Persoane experimentate în negocieri, nativii se desfăşoară pe un teren favorit, atunci când vine vorba să vândă, sau să cumpere cu folos. Au întotdeauna un surplus de energie şi fixează, cu obstinaţie, regulile, astfel încât, cu greu li se poate opune cineva.

Când vinzi o proprietate unui cumpărător Berbec, te pregăteşti de o adevărată luptă: nativul este pregătit în orice moment să îşi impună propriile argumente, pe care le etalează cu simţ al preciziei. Nativul ţine prea puţin cont de atuurile prezentate de vânzător, câtă vreme acestea nu ţin cont de cele care îl interesează direct.

Pentru cumpărătorul Berbec, o proprietate are valoare şi prezintă interes numai dacă este bine plasată faţă de zona centrală a oraşului, are dotări utile, se situează în apropierea unor centre de interes şi are un preţ pe care îl consideră corect.

Din acest punct de vedere, negocierea se anunţă una dificilă: Berbecul cântăreşte cu exactitate punctele tari, dar şi punctele slabe şi nu va ezita să le prezinte, în cascadă, pentru a îndrepta cursul discuţiei către un teren care să îl avantajeze. Vânzătorul nici nu va avea timp să îşi prezinte locuinţa scoasă la vânzare, că va fi întrerupt, corectat şi îndrumat să coboare din preţ.

 

Realist şi, totodată, supus concesiilor

Berbecul este un om al cifrelor şi al evaluărilor, drept pentru care va vinde în condiţiile sale, însă în limitele corectitudinii.

Dincolo de caracterul bătăios, este dispus, uneori, să facă o singură concesie unui cumpărător norocos. Nici chiar nativul nu îşi poate explica modul în care poate renunţa, brusc, la stilul competitiv: pur şi simplu se întâmplă. Poate că este singura sa parte slabă, dar asta nu înseamnă că va intra într-un lanţ al slăbiciunilor.

Berbecul simte imediat când partenerul de negocieri încearcă să profite, moment în care va lăsa deoparte orice sensibilitate şi va porni un atac în care argumentel vor curge „în ploaie“, ceea ce îl va determina pe partenerul de discuţi fie să accepte condiţiile şi termenii fixaţi de Berbec, fie să renunţe.

 

Casa proprie îi dă puteri

Nativii zodiei sunt persoane active, care se simt bine în centrul vieţii trepidante şi în plin miez al civilizaţiei.

Locuinţa preferată, de regulă o contrucţie cu etaj, este una modernă, practică şi funcţională, în care se Berbecul se înconjoară de toate cuceririle tehnicii, pentru a fi în contact permanent cu lumea în care se învârte. De aici îşi trage energia zilnică.

Efectul Starbucks.
Luăm două case identice vândute în 1997, în America. Cea de lângă Starbucks s-a vândut cu 137.000 $, în timp ce aceeaşi casă fără Starbucks în apropiere a primit doar 102.000 $. Aceleaşi case, în 2013: preţul a crescut cu 65% până la 168.000 $, dar proprietatea de lângă Starbucks a ţâşnit cu 96 de procente, atingând 269.000 $.

Preţurile psihologice încă funcţionează.
Anunţurile ce conţin 9 în cifra miilor (79.000 în loc de 80.000) se vând mai repede cu 4 până la 7 zile.

Agenţii imobiliari de sex feminin tind să vândă proprietăţi imobiliare mai repede şi cu preţ mai ridicat.

Nu toate renovările sunt egale.
Cea mai mare returnare a investiţiei se obţine din îmbunătăţirea cu preţ mediu a băii: primiţi înapoi la vânzare 1,7% din fiecare ban investit. Cele mai neeficiente îmbunătăţiri sunt remodelarea bucătăriei şi a subsolului: veţi primi la vânzare doar 0,51% din investiţie.

Banii din adresa poştală.
Casele situate pe străzi ce au nume tind să aibe o valoare cu 2% mai mare la nivel naţional decât cele fără nume sau doar numerotate.

 

[articol apărut în Ziarul de imobiliare, ediţia de Constanţa din iunie 2015]

Satul Oymyakon, din Rusia este satul cu cea mai mică temperatură înregistrată dintre toate regiunile.

Localnicii îşi ţin maşinile personale în funcţionare pe tot parcursul zilei, pentru a nu îngheţa şi pentru a evita ca acestea să nu mai pornească. În cazul în care o maşină a îngheţat, dezgheţarea acesteia poate dura şi trei zile deoarece trebuie decongelate cu cărbuni aprinşi.

Temperatura medie pentru luna ianuarie este de -50 grade Celsius. Satul este situat la cca 750 metri deasupra nivelului mării.

 

În ciuda frigului aprig din timpul iernii, în iunie, iulie şi august, temperaturile depăşesc 30 de grade Celsius.

Cunoscut sub numele de “Polul rece”, cea mai scazută temperatură înregistrată vreodată în Oymyakon a fost de -71.2 grade Celsius. Aceasta este si cea mai joasă temperatură înregistrată vreodata pentru orice asezare locuita permanent, precum și cea mai scăzută temperatură înregistrată în emisfera nordică.

 

Podul încrustatat cu gheață în Yakutsk Village din Oymyakon este evident îngheţat şi ne arată cum supravieţuiesc locuitorii din acest sat.

 

În satul Oymyakon trăiesc aproximativ 500 de persoane și a fost, timp de 10 ani (1920-1930) un popas pentru păstorii de reni care își adăpau turmele la izvorul termal din oraș. Paradoxal, chiar numele localității, Oymyakon, înseamnă de fapt ,,apa care nu îngheață niciodată”, datorită izvorului cu apă fierbinte din apropiere.

 

Locuitorii din Oymyakon se încălzesc cu lemne şi cărbuni, dar cu toate acestea au parte şi de câteva avantaje necesare supravieţuirii.

 

Cu toate că în această zonă nu crește nimic, oamenii mănâncă carne de ren și de cal.

Dacă vorbim de magazine în zonă trebuie menţionat faptul că în acest sat un singur magazin le asigură locuitorilor necesitățile orașului, iar localnicii se îndeletnicesc cu creșterea renilor, vânătoarea și pescuitul la copcă.

În pofida acestui aspect, medicii explică că motivul pentru care localnicii nu suferă de malnutriție este dat de faptul că laptele animalelor conține o cantitate impresionantă de proteine. Localnicii sunt obişnuiţi cu vremea și în comparaţie cu  alte țări, în cazul în care se produce o furtună de zăpada sau ninge în cantități considerabile, şcoala din Oymyakon își suspendă cursurile numai atunci când temperaturile scad sub minus 52 grade Celsius.

Atunci când vine vorba despre imobiliare, toți sunt ingineri. Am selectat mai jos câteva greșeli inginerești pe care vi le prezint sub forma “… semi No comment”. Sper să vă amuze la fel de mult ca pe mine

 

Toata lumea se da de ceasul mortii si toate stirile se monopolizasera la un moment dat (acum, de curand) pe soarta cainilor maidanezi. Tipic pentru Romania si in stilul dezinformarii cu care ne-am obisnuit: creaza o problema si mediatizeaz-o puternic, asa incat toata lumea sa uite ca nu are cu ce sa cumpere paine.

Sa nu ma intelegeti gresit: iubesc cainii, am unul. Insa stiu bine ca aceasta problema a raspandirii cainilor maidanezi se rezolvase (legislativ) cu ani in urma, cand s-a decis castrarea chimica si marcarea acestora. Astfel, deveneau mai docili si nu se mai reproduceau pana cand le venea obstescul sfarsit.

Dar, ca sa revenim la imobiliare si sa ne amintim de problemele noastre. Si de diferentele  care pun in dezavantaj un agent imobiliar fata de un caine maidanez.

1. Agentii imobiliari nu au o lege. Maidanezii au.
2. Din cand in cand se gaseste un suflet bun sa tina in casa un maidanez. Niciodata un agent.
3. Exista adaposturi pentru madanezii de pe strada. Nu exista adapost pentru agentii care si-au pierdut casa, ca atata altii, in aceasta criza imobiliara.
4. Pe maidanezi ii urmaresc numai cativa (extrem de putini) hingheri din oras. Restul ii lasa sa traiasca. De agentii imobiliari fuge aproape toata lumea.

Asa ca, dragii mei  cititori, va propun – daca nu aveti deja –  sa adoptati un agent imobiliar cu ochii blanzi, cu nasul rece si cunoscator de imobiliare, adica util pe langa casa.

Nu-l mai ocoliti, mai ales cand vine vorba de comision, ca nu are adapost si trebuie sa-si plateasca singur toate cele.

Toţi avem nevoie de motivație, mai ales în momentele dificile pe care mulţi dintre noi le parcurgem chiar acum în afacerile imobiliare. Căderi de preţuri, vânzări forţate, ipoteci de la bănci, de la stat sau de la persoane fizice, scăderea numărului de tranzacţii prin agenţi şi agenţii, toate ne lovesc cu informaţii negative, aşa încât ca să te menţii motivat devine complicat.

Indiferent de ocupație sau de domeniul de interes, este important să rămânem motivați, pentru că motivaţia generează acţiune, care la rândul ei generează rezultate şi profit şi ne scoate astfel din starea de mediocritate.

Mai jos găsiţi câteva citate imobiliare de la oameni celebri şi bogaţi, care să vă menţină tonusul pentru o activitate de succes.
1. “Dacă crezi că este scump să angajezi un profesionist, stai să vezi ce se întâmplă când angajezi un amator.” – Red Adair
Aţi văzut probabil o mulţime de imobile “aranjate” după gustul unui proprietar care nici nu s-ar gândi vreodată să plătească un designer pentru acest serviciu.

Pentru mulţi este un citat memorabil (şi deopotrivă util) când stabilesc ce constructor sau avocat să folosească. Însă întrebarea mea este dacă TU foloseşti un agent bun când vrei să cumperi sau să vinzi? Îl alegi pe cel care îşi negociază comisionul până la valoarea acceptată de tine, sau cauţi să selectezi un profesionist şi să îl plăteşti ca atare? Investiţiile imobiliare actuale au încă “gunoaie” în care poţi găsi diamante şi o mulţime de “gropi de gunoi” care îţi permit să le vinzi.

Ca regulă, primeşti ceea ce plăteşti. Şi dacă plăteşti bine, vei primi calitate.

2. “Proprietarii se îmbogăţesc în timp ce dorm.” – John Stuart Mill
Fie că eşti agent imobiliar, fie că eşti doar un particular care a înţeles că se poate îmbogăţi de pe urma acţiunilor imobiliare, vei constata că imobiliarele sunt o muncă dificilă. După ce vei da zeci de telefoane într-o zi şi după ce îţi vei toci mai multe perechi de pantofi la vizionări de locuinţe sau terenuri, vei înţelege acest lucru. Totuşi cand munca ta devine răsplătită şi ai reuşit să cumperi o proprietate ce merită, vei realiza înţelesul citatului de mai sus. Pentru că o proprietate bună are căutare şi la închiriere şi la vânzare, aşa că după ce ai făcut munca culcă-te: vei deveni mâine mai bogat.

3. “Priveşte fluctuațiile pieței ca fiind prietenii tăi, şi nu dușmanul tău; profită de nebunia din jurul tău în loc să participi la ea.” – Warren Buffett

Când cineva cu o istorie de afaceri imobiliare ca Warren Buffett ne spune cum să folosim banii noștri, ascultăm. Indiferent că piața este în creştere sau în scădere, există întotdeauna oportunități pentru un investitor abil. Când lucrurile nu merg bine iar alţii intră în panică, ține-ți firea.

Decide asupra investiţiilor tale imobiliare bazându-te pe o strategie clară pe termen lung, spre deosebire de termenul scurt pe care majoritatea îl văd şi la care reacţionează.

4. “Atenţie, un lucru pe care îl spun tuturor este să înveţe imobiliare. Repetaţi după mine: imobiliarele îmi dau cel mai mare câştig, cea mai mare valoare şi cel mai mic risc.” – Armstrong Williams
Nu plângeţi dacă acum aţi pierdut în imobilare: este doar pentru că aţi citit doar sfărşitul citatului de mai sus ignorând inceputul! Începe prin a învăţa despre imobiliare, iar apoi vei avea parte de câştiguri.

5. “Ei bine, imobiliarele merg întotdeauna, în ceea ce mă priveşte.” – Donald Trump

Pare ciudat, venind din partea unui om care are la activ câteva falimente, însă atunci când priveşti lucrurile în ansamblu vei vedea că într-adevăr pentru el a mers mereu: are în cont peste 10 miliarde de dolari şi conduce peste 100 de companii, majoritatea implicate în imobiliare şi construcţii.

Sper să ai acum moralul ceva mai ridicat. Şi spune-mi, care este citatul tău favorit despre imobiliare?

Te rog să comentezi!

 

“Am adjudecat confortabil Premiul cel Mare, la Cupa Presei”

Zi importantă pentru jandarmii constănţeni şi pentru redacţia Ziarului de Imobiliare. Pe 26 iulie, se aniversează în fiecare an Ziua Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Constanţa, dată la care a fost înfiinţată prima Companie de Jandarmi, din oraşul de la malul mării, în anul 1894. Prin Ordinul Prefectului vremii, Emil Andreian, primarul de atunci al Constanţei, Mihail Coiciu, era înştiinţat că din data de 26 iulie 1894 „a început a funcţiona Compania de Gendarmi Constanţa, rugându-vă a o recunoaşte ca autoritate legalmente constituită”.

Cu acest prilej, am dat și noi curs invitaţiei reprezentanţilor instituţiei, pentru a participa la evenimentele prilejuite de această sărbătoare, între care atracţia principală a reprezentat-o tragerea cu pistolul, o întrecere a măiestriei jurnaliştilor Constănţeni în folosirea pistolului Carpaţi.

Vineri, 26 iulie a.c., cu începere de la ora 08.00, în prezenţa personalului de la reşedinţa inspectoratului s-a arborat Drapelul Naţional, în acordurile Imnului de Stat. Ceremonialul a continuat prin acordarea de diplome de merit, felicitări şi mulţumiri din partea inspectorului şef pentru personalul care a obţinut rezultate foarte bune în îndeplinirea misiunilor. Ulterior, manifestările au continuat în poligonul de la Cumpăna, unde jandarmii au efectuat o tragere demonstrativă, motiv pentru reprezentaţii mass-media să se pregătească, de pe margine pentru Cupa Presei.

 La pas, în lupta cu tine însuţi, cu stângul în dreptul…

Acum, este bine să facem câteva precizări. Ca la orice competiţie, au o mare importanţă pregătirea anterioară, costumaţia şi poveştile de după întrecere. Până aici, seamănă cu un concurs de pescuit. De asemenea, un cuvânt greu de spus îl au şi competitorii deja trecuţi prin „botezul focului“.

În ceea ce îl priveşte pe Mihai Stan, cel care a reprezentat Ziarul de Imobiliare, surse autorizate menţionează că nu prea a avut timp să se pregătească prin redacţie, având în vedere că ţintele sale mobile erau plecate mai mult după oferte imobiliare, iar din punct de vedere logistic, nici arme nu au fost la îndemână, cu excepţia unor pixuri, computere, un filtru de cafea, birouri şi alte periferice domestice, care populează de obicei o firmă, sau o redacţie de ziar.

Cât despre costumaţie de camuflaj, veste, cagule, genunchere, mănuşi de protecţie, antifoane pentru protecţia auzului, ochelari de protecţie îmoptriva prafului de puşcă, toată lumea ştie că sunt la îndemâna oricărui condeier, agent imobiliar, funcţionar de birou etc.

Să revenim însă la faţa locului, în poligonul unde soarele puternic de vară şi febra întrecerii încingeau deja spiritele la cote maxime, cu exces de adrenalină şi concentrare, resimţite chiar şi de veterani. Cei din urmă puteau fi lesne recunoscuţi, de departe, după expresiile faciale de piatră şi priviri de gheaţă, afişate în momentul în care ţineau pistolul în mână, dar şi de urmele de tastatură de computer, care le brăzdau degetele ferme, amăgite mai nou de ecranele capacitive ale telefoanelor smart. Era mai mult decât clar, urma o întrecere pe viaţă şi pe moarte.

Era însă doar o întrecere între ziarişti şi nicidecum o plecare la război, aşa că nu trebuie să vă panicaţi prea tare, cum nu s-au panicat prea tare nici ţintele, fericite că vor scăpa onorabil. De fapt, aici se cuvine să facem o observaţie asupra spiritului de fair-play, fiindcă am suspectat şi continuăm să suspectăm organizatorii că au influenţat într-o oarecare măsură deznodământul întâmplărilor: martori oculari afirmă cu mâna pe inimă că au fost puse la bătaie celebrele ţinte mişcătoare ale Jandarmeriei, cele care eschivează cu iuţeala fulgerului, la orice adiere de glonţ, la orice nor de praf de puşcă, care fug, se ascund, scot limba la trăgător, îi şuieră vorbe de ocară, încât cu greu te poţi abţine să nu arunci, la un moment dat, cu pistolul după ele!

 Am venit, am văzut, am învins!

Trăgătorii şi tintele se priveau ochi în ochi, degetele încordate se curbau încet pe patul armei şi pe trăgaci, traiectoria glonţului viza deja vizibil punctele gloriei, ca într-un tunel de lumină, deschis cu viteza sunetului de vârful metalic scăpat din ţeava ghintuită. Un strop de sudoare se scurse cu încetinitorul de pe frunte, o ultimă clipire şi respiraţia oprită.

La comanda „Foc!“, a urmat urgia. Cartuş după cartuş, ecou de război, strigăte, pulbere în ochi, pământ scurmat înaintea, sau mult în spatele ţintei, teatru de război în toată regula, ce mai, un adevărat botez al focului, în urma căruia ori deveneai pistolar de temut, ori te întorceai spăşit la Counter Strike.

Pentru noi, a fost însă un singur drum. Cel al victoriei. La sfârşitul tragerii, lângă ţinte, organizatorii au numărat opt gloanţe în ţintă , din şase trase de reprezentantul Ziarului de Imobiliare. Pentru neavizaţi, este maximul posibil, atunci când tragi cu gloanţe cu geometrie variabilă, cele care au în obicei să roiască, zumzăind furioase în preajma ţintei, străpungând-o apoi de mai multe ori. Cei avizaţi pun însă fenomenul paranormal mai mult pe seama neatenţiei competitorului de lângă tine, care confundă la un moment dat ţintele.

Dar să nu luăm în seamă astfel de opinii. Mihai Stan a obţinut maximum de puncte, 57 din totalul de 60, din sase gloante trase.

Sub privirile invidioase ale asistenţei, el a primit de la şeful Inspectoratului de Jandarmi, colonel dr. Costică Cojoc, diploma cu Locul I şi premiul cel mare. Se cuvine totuşi să menţionăm că locul al doilea a fost ocupat de Robert Bak, reprezentantul Cuget Liber, care a primit la rândul lui tot premiul cel mare, iar tripleta de aur a fost întregită de o reprezentantă a sexului frumos, dar degrabă mânios, când vine vorba de luptă dreaptă – Alexandra Gâscan. În mod curios, ocupanţii podiumului au desfăcut, ca la un semn, plini de nerăbdare, cutiile în care se aflau trofeele ce le răsplăteau cu prisosinţă îndemânarea, iar trofeele erau…

Dar să ascultăm mai întâi câteva declaraţii.

Mihai Stan: „Dedic această victorie familiei! Premiul va ajunge la copiii mei!“

Robert Bak: „Pentru a câta oară, a fost greu, dar a fost şi uşor. Important este că am reuşit. Încă o dată. Premiul? Va sta pe birou, la loc de cinste…“

Cei prezenţi aplaudă şi aşteaptă curioşi, întinzând gâturile, să vadă premiile. Urmează un oftat şi câteva râsete: din cutii ies pe rând, trei pistoale neletale, cu apă, albastre, de toată frumuseţea !

Şeful Jandarmeriei explică: „Ne-am gândit că este vorba despre o adevărată provocare! Puteţi să continuaţi antrenamentele, să fiţi din ce în ce mai buni!“. Brusc, invidia din aer se topeşte, urmează strângeri de mâini, sfaturi avizate rostite pe ton experimentat şi maxima de final: important nu este să câştigi, important e să participi la berea de pe urmă!

39 de metri pătrati?

Pare mult, pare putin? Vedeti în acest videoclip ce ce poate realiza folosind judicios si modern această suprafată.

Doi români – Cătălin Sandu şi Adrian Iancu, studenţi la arhitectură, au realizat aranjarea unui apartament în Soho – un cartier din New York-ul aglomerat, în cadrul unui concurs organizat de un site ecologist: are doar o cameră ce poate fi însă  transformată în opt spaţii diferite.

Veti fi foarte plăcut impresionaţi de modularitatea adusă la extrem si de logica cuplată cu bunul gust folosită în amenajarea acestui spaţiu.

La concursul organizat pentru cea mai compactă locuintă au participat 303 proiecte. Cei doi studenti români câstigători – Cătălin Sandu şi Adrian Iancu – au 25 de ani, locuiesc în Bucureşti şi sunt în ultimii ani de studii la Facultatea de Arhitectură şi de Urbanism “Ion Mincu” din Capitală.

Când intri în acest spatiu ţi se pare a fi o simplă garsioneră. Totusi aici vei găsi opt spaţii perfect funcţionale. Camera de zi şi biroul se transformă în dormitor dacă tragi de etajeră. Dintr-un sertar se aranjează imediat un biroude lucru. Dacă deschizi unul dintre dulapuri vei găsi 10 scaune şi o masă lungă ‘Goliat’, perfecte pentru petreceri. În spatele unui perete care alunecă pe şine există o cameră de oaspeţi cu paturi suprapuse şi un dulap. Bineînţeles, în micuţa garsonieră se află şi o bucătărie bine-echipată cu masină de spălat vase, o combinatie de cuptor cu microunde si cuptor clasic, 3 plite electrice, dar şi o baie ce poate fi folosită ca spatiu de reculegere personală.

Jaluzele electrice, difuzoare wireless înglobate în tavan, proiector video si plansă de proiectare, robot pentru curătenie a podelelor, frigider si congelator aranjate în 2 sertare ale bucatariei, un panou solar fotovoltaic cu ajutorul căruia îti poti încarca bateria laptopului din casă. Chiar si bicicleta îsi are locul ei …

Adica il felicit pentru comunicatul de presa lansat de dumnealui impreuna cu, evident, PR-ul, sa fie clar.

Sa stiti ca o spun oarecum sincer. Si o sa explic atitudinea mea in cele ce urmeaza.

Dar pana atunci vreau sa stiti ca nu il cunosc personal, asa ca cele ce urmeaza pot fi retrase sau schimbate atunci cand il voi cunoaste, daca le voi considera neadecvate calitatii morale a dumnealui. Nu am avut curiozitatea nici macar sa ii vad poza pe facebook sau sa dau un search dupa numele dansului pana acum.

Pana acum.

 

Dar sa revenim la motivele pentru care merita sa ii dam “Like-uri” domnului Vilceanu:

–          Are curajul sa scrie comunicate de presa cu astfel de tampenii. Nu este usor. Eu nu am reusit niciodata si din cate am vazut (abonat fiind la majoritatea comunicatelor de presa din domeniile bancar, ale afacerilor, imobiliarelor si constructiilor) nici altii nu au reusit. Deci probabil ca pentru un om obisnuit este greu.

–          Reuseste sa ne amuze intr-o perioada mohorata. Stiti cum face romanul: daca bani nu sunt, macar sa fie circ. Circul facut de el reuseste de minune.

–          Citind articolele generate in toata presa care a inghitit o astfel de ineptie fara sa cerceteze ordonanta si a vandut-o mai departe, imi dau seama cat de usor pot fi manipulati acestia. Si va vand acum o idee de afaceri: manipularea jurnalistilor. Deoarece eu sunt primul care a expus public aceasta posibilitate, ma astept ca data viitoare cand cineva o va face sa imi plateasca 10% pentru idee (ca sa zic asa: la colaborare).

–          Citind comentariile rautacioase la adresa agentilor imobiliari din articolele din presa descopar cateva categorii de clienti, neabordati inca. Este vorba despre:

• Cel care nu isi va cumpara din principiu o locuinta, pentru ca orice ar face tot l-ar costa benzina si telefonul (in afara de comision la agentie care a stabilit ca oricum nu il plateste),
• Cel care va cumpara o locuinta, dar intentionat va plati pe ea mai mult – indiferent cat, dar cu conditia sa nu dea comision la agent si vanzatorul sa declare ca nu a cumparat-o el,

–          Explica prin acest comunicat de ce majoritatea agentilor care nu s-au inscris in nicio asociatie au dreptate: nu poti sti cine din conducerea ei te va face de ras ulterior.

 

Deoarece si eu sunt agent imobiliar, il rog pe domnul Vilceanu sa imi permita sa imi fac autocritica, pentru ca:

–          Nu folosesc Pitagora,

–          Nu sunt educat (deoarece din cate am inteles de-abia acum, educatia se face doar la asociatia dumnealui, corespunzator taxei),

–          Desi nu am incasat-o niciodata, am pe contractele mele de vizionare mentionata aceasta taxa de vizionare de vreo 6 ani. Ca o scuza declar ca am adaugat-o acolo in momentul in care o gospodina dintr-un cartier viziona cu regularitate cu agentii mei locuinte dintr-un cartier diametral opus, cerandu-ne dupa aceea sa o lasam acolo. Apoi noi ne-am dat seama ca se ducea la piata, acolo fiind mai ieftin, iar cu agentul – transport gratis,

–          Nu cunosc site-ul imobiliar al dansului: daca l-as sti i-as pune un link la mine in site, cu trimitere directa catre comunicatul de presa. Google va aprecia.

 

 

Salutare, Constanta! Mi-a fost dor de tine…

Ce s-a schimbat cat am lipsit? Pai, hai sa vedem:

1. Climatul macroeconomic, implicit si piata imobiliara

Dintr-o piata in crestere alarmanta, caracterizata de un surplus enorm de cash, cu toate bancile alergand dupa noi ca sa ne oblige sa luam credite cu buletinul, cu contracte de munca false pe care nu le verifica nimeni, in care supraevaluarile erau considerate deja un model de business, s-a ajuns, dupa o lunga perioada de coma, la un trend de normalizare, de reasezare de piata.

2. Clientii

In contextul noilor norme de creditare, precum si raportandu-ne la climatul macro descris mai sus, care nu mai permite oricui accesul la cash, intalnim o cu totul noua generatie de clienti. Vorbim de oameni pregatiti, cu acces la informatie, cu resurse si notiuni de business, care nu sunt de acord sa plateasca taximetria imobiliara. Oameni carora trebuie sa le demonstrezi clar de ce trebuie sa te plateasca… Vi se pare familiar ce scriu eu aici?…

3. Agentii

………………………………………. Aud cumva un ras infundat acolo, in spatele salii?…………………………………..

Aici va astept pe voi, dragii mei colegi, sa-mi povestiti si mie ce faceti pentru a va adapta la cele de mai sus. Din ceea ce-mi povestesc clientii mei, de o luna si jumatate de cand am deschis biroul, nu s-au schimbat prea multe la malul marii.

In afara de o mana de oameni inimosi care au inceput sa iasa din sfera declarativului si sa inceapa sa faca pasi in acest sens, vorbim de acelasi peisaj soios cu miros de vodka ieftina si parizer pe care il stim foarte bine cu totii…

Deci, interzicem prin lege intermedierea/reprezentarea imobiliara, sau mai exista vreo sansa?…