Acord de vointe in temeiul caruia locatarul care a dobandit folosinta temporara a unui bun pe baza unui contract de locatiune subinchiriaza unui tert (sublocatar) care se obliga sa-i plateasca chirie.

Contractul de sublocatiune este o varietate a contractului de locatiune; el pune in valoare dreptul locatarului de a ceda cu titlu oneros altei persoane folosinta temporara dobandita asupra bunului inchiriat (afara de cazul cand prin contractul de locatiune i s-a interzis aceasta facultate); locatarul devine astfel locator (mai exact sublocator), iar tertul cu care contracteaza, sublocatar.

Contractul de sublocatiune are caracter accesoriu fata de contractul de locatiune preexistent lui si, in principiu, urmeaza soarta juridica a acestuia; este supus acelorasi conditii de validitate, produce aceleasi efecte si are aceleasi cauze de incetare.

Contractul de sublocatiune prezinta caracteristici deosebite atunci cand are ca obiect o suprafata locativa.