Ansamblul de operatiuni la vedere si la termen prin intermediul carora riscul valutar se transfera catre o banca.

La momentul incheierii unui contract comercial international, exportatorul care se teme sa se deprecieze moneda de contract, incheie un hedging cu o banca prin care vinde la termen suma in valuta reprezentand contravaloarea contractului comercial.

Tranzactia la termen se face cu o scadenta fixa: 1, 3, 6, sau 9 luni.

Cursul la termen este cursul determinat de banca pentru scadenta respectiva pe baza unei metodologii ce ia in considerare diferentialul ratei dobanzii aferent termenului respectiv. In situatia unui importator, hedgingul consta in cumpararea la termen a valutei, in suma necesara platii importului.

Se procedeaza in acest mod atunci cand moneda de contract urmeaza sa sa aprecieze. Banca cu care se incheie hedgingul, preia riscul fluctuatiei cursului de schimb.

Hedgingul se realizeaza cu scopul de a transfera influenta negativa a fluctuatiei cursului de schimb catre o banca.

Daca insa pana la scadenta tranzactiei se modifica miscarea cursului, atunci tranzactia hedging trebuie finalizata, scopul ei initial nu se va mai atinge, deci cel care a initiat-o trebuie de la inceput sa-si asume si acest risc privind schimbarea miscarii cursului.

De aceea hedgingul se incheie pentru intervale de timp mai scurte, de 1, 3 luni pentru care se poate previziona mai corect evolutia cursului.

Tranzactiile de hedging produc efecte favorabile cand miscarea cursului pe anumite segmente de timp se realizeaza in ambele sensuri.