţi. Desigur că puteţi fi determinat să faceţi această schimbare în urma schimbării locului de muncă într-un alt oraş, a nevoii acute de bani, sau în căutarea unei locuinţe mai mari, sau mai mici. Fiecare din exemplele evocate anterior ar putea, la un moment dat să influenţeze necontrolat procesul de negociere a tranzacţiei imobiliare, aşa că este bine ca motivul să fie cunoscut şi de consilierul imobiliar, pentru că experienţa acestuia va lucra în favoarea clientului.

Când este momentul cel mai bun al vânzării?

Pentru mulţi dintre noi, pare greu de crezut că locuinţele se vând mai bine într-un anumit moment al anului, dar am mai spus-o, există sezoane mai bune pentru vânzări, cum în alte momente, când piaţa este în amorţeală, un imobil va sta scos la vânzare mult şi bine. Şi pentru că am mai discutat pe tema aceasta în nenumărate rânduri, să spunem, pe scurt, că cele mai bune sezoane de vânzări sunt cele din perioada sezonului cald, sau la sfârşit de an. În astfel de momente, preţurile tind să crească uşor, astfel încât vânzătorul are mai multe şanse să se aleagă cu un preţ bun. Totuşi, nimeni nu poate impune o astfel de regulă, prin urmare vedem tot timpul anului anunţuri cu apartamente sau case scoase la vânzare. În fond, nu ne rămâne altceva de făcut decât să încurajăm proprietarii să vândă exact în momentul în care sunt pregătiţi, şi-au definitivat toate aranjamentele necesare şi pot să elibereze apoi proprietatea, într-un termen cât mai scurt.

Cum se poate îmbunătăţi valoarea de vânzare?

Acesta este, dacă vreţi, răspunsul după care aleargă toţi cei care au un imobil de scos la vânzare. În mod egal, lor li se opun cumpărătorii, cei care nu doresc altceva decât să facă, pe cât posibil, cea mai bună achiziţie la preţul cel mai mic. În urma întâlnirii dintre vînzător şi cumpărător, apare întotdeauna un compromis; pentru ca acesta să nu fie prea mare pentru un vânzător corect, acesta ar trebui să ştie că un cumpărător nu va arunca bani în plus pe o locuinţă care seamănă izbitor de mult cu oricare alta din vecinătate, doar pentru un plus de simpatie.

Prin urmare, ţineţi cont că veţi porni cu un handicap, dacă în acelaşi cartier sunt scoase la vânzare locuinţe cu acelaşi grad de vechime şi cu două, cel mult trei camere, faţă de un apartament cu patru camere. Nici supraîmbunătăţirile nu vor cântări prea mult, în momentul în care bugetul alocat este unul mult prea mare, comparative cu un grad mediu de referinţă: aerul condiţionat devine o necesitate, dar montarea câte unui aparat în fiecare cameră tinde să devină o investiţie al cărei cost nu va fi recuperat din vânzarea apartamentului. Sunt însă binevenite orice lucrări de cosmetizare, vopsire cu var lavabil, faianţare, montaj de tâmplărie. Acestea din urmă conferă competitivitate imobilului scos la vânzare, iar pe o piaţă în care pot exista şi locuinţe neamenajate, un imobil bine pregătit se va vinde întotdeauna mult mai repede, spre satisfacţia proprietarului.

 

 

[Articol apărut în Ziarul de Imobiliare, ediţia de Constanța, august 2014]