Acord de vointe in virtutea caruia titularul unui contract de inchiriere a unei locuinte (numit locatar principal sau sublocator) se obliga sa asigure altei persoane (numita subchirias sau sublocatar) folosinta temporara a unei parti din suprafata locativa, in schimbul unei chirii. Acest contract are caracterul unui contract accesoriu fata de contractul principal de inchirere a locuintei si urmeaza soarta juridica a acestuia. Subchiriasul nu dobandeste un drept propriu la folosirea locuintei si deci o data cu desfiintarea titlului chiriasului, inceteaza si dreptul sublocatarului. Legea 11471996 a locuintei prevede expres dreptul chiriasului de a subinchiria locuinta detinuta numai cu acordul prealabil scris si in conditiile stabilite de proprietar. Beneficiarul contractului de subinchirere nu se poate prevala de nici un drept impotriva proprietarului si nici asupra oricarui titlu de ocupare. Contractul de subinchiriere, incheiat cu respectarea prevederilor legale, se inregistreaza la organele fiscale teritoriale Contractul de subinchiriere produce efecte intre parti ca orice contract de locatiune.