Din punctul de vedere al dreptului civil, o accesiune mobiliara. Conform art.504 Cod Civil, adjonctiunea consta in unirea a doua bunuri mobile, avand proprietari diferiti, in asa fel incat, desi formeaza un singur tot, ele pot fi despartite si conservate separat, fara a-si pierde individualitatea. Spre exemplu o piatra pretioasa si inelul in care este fixat, tabloul si rama in care este incadrat etc. Acest tot, rezultat din unirea celor doua mobile, revine, prin accesiune, proprietarului bunului care reprezinta partea principala. Art.505 Cod Civil prevede ca este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul, ornamentul sau completarea caruia a servit unirea celuilalt bun. Daca nici unul dintre bunuri nu poate fi privit accesoriu al celuilalt, se considera principal acela care are o valoare mai mare. In situatia in care ambele au aceeasi valoare, va fi considerat principal bunul al carui volum este cel mai mare. Proprietarul in favoarea caruia opereaza adjonctiunea este obligat de a plati celuilalt proprietar pretul bunului unit cu bunul sau.