Strategii pe metru pătrat | Idei mari şi apartamente mici

Câteva sfaturi pentru a câştiga spaţiu

 

Deocamdată, locuinţele cu spaţii mai puţin generoase deţin supremaţia pe piaţa noastră imobiliară. Şi, cel mai probabil, mult timp de acum încolo tot apartamentele cu suprafeţe cuprinse între 45-60 de metri pătraţi vor fi cele ideale, raportat la preţul de achiziţie şi cel de întreţinere. Ne place, nu ne place, până la casa încăpătoare la care visăm cu toţii, de ce nu am încerca să ne îmbunătăţim comfortul, de ce să nu câştigăm spaţiu şi de ce să nu încercăm câteva idei practice, mai puţin costisitoare? Ajunge cu molozul din zidurile dărâmate! Destul cu mormanul de acte necesare demolării (dacă vrem să fim în regulă, cu toate că arhitecţii locali ne spun că 90% din recompartimentările apartamentelor sunt făcute fără aprobări)! Punem punct şi disputelor cu vecinii cârcotaşi! Apartamentele noastre pot deveni în orice moment multifuncţionale.

 

Mobilierul modular ne ajută să ne mişcăm în voie

 

Servanta, şifonierul de pe vremea părinţilor şi masa de opt personae din sufragerie au cam devenit amintire. Cu toate acestea, designul mobilei actuale a cam moştenit câte ceva din gusturile generaţiilor trecute. O canapea extensibilă, dar şi un dulap ridicat cât mai mult pe verticală oferă din start spaţiu suplimentar. Dacă în privinţa canapelei, producătorii nu au de oferit soluţii miraculoase, dulapul de cel mult doi metri înălţime nu este soluţia câştigătoare. Ar mai fi ceva de spus: la ce ne foloseşte un şifonier mai lat de 90 de centimetri? Cu ce ne ajută un spaţiu de agăţat hainele, mai înalt de 1,70 metri? Dimensiunile nu sunt deloc întâmplătoare. Un site de prezentare a mobilierului, care se respectă, îşi va informa cititorii că aceestea sunt dimensiuni standard, gata să primească şi cel mai mare palton. Ce este în plus este prea mult. Spaţiul rămas până la tavan nu este fructificat şi astfel, continuăm să ne împiedicăm, la tot pasul, de lucrurile de folosinţă sezonieră care ne limitează libertatea de mişcare.

 

Rafturile montate în nişe adună o mulţime de obiecte

 

Structurile de rezistenţă gândite de proiectanţi creează tot felul de spaţii aparent inutilizabile. Totuşi, nişele pot căpăta noi destinaţii, prin montarea unor rafturi, cu uşi. Creşte astfel capacitatea de depozitare, iar în functie de mărimea noului loc de depozitare, aici se pot aşeza aspiratorul, hainele de iarnă sau de vară, scaune pliante, încălţăminte şi multe altele. Sigur, nu toate apartamentele sunt la fel şi nici nu putem spune că aceste locuri nefolosite sunt aceleaşi, în schimb, tot aici, putem să mai luăm în calcul şi alte spaţii gata să primească obiectele mai puţin folosite: ce spuneţi de locurile goale şi neexploatate de sub ferestre, sau de deasupra uşilor? Toate aceste elemente, închise de uşi glisante, vor face parte integrantă din mobilierul unei camere, fără să creeze senzaţia de aglomerare.

 

Uşi glisante, sau cât mai puţine

 

În lupta cu spaţiile înghesuite, câştigăm încă o dată, în cazul în care luăm în calcul montarea unor uşi glisante, care nu vor ocupa pereţii, atunci când se deschid. Până la urmă, chiar şi uşile de tip armonică, în ciuda fragilităţii, tot reprezintă un câştig. Oricum ar fi, secretul este unul singur: uşa glisantă trebuie să se retragă în structura tocului. Aici însă pot interveni şi alte inconveniente, iar cel mai mare este cel legat de construcţia locuinţei şi dispunerea uşilor. În acest caz, întrebarea este următoarea: cu ce ne ajută uşa dintre hol şi sufragerie, sau cea care închide un vestibul cu o suprafaţă de doi metri pe doi? Ca să nu fim prea radicali, vă sugerăm să scoateţi uşile din balamale, de probă, măcar pentru o evaluare. Sigur veţi alege, după aceea, să desfiinţaţi accesoriile respective. Iar tocul rămas poate fi mascat, în cazul în care nu doriţi să faceţi prea mult deranj, fie de o draperie, fie prin montarea unor elemente de lambrisare, în ton şi culoare cu mobila camerei.

 

Ce-aţi zice de o cameră în… cameră?

 

Totul ţine de multifuncţionalitatea unei încăperi, sau de reîmpărţirea unui spaţiu. Dacă ne gândim la o sufragerie, automat găsim câteva destinaţii de folosinţă comună: aici, familia poate lua masa, alături de prieteni, sau poate privi la televizor, ori se poate odihni. În funcţie de nevoi, apar şi elementele de mobilier adecvate. Dacă închidem ochii puţin, putem descrie o mulţime de sufragerii: o canapea, două fotolii, o masă pliantă, un corp de mobilier, două sau trei, cu rafturi. Mergând mai departe, oricum le-am aşeza, cel puţin un colţ al camerei tot rămâne nefolosit. Iar acest colţ poate căpăta altă destinaţie, prin câteva elemente de particularizare, care îi creează intimidate. Dacă un zid de rigips poate părea prea mult, o jumătate de zid este deja altceva. Dincolo de el, poate sta un birou şi un computer. Iar în loc de zid, ne putem gândi şi la un raft înalt, cu acces şi pe o faţă şi pe cealaltă, sau la un paravan de lemn, ori chiar şi la o draperie.

Puteţi recurge la aceste idei în orice moment şi veţi vedea o schimbare în bine. Veţi simţi imediat diferenţa, familia se va simţi mult mai bine, iar vizitatorii vor începe să pună întrebări. La unele le veţi putea răspunde, la altele probabil că vom răspunde noi, iar pentru celelalte există cărţi de feng-shui…

 

 

[articol apărut în Ziarul de Imobiliare, ediţia de Constanţa, 01.martie.2013]