Învăţaţi să „citiţi“ cât mai bine planul unei case

Este nevoie de lemn, beton, fier, cărămizi, instalaţii sanitare, cabluri, ţevi, groapa fundaţiei şi multe altele pentru a începe construcţia unei case. În ce cantitate, este o discuţie. O altă discuţie este însă cea legată de primul lucru de care este nevoie să începi o construcţie: planul locuinţei, şirul acela nesfârşit de avize, cereri, aprobări, studii şi secţiuni detaliate din care nu prea se înţelege mare lucru.

Proiectul pare scris într-o limbă străină, câtă vreme nu prea îţi poţi da seama cum mulţimea de cote va avea o corespondenţă în realitate. Mă rog, asta este treaba constructorului, dar asta nu înseamnă că stăpânul casei, beneficiarul construcţiei, trebuie să trateze cu ignoranţă şirul acela nesfârşit de schiţe, secţiuni şi cifre, multe cifre.

 

Planul parterului

 

Planşa care arată viitoarea construcţie peste nivelul de elevaţie reprezintă nivelul clădirii care se va înălţa pe sol, sau la o înălţime de 30-60 de centimetri deasupra solului. Este de regulă un plan de mari dimensiuni, pe care se află o mulţime de detalii. În caseta tehnică, arhitectul va reprezenta scara schiţei, ceea ce vă poate ajuta, cu ajutorul unei rigle, să vă faceţi o reprezentare corectă a dimensiunilor.

Liniile mai groase reprezintă pereţii, în timp ce liniile mai subţiri arată delimitările dimensiunilor avute în vedere pe lungime, lăţime şi în funcţie de fiecare detaliu de construcţie (unele ziduri pot ieşi în exterior, altele pot intra în interiroul conturului casei etc). Liniile mai scurte şi mai subţiri care întrerup conturul gros al zidurilor reprezintă uşi, sau ferestre, care au trasate, de asemenea, arce de cerc, semnificând deschiderile.

Săgeţile trasate pe spaţii înguste şi paralele indică direcţiile de mers pe scări, pătratele închise la culoare, prinse în ziduri indică stâlpii, iar distanţa de la podea până la pervazul geamului este dată de specificaţia „h parapet“.

În orice caz, memoriul tehnic care însoţeşte proiectul face referire la fiecare parte a planului şi descrie stadiile construcţiei precum şi materialele utilizate.

 

Acoperişul şi fundaţia

 

În planul acoperişului, linia centrală descrie axul situat în cel mai înalt punct al casei, locul în care se unesc „apele“ acoperişului. Liniile perpendiculare arată frontoanele acoperişului, iar spaţiile de ventilaţie, hornurile, sau luminatoarele sunt clar marcate în schiţă.

În ceea ce priveşte fundaţia, conturul ei urmăreşte cu exactitate planul parterului, iar desenul va fi schiţat cu linii foarte groase, de regulă mult mai groase decât conturul zidurilor. Aici, materialul de construcţie utilizat este betonul, alături de firele de oţel-beton, de diferite grosimi.

Tot în această secţiune, există o serie de detalii, marcate cu puncte reprezentate de litere ale alfabetului, care indică soluţia inginerească adoptată pentru stâlpii fundaţiei, adâncimea din sol de la care pleacă şi structura de rezistenţă calculată în funcţie de mărimea construcţiei şi de tipul solului pe care se va ridica viitoarea construcţie.

Planurile de fundaţie care nu cuprind spaţii de subsol pot arăta piloni, fundații perimetrale și locații portante. Urmează apoi ceea ce se cheamă proiectele de infrastructură, care cuprind instalaţia electrică, tubulatura de alimentare cu apă şi cea de canalizare.

 

Planul general şi planurile de viitor

 

În această secţiune, arhitectul are în vedere aşezarea viitoarei construcţii în schiţa terenului, vecinătăţile, dispunerea unor eventuale construcţii anexe (beci, fosă septică) distanţele până la gardul proprietăţii şi aşezarea în raport cu punctele cardinale. Şi aici, măsurătorile sunt minuţios reprezentate, astfel încât vă veţi putea face o idee despre dimensiunea construcţiei, dar şi măsurile pe care vi le puteţi lua, mai apoi, pentru ca locuinţa să fie ferită de vânturile reci de iarnă, sau de cele fierbinţi, din timpul verii.

Este foarte simplu să plantaţi arbori în acele locului, pentru a crea o barieră naturală, însă totul va depinde de dispunerea construcţiei, ceea ce explică astfel utilitatea planului general. Nimeni nu se naşte învăţat. Cu multă străduinţă şi cu puţin ajutor din partea specialiştilor, vă veţi putea descurca lesne prin mulţimea de linii şi cifre, lucru care vă va ajuta apoi să supravegheaţi lucrările de construcţie. Dacă totul decurge bine, mai rămâne perioada de execuţie, care poate fi mai scurtă, sau mai lungă, în funcţie de mărimea locuinţei.

În orice caz, la final, veţi avea posibilitatea să vizionaţi „reprezentarea 3D“ a planului, dar mai ales veţi avea satisfacţia să locuiţi într-o casă pe care aţi văzut-o crescând din pământ, până la ultima bucată de acoperiş.