Cinci motive pentru a te feri de o casă mare

Despre locuințe: ce e „prea mult“, nu e bun

În ultimii 40 de ani, dimensiunea medie a casei a crescut, până la a se dubla. Cum erau apartamentele de două camere din anii 70, de 30 de metri pătrați și cum sunt cele actuale, de minimum 60 de metri pătrați.

Sigur, standardul actual, fixat de Uniunea Europeană, de 33 de metri pătrați pe membru de familie este încă departe de a fi atins, dar, în orice caz, justifică tendințele actuale de trai.

Este adevărat, e minunat acum să ai tot ceea ce o cameră în plus poate asigura, dar trăind într-un spațiu vast poți avea unele dezavantaje semnificative și nu înseamnă că ne gândim doar la costul facturilor de utilități. Totuși, este bine să punem frână imaginației, din când în când.

Camerele spațioase, dressing-urile și dulapurile walk-in sunt cu siguranță frumoase, dar, de fapt, ele pot submina fericirea unei familii. Iată de ce „mai mare“ nu este întotdeauna „mai bine“.

Mai multe camere, mai puțin timp alături de copii!

Casele mari au o mulțime de zone centrate pe grija față de copii: camere multimedia, în cazul în care aceștia vor să joace, după plac, Diablo 3: Ultimate Evil, camere în care jucăriile pot fi lăsate să învadeze spațiul, fără ca cineva să facă eforturi pentru a răzbate în drumul spre baie. Nu puteți contesta distracția și comoditatea, dar e ceva de spus dacă vă gândiți că vreți să aveți copiii sub supraveghere.

Adevărul este simplu: în cazul în care fiecare membru al familiei are spațiul său propriu, sunteți o familie cu șanse reduse de a interacționa.

A devenit clasic deja: ne găsim pe Facebook! Cu cât există mai multe situații, cu atât o familie va comunica mai mult. Tocmai de acea, momentele reale de legătură au loc în holuri sau în jurul mesei din bucătărie.

În plus, într-o casă mare, este posibil să nu aveți nici o idee despre ceea ce vizionează copiii la televizor, unde îi poartă Google pe propriile laptop-uri, sau ce postează pe rețelele de socializare.

Vă place să fiți părinte... elicopter? Știm cu toții că pentru a face față vieții reale, este bine să ne găsim timp pentru cei mici, mai degrabă decât a-i lăsa pe cont propriu într-o aripă separată de clădire.

Relațiile între soți se pot răci

În cazul în care locuința are o suprafață mult peste standard, este destul de posibil ca tu și partenerul tau să nu vă mai puteți vedea la fel de mult. În plus, o ingrijorare mai mare ar putea să vă ocupe și puținul timp petrecut față în față: cât de mult plătiți pentru a beneficia de acel spațiu suplimentar.

Una dintre problemele cele mai stresante ale vieții în cuplu este lupta lupta cu finanțele. Vrem, nu vrem, spațiul în plus va amplifica aceste discuții și provocări. Și odată ce facturile casei încep să se facă stivă, tensiunile cresc și intimitatea suferă.

Ce spuneți, ați auzit vreodată că secretul unei căsnicii stă în cele cinci băi avute la dispoziție? Căsătoria nu este, în cele din urmă, decât un efort comun de a împinge lucrurile mai departe.

Este adevărat, este mai ușor să obții un credit mare cu două salarii, dar în nici un caz nu vei termina prea curând cu împrumuturile pentru mobilarea a două holuri și patru camere!

Naveta este o povară

Iar la noi, lipsa drumurilor civilizate aduce o povară în plus. Nu ne comparăm cu cei ai căror guvernanți asigură o deplasare rapidă a cetățenilor, la distanțe de 60-100 de kilometri.

Se știe, casele mai mari se găsesc întotdeauna la marginea marilor orașe, sau în afara acestora, ceea ce înseamnă o navetă obositoare. Cui îi convine să petrecă a opta parte din zi pe drumuri și cine crede că va rezista la nesfârșit?

Medicii știu că navetiștii au un nivel de cortizol mai ridicat (hormonul stressului), iar de la 20 de kilometri în sus distanță între casă și serviciu, ai toate șansele să te alegi cu hipertensiune arterială. Dar, asta nu e tot: apare riscul de obezitate, pentru că se reduce timpul de somn, de odihnă, apoi mesele la ore târzii.

Studiile mai arată, de asemenea o creștere a ratei divorțurilor în cazul familiilor din categoria navetiștilor.

Vecinul de lângă casă... Care vecin?

Un lucru este cert, curțile prea mari închid familiile în propriul spațiu, în dauna unor întâlniri dese în fața casei, cu oameni care se simt mai apropiați, promovând sentimentul de comunitate. Atunci când trăiești într-o casă mai mare, este prea puțin probabil să socializezi cu vecinii.

Totuși, oameni care se cunosc mai bine și au încredere în vecinii lor au o sanatate mai bună, inclusiv un risc mai mic de boli vasculare. Sprijinul social din comunitate poate, de asemenea, servi ca un tampon, atunci când o familie se confruntă cu neprevăzutul.

Nu te vei simți niciodată „ca acasă“

Unul dintre agenții noștri imobiliari își amintește cum unul dintre clienți, un avocat extrem de ocupat, cu un program agitat, a decis să își construiască o casă cu o seră enormă. L-a întrebat: „Când crezi că vei avea timp să te ocupi de sera asta?“, avocatul a râs cu lacrimi. Și-a dat seama apoi că omul nu dorea altceva decât să își construiască un spațiu pentru timpul liber.

Așa este, există oameni cu imobile gigantice, lipsite de suflet, care sunt profund nefericiți. Ei încearcă să își construiască un vis, nu o casă, care într-adevăr nu se potrivește cu viața lor. Rezultatul? Nu se simt acasă în... propria casă, sau chiar în propria piele.
Desigur, nu există nici un instrument potrivit care să îți spună cât de mare trebuie să fie casa ta. Mari, sau mici sunt, la urma urmei, termeni relativi. Pentru a găsi casa în care te vei simți cel mai bine, ia în considerare o locuință în care fiecare cameră este folosită zi de zi.

Până la urmă, vrei să trăiești într-o casă care se potrivește vieții reale, nu într-un spațiu al imaginației.
 

 

[articol apărut în Ziarul de imobiliare, ediția de Constanța din august 2016]