Taxele și impozite locale în 2023. De ce plătim din ce în ce mai mult?

Încă din titlu ne dăm seama că vom atinge un subiect extrem de inflamabil, mai ales în această perioadă de plată a impozitelor și taxelor locale, și că vom avea subiect de harță.
De ce?

Pentru că după un an de benzină scumpă, în condițiile facturilor de gaze și energie radical mai mari, după o inflație de 16,4% în luna decembrie, ne trezim în fața ghișeelor cu sume mai mari decât până acum.
Vom discuta despre asta.

Dar haideți să începem mai întâi prin a enumera ce avem de achitat în această perioadă:

1) Impozitul pe terenurile și clădirile în proprietatea persoanelor fizice și juridice: se poate achita în două rate egale: până la 31 martie și apoi până la 30 septembrie. Cu specificația că impozitul anual pe teren de până la 50 lei inclusiv se plătește integral până la primul termen de plată.

2) idem pentru Taxa asupra mijloacelor de transport în proprietatea persoanelor fizice și juridice și pentru Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

3) Taxele pentru rezervare loc parcare se achită integral până la data de 31 martie 2022, altfel puteți pierde locul de parcare.

4) Dacă achitați impozitul/taxa pe clădire integral până la 31 martie, primiți o bonificație de 10% ca persoană fizică și doar 5% ca persoană juridică.

Și cu asta am enumerat cele mai importante impozite locale.


Acum să parcurgem ce s-a schimbat în anul acesta

-  S-a eliminat cota forfetară de cheltuieli de 40% pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor. Astfel, anul acesta venitul de bază este cel brut, adică întreaga chirie încasată, care va fi taxată cu 10%. Excepții: veniturile din arendă și din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală.

Așadar vom plăti anul acesta cu 40% mai mult impozit pe veniturile din chirii.

-  Contractul încheiat între părți este obligatoriu a fi înregistrat la financiar în termen de cel mult 30 zile de la încheierea/ modificarea acestuia. În caz contract vom lua amendă contravențională. - Proprietarii care obțin venituri din închirierea bunurilor vor achita și contribuție de asigurări sociale de sănătate, dacă valoarea chiriilor încasate în cadrul unul an este cel puțin egală cu șase salarii minime brute pe ţară (acest plafon a scăzut de la 12). De asemenea, aici se ia în considerare tot chiria brută. - De la 1 ianuarie 2023 se percepe impozit pe venitul din vânzarea imobilelor din patrimoniul personal  și atunci când prețul nu depășește 450.000 lei. Astfel, în acest caz, vânzătorul unui imobil nu mai este scutit, ca în trecut, de plata impozitului către stat. Așadar, aviz vânzătorilor de anul acesta, impozitul pe tranzacțiile imobiliare se aplică pe întreaga valoare.

Anul acesta orice tranzacție imobiliară va fi taxată astfel:

-    3% pentru construcţiile de orice fel şi terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, deținute o perioadă de până la trei ani inclusiv;
-    1% pentru imobilele deţinute o perioadă mai mare de trei ani.

- Se va putea achiziționa o singură locuință cu cota de 5%. Pentru aplicarea acestei cote, plafonul pentru o locuință cu o suprafață utilă de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodărești, achiziţionată de persoane fizice în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică, se reduce de la 700.000 lei la 600.000 lei. - Cota de TVA aplicabilă în sectorul HORECA se majorează de la 5% la 9%. - A crescut cota de impozit pe dividende de la 5% la 8%. - Codul fiscal spune că impozitul pe clădiri este de minimum 0,1% (pentru clădiri rezidențiale) și minimum 0,5% (pentru clădiri nerezidențiale) asupra valorii clădirii.

Totuși Consiliul Local Constanța a decis că această cotă este insuficientă față de apetitul său de bani și că locuitorii Constanței pot fi bine mersi taxați cu mult peste.

Așadar, consultând Anexa nr. 1 la HCL Constanța numărul 614/2022, vedem că:

-  Valoarea impozabilă lei/mp la clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice a crescut cu 5%.

Am putea spune că este un procent minor, dacă nu ne-am uita că și cu un înainte a fost majorat cu aproximativ 3%, cu un an înainte cu 3,7% și tot așa.

Și dacă nu ar fi să-l adăugăm la costul vieții, care e mai mare ca inflația...

- Cota de impozitare pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este de 1,3% din valoarea impozabilă a clădirii.

Și ne întrebăm de ce?

De ce Constanța decide să meargă CU MULT peste ceea ce stabilește Codul Fiscal ca fiind minimum, și anume 0,5%?

Dar stati așa că asta nu e tot!

-  Până și această sumă se majorează cu 15,4%, ducând în final impozitul unei persoane fizice, fericitul proprietar al unui mic spațiu comercial, la procentul total impozabil de 1,5%, aplicat întregii valori a clădirii lui.

Adică în 66 de ani îl mai plătește o dată: statului.

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, pentru că acum trecem la persoanele juridice.

Și vom puncta doar câteva aspecte.

Cota de impozitare pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor juridice este de 1,3% din valoarea impozabilă a clădirii, la care se adaugă încă acea „coadă” de mai sus, dar de data asta mai mare: 30,8%.

Astfel, impozitul procentual este de 1,7%.

Adică de 3,4 ori mai mare ca minimul stabilit de Codul Fiscal.

De data asta o firmă achită statului valoarea întreagă a spațiului ei în doar 58 de ani!

Însă problema esențială pe care o au proprietarii de spații este din modul în care se calculează această valoare impozabilă, la care se aplică coeficienții deja umflați, expuși mai sus.

Conform Codului Fiscal, valoarea se preia ori din actul de vânzare-cumpărare, la cumpărare, ori din autorizația de construire, în cazul construcțiilor nou edificate, dar că trebuie reactualizată cel mult la cinci ani, printr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, membru al ANEVAR.
Însă metodologia evaluatorilor, stabilită printr-un Ghid de evaluare obligatoriu – GEV 500, presupune utilizarea ca metodă principală a abordării prin cost.

Și aici începe problema.

Abordarea prin cost presupune construirea unei clădiri, echivalentă cu cea evaluată, și apoi scăderea unei valori datorate învechirii clădirii: deprecierea fizică.
Construirea clădirii presupune la rândul ei utilizarea unor cataloage de costuri ale materialelor de construcție și ale manoperei, ce sunt actualizate anual.
Și ghiciți ce?

Acestea depind extrem de mult de inflație, la care se adaugă și alte considerente.

În cazul nostru, criza COVID a adăugat creșteri datorate precarității componentelor mici, iar războiul Rusiei a adăugat creșteri ale multor materiale de construcții care se importau din Ucraina: ciment, fier, solvenți.
Iar toate acestea sunt mult mai mari decât inflația în sine.

Puteți vedea în continuare un grafic cu creșterea a doar câtorva elemente de cost, cele mai uzuale, în perioada 2019 – 2022, utilizate la calculul unei proprietăți de tip apartament, amplasat în bloc P+4.



     - Costurile pentru Terasă necirculabilă, au crescut cu 40,41% în ultimii trei ani,
     - Costurile Instalațiilor de încălzire cu convectoradiatoare (radiatoare), au crescut cu 45,36%,
     - Finisajul obişnuit, +31,74%,
     - Elementele de structură - grad seismic 7: +39,91%.

Să analizăm acum aceleași costuri, pentru o casă simplă:



     - Fundație beton simplu si cuzineţi armaţi:  +28,12%,
     - Structură parter - Zidărie BCA 24 GS 7: +58,60%,
     - Instalaţii electrice de iluminat, prize monofazate şi trasee de curenţi: +125,71%,
     - Instalații - Lavoar + WC (sanitare obişnuite): +136,14%,
     - Finisaj interior - Finisaj obişnuit fără scară: +31,74%,
     - Finisaj exterior - Finisaj termosistem la soclu faţadă (polistiren extrudat de 10 cm): +39,81%.

Am putea continua cu aceleași analize pentru clădiri industriale sau comerciale.
Instalaţii electrice mai scumpe cu 126%? Instalații sanitare mai scumpe cu 136%?
Păi asta înseamnă un maxim de peste 40%, în medie, pe an!


Am văzut ce se adună. Acum să ne uităm la ce se scade.

Se scade deprecierea fizică despre care vă spuneam.
Dar aceasta, la rândul ei, este impusă tot în cadrul unor limite: cu aproximație, vechimea unei clădiri generează o scădere apriximativă de 1% pe an.
Deci de la an la an am văzut creșteri de valori impozabile de 30-40%, dar scăderi de 1%.

Hilar este că dacă ai solicitat între timp vreo autorizație de construire, pentru a face diferite lucrări, SPIT-ul ține morțiș ca evaluatorul să îți adauge la costuri și valoarea acesteia, iar dacă nu evaluatorului i se va respinge raportul.
Cine câștigă din asta?

Primăria.

Bugetul local.

Și de ce, cu măcar puțin bun simț, nu scad procentele de impozite la valoarea minimă stabilită de Codul Fiscal?

Ce se întâmplă de fapt în toată România

Nu stimulăm industria: fabrici se închid, spații care în trecut produceau bunuri si servicii și dădeau de lucru oamenilor rămân goale chiar și în marile orașe.
Șomajul crește, dar în același timp angajatorii nu găsesc pe piața recrutărilor angajați calificați, sau cel puțin acceptabili.
Cotizațiile pe salarii depășesc bunul simț.
Inflația a atins procente record, cu două cifre pe care nu le-am mai văzut din 2004.
Recesiunea bate la ușă, după cum spun țările mari, dar noi ignorăm total avertismentele, mai ceva ca în 2007.
Guvernanții și edilii locali spun că nu au bani de împărțit, dar de fapt unde vor să îi împartă?

Soluția?

Singura și unica soluție este declanșarea reformelor economice liberale.
Și nu prin partide ce conțin în numele lor sintagma „liberal”, dar care nu au înclinație către o astfel de ideologie, ci sunt fix populiste, preferând să fie votate ca să ajungă „la butoane” indiferent dacă țara suferă.
Ci declanșarea reformelor economice prin orice nume de partid, care cu adevărat încearcă relansarea afacerilor românești.

Creșterea economică

De ce suntem mințiți cu faptul că avem creștere economică, deși fiecare dintre noi, cei mici, atunci când băgăm mâna în buzunar dăm doar de batistă?
Din cauza modului în care sunt interpretate rezultatele.
Să luăm de exemplu calculul indicatorului PIB.

Produsul Intern Brut

PIB-ul este un indicator economic care reflectă valoarea în bani a tuturor bunurilor și serviciilor finale produse de România într-un an.

Formula lui e simplă: PIB = C + Cp + I + Exp – Imp
Unde C = consum privat, I = investiții, Cp = cheltuieli publice, Exp = exporturi și Imp = importuri.

Hai să vedem pe rând:

Avem investiții?

Constatăm și singuri că nu se construiesc autostrăzi mai de loc, spitale nicidecum, școlile sunt tot cele de pe vremea comunismului, iar în ce privește exploatările gazelor am preferat să predăm ștafeta, împreună cu o sumă consistentă din câștiguri, către alții, pentru că pe noi ne depășește o astfel de investiție.
Deci nu avem investiții...

Exporturi?

Nu putem vedea asta cu ochiul liber, dar o putem înțelege rapid și interpreta mai bine din formula Exp – Imp, care este de fapt Balanța comercială.
Care ne arată cum stau importurile față de exporturi.
Adică, pe scurt, dacă în România intră bani, sau ies bani.
Pentru că dacă vrem să ne ridicăm nivelul de trai, trebuie să aducem valută, bani adică, în România, mai mulți decât plătim altora pe mărfurile lor.

Însă Institutul Naţional de Statistică (INS) ne arată prin datele centralizate că deficitul balanţei comerciale (FOB/CIF) a fost, în perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie 2022, de 31 miliarde de euro, mai mare cu 45,2% (+9,654 miliarde de euro) faţă de valoarea înregistrată în acelaşi interval din 2021.
Și ca să fie clar, pentru noi deficit înseamnă pierdere. Este ca bugetul casei, din care anual ies mai mulți bani decât intră.


Consumul privat?

Barometrul consumului privat este cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul. Consumul privat este reprezentat de cheltuielile gospodăriilor: hrană, chirie, utilități, excursii, etc.
Această cifră urmează în mod aproximativ un trend crescător, cu etape de ușoară scădere sau crestere, funcție de momentul economic.

România a crescut mulți ani pe bază de consum, iar acest tip de creșterea a fost adesea criticat. Economiștii susțin că o creștere sănătoasă este realizată pe baza investițiilor și a exportului net pozitiv.
De pildă consumul privat crește acum în mare măsură bazat pe creșterea facturilor la utilități și nu pentru că oamenii mănâncă sau se îmbracă mai bine.


Și atunci ce rămâne? De ce PIB-ul nostru arată mare?

Păi este clar: rămân cheltuielile publice.
Acestea sunt sumele cheltuite de stat, conform definiției, „în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia”.
Dar oare așa este, măcar în majoritatea cazurilor?
Ne aducem aminte, sau dacă nu ne amintim putem deschide televizorul seara, de:

- contractele atribuite constant fără licitații de diverși politiceni sau edili firmelor de casă,
- de lucrări neterminate sau inutile care ne consumă bani publici dar înfruptă conturile celor care le comandă: săli de sport și piscine în locuri izolate, parcuri lângă islazul comunal,
- de poduri renovate care se dărâmă: vezi podul de peste Siret, de la Luţca, numit și „Podul lui Arsene”, dar câte altele vai de mama lor nu mai sunt?
- de podul peste Dunăre care leagă Brăila și Galați de Tulcea, care este gata dar nu poate fi utilizat pentru că nu avem șosele de acces către el,
- de creșterile salariilor angajaților din sectorul bugetar, care în mod constant sunt declamate de stafurile de partid, în condițiile în care mai prost de atât economia nu a stat niciodată în România,

Cheltuielile publice sunt cele care trag tare în formul PIB de mai sus și permit politicenilor să ne arunce în ochi că avem creștere economică, care de fapt e socotită chiar pe baza PIB, de am ajuns să fim dați exemplu în Europa în comparație cu alte țări din regiune.
Însă trebuie doar să trăim în România ca să evaluăm că ceea ce ne caracterizează, pe cei mai mulți dintre noi, este o însărăcire și nu o îmbogățire.

Manipularea datelor

Întrebându-ne altfel, oare PIB-ul măsoară cu adevărat bunăstarea și calitatea vieții?
De când Simon Kuznets a lansat noțiunea de creștere economică, respectiv o lucrare despre produsul național brut, a specificat că din acesta trebuie excluse activitățile ilegale, industriile dăunătoare social și o mare parte din cheltuielile guvernamentale.

Iar alt aspect este că la calculul cresterii economice se utilizează PIB nominal, care redă suma valorii adăugate interne în prețurile actuale ale pieței.
Manipularea este că prin modificări ale valorii banilor, PIB poate fi "falsificat".
Astfel, o creștere de 10% a ratei inflației, în aceleași condiții ale producției de bunuri și servicii, duce la o creștere cu 10% a PIB-ului nominal.

Astfel, în timp ce economia reala scade, Guvernul are tot interesul să ia decizii care să crească prețurile, întrucât ele construiesc formula.
De aceea prețul combustibililor nu scade, deși pe piețele externe scade drastic, de aceea prețului utilităților li se permite „să stea sus”.

Putem da exemplul hidroenergiei, care reprezintă 35% din producția totală de energie a României, fiind de departe cea mai ieftină de produs, dar la care prețul plafonat este același cu cel al energiei produs din hidrocarburi sau cărbuni.
Putem interpreta că: pentru a crea inflație ca PIB-ul nominal „să stea sus” iar prin efect de dublă lovitură să putem calcula creștere economică, plus pentru că statul este acționarul acesteia, încasând, evident, mai mulți bani din bugetele sărăcite ale populației.

Și în condițiile acestea creștem impozitele?

Am citit de curând pe net o opinie a unui jurnalist care insista că trebuie să mărim impozitele.
Nu cred că avem mult de discutat până veți înțelege de ce este o prostie.
Ba mai mult, sper sincer că deja ați înțeles.