Acest site foloseste cookie. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosiri cookie-urilor. Afla mai multe x

Sfaturi imobiliare, Casa, Gradina si Amenajari, Sfaturi financiare, Sfaturi juridice, Intrebari frecvente, Pregatire si specializare, Articole proprii, Articole parteneri, TopEstate în Presa,

Tip tranzacţie
Tip proprietate
Adauga anunt

Articole imobiliareLumea imobiliara

Sfaturi


vezi cele mai citite sfaturi anunta-ma cand se adauga Sfaturi imobiliare noi
  • Cum NU trebuie să arate o locuinţă scoasă la vânzare

    Cum NU trebuie să arate o locuinţă scoasă la vânzare - Sfaturi

    De ce se răzgândesc cumpărătorii?

     

    Potențialii cumpărători se răzgândesc subit? Schimbarea bruscă de atitudine a cumpărătorului te face să cauţi imediat cauza.

    Ce s-a întâmplat, cine este de vină? Cei ce se arată dispuşi să investească o mare sumă de bani sunt, în esenţă, oameni extrem de pretenţioşi. Chiar daca locuinţa ta este practic perfectă, bine luminată, cu o faţadă atractivă, o bucătărie mare, și baie modernă, totuşi răspunsul, brusc, este „nu“, de parcă ai vinde un produs căruia îi lipseşte marca.

    Ce împiedică vânzarea? Să trecem în revistă câteva motive ce blochează cumpărătorul, iar astfel putem identifica unele răspunsuri.

     

    Indicii greu de îndepărtat
     

    Poate că la vizita unor potenţiali clienţi, aceştia nu vor fi întâmpinaţi, de la intrare, de mirosul câinelui. Cu toate acestea, musafirii ar putea să ia în picioare castronul din care mănâncă animalul preferat, iar din acest moment, tranzacţia poate fi încheiată, fără să înceapă măcar. Din prea multă dragoste pentru animale, nu ai luat în calcul că viitorul proprietar poate prefera pisicile, sau chiar este alergic la părul căzut din blană, ceea ce îl va face brusc să se răzgândească, oricât de bine ar arăta locuinţa.

    Lăsând la o parte gluma, să ştiţi că se poate şi mai rău! Cum ar fi, de exemplu, senzaţia de refuz a cumpărătorului, la vederea duşului cu hidromasaj! Pentru proprietar, acesta este maximul de confort pe care îl poate prezenta, însă anumiţi oameni sunt pur şi simplu îngroziţi de cheltuiala suplimentară care ar apărea, la un moment dat, când toate duzele fine se vor umple de calcar, iar întregul sistem va deveni nefuncţional.

    În general, un client interesat să facă o achiziţie imobiliară se aşteaptă să găsească o locuinţă îngrijită, dar neutră, pregătită să suporte unele transformări după propriul gust. Tot ceea ce reflectă personalitatea fostului proprietar îi va da senzaţia potenţialului cumpărător că va locui într-o casă care nu-i aparţine.

    Tocmai de aceea, oamenii resping din start ceea ce nu li se potriveşte, sau ceea ce se situează peste un standard mediu. În acest context, au fost situaţii în care cumpărătorii au fost speriaţi şi de încăperile prea luminate. Nimeni nu vrea să trăiască într-o peșteră, dar, pe de altă parte şi asta poate fi adevărat: uneori o cameră este prea luminoasă.

    Un client pur şi simplu a povestit agentului imobiliar, după ce a refuzat o locuinţă, că, în momentul în care a intrat în bucătăria cu ferestre prea mari, s-a simţit ca pe o scenă inundată de lumini. Omul a reacţionat cu un refuz, la gândul că poate fi observat de prea multe priviri indiscrete, de afară! Acesta este unul dintre dezavantajele ferestrelor mari. Ele au impact, oferă o perspectivă atractivă din interior, în funcţie de peisajul de afară, dar, pe de altă parte, pot constitui un impediment, atât într-un oraş mare, unde nu vor putea ascunde forfota obositoare a oraşului, dar şi într-o casă cu o curte liniştită, pentru că vor fi asociate cu pierderile mari de căldură.

     

    Aparenţele înşeală, dar provoacă prima impresie

     

    Dacă finisajele sau sistemele de iluminat sunt din anii ’90, cu siguranţă toţi potenţialii clienţi vor întoarce spatele. Corpurile de iluminat vechi, accesoriile demodate din baie, sau chiar chiuvetele porţelanate pot fi în stare perfectă de funcţionare. Nimeni nu vrea să se simtă însă ca într-un muzeu. Acesta este şi motivul pentru care o locuinţă are nevoie de renovări periodice, care să o aducă la anumite standarde. În pofida opiniei foarte bune a proprietarului, suporter al lucrurilor „vechi şi bune“, acesta va pierde la tranzacţie şi se va mira de ce nimeni nu îi va lua în serios preţul cerut.

    Cine mai priveşte cu entuziasm covorul „persan“, întins pe toată suprafaţa podelei? Fireşte, nu intră în preţul tranzacţiei, dar nici nu va lăsa uşa larg deschisă discuţiilor. Cum va face, dealtfel şi cel mai mic semn de mucegai. Cumpărătorii vor da un pas în spate, la cea mai mică pată verde-cenuşie de pe pereţi. Ei nu se vor gândi decât la spaţiul nesănătos, la mirosul înţepător de clor şi la sumele considerabile blocate în lucrări de stopare a fenomenului.

    Altcineva se va simţi deranjat chiar şi de prezenţa aparatului de bărbierit, de pe poliţa din baie, pentru că îi va semnala că spaţiul nu este al lui. Fireşte, pentru a încerca să vă convigem de ceea ce spunem, vom îngroşa puţin tabloul neprimitor: ce părere v-aţi face de proprietarul cu raţă de porţelan pe servantă, bineînţeles că vom putea vorbi şi de peştele de sticlă, sau chiar de fazanul împăiat, plin de molii? Ce au ele în comun? Sunt reflexii ale personalităţii proprietarului, care în loc să le îndepărteze, cel puţin în momentul în care aşteaptă cumpărători, va considera că îşi scoate la vânzare obiectele personale şi nicidecum pereţii pe care se află acestea.

    O mai spunem o dată, la primul pas făcut într-o locuinţă pe care nu a mai văzit-o niciodată şi pe care se aşteaptă să o cumpere, potenţialul client îşi va imagina, în primul rând, cum va arăta acel spaţiu imediat după ce se va muta, ce culori va alege, unde va sta televizorul. Am mai întâlnit însă şi alte piedici care pot sta în calea unei tranzacţii reuşite şi reciproc avantajoase: ferestrele pline de praf, prezenţa dezordonată a rufelor dintr-o cameră, mai ales când sunt murdare (ştiţi vorba aceea, „rufele se spală în familie“), utilizarea improprie a spaţiilor (ce aţi spune de un scaun prezent în hol, lângă cuier?) şi am putea continua cu televizorul lăsat deschis, pe care rulează cu „graţie“ şi „fără număr“ cântăreţii preferaţi ai gazdei.

    La final, un ultim aspect: cele mai multe imobile care fac obiectul unei tranzacţii imobiliare vor primi vizita unor oameni cu gusturi şi preferinţe de nivel mediu. Cei care dispun de foarte mulţi bani vor căuta luxul în zone exclusiviste, sau îşi vor construi propriile locuinţe şi nu se vor aglomera la uşa unei locuinţe nici prea mari, nici prea mici. Prin urmare, strategia adoptată de vânzător ar trebui să conţină planuri clare prin care să atragă oamenii dispuşi să îi cumpere locuinţa. Tocmai de aceea, o locuinţă goală va fi mai atractivă decât una încărcată de mobilă şi obiecte personale.

     

     

    [Articol apărut în Ziarul de Imobiliare, ediţia de Constanţa, iunie 2015]

    Sfat scris de Mihai Stan - Administrator portal

    Postat în 05.07.2015 15:32:56. Vezi pagina lui Mihai Stan din Constanta

    vizualizat de 12984 ori; citit de 1377 ori; categoria: Sfaturi imobiliare
     
  • Comentarii (1)
  • Filip Vizitator Bucuresti
    Buna ziua. Interesant articolul dvs, insa acel client care doreste sa cumpere o casa construita si locuita cativa ani, trebuie sa se astepte la un confort al actualului proprietar. Acum ca nu-i place dusul, cada cu hidromasaj, lumina oprea multa sau putina din bucatarie, baie, etc...nu denota ca ai de-a face cu un client extrem de pretentios, nehotarat, carcotas. Am intalnit cateva zeci din categoria asta si dupa ce am pierdut timpul cu ei, au cumparat o te miri casa, care nu avea nimic in comun cu ce isi doreau ei. Asa ca sfatul meu, este sa-si construiasca singuri casa. Sa puna mana la munca si sa angajeze o firma sau sa o faca pe cont propriu, dar la cat de carcotasi sunt, sunt si asa de puturosi. Va rog un articol si despre clientii care doresc un birou pe, peronul Metroului...

    Cu stima, Adrian Filip
    Miercuri, 29 Iulie 2015 ora 18:47:01

  • Comenteaza si tu